KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...142 >

3,550 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Christian fără prea mare convingere, Înainte de a-și azvîrli țigara de foi și a se Întoarce În hotel. PÎnă să vină ascensorul, Își disciplinase deja gîndurile: copoiul făcea pe grozavul, n-avea nici o probă Împotriva lui, altfel l-ar fi vîrÎt deja la pîrnaie. Intră În cabina ascensorului cu un pas deja mai liniștit, ignorînd faptul că În aceeași clipă Lucas aduna cu grijă de pe jos restul țigării de foi azvîrlite pe nisip, nu din grija ocrotirii mediului, ci cu scopul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
spus de ce? - Pentru siguranța ta. - Dar tu ce voiai să-i spui? - Ai terminat cu Întrebările? Degeaba se strădui Christian, se simțea agasarea din glasul lui. Se duse În baie și ieși apoi cu trusa de toaletă pe care o vîrÎ În sacul mare de marinar. Marie veni În spatele lui și-l Înlănțui cu brațele. Instinctiv, se Încordă. - Nu pot pleca, șopti ea Într-o suflare. Nu așa. Nu acum. Christian știa că ea avea să spună lucrul ăsta. O știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
spună cine i-a prescris tratamentul ăsta lui Arthus și de ce... - La ora asta nu e acasă, lucrează la castel, indică ea cu glas lipsit de culoare. - Cade bine! În felul ăsta o să-i putem cere socoteală și moșului! se vîrÎ În vorbă Stéphane, plin de entuziasm. - Morineau! Ne lași să ne vedem liniștiți de treabă, OK? Mulțumește-te să păzești postul. Ușa se Închise În urma celor doi polițiști. Stéphane, vexat, Îl maimuțări pe Fersen. - Mulțumește-te să păzești postul... Idiotule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
la cunoștință că Loïc Înhățase o sticlă și apoi se cărăbănise. - E un tip mai degrabă depresiv, nu-i așa? Fersen Își amintea de descrierea făcută de Morineau. Loïc se cufundase grav În depresie după moartea soției lui. Marie Își vîrÎ nasul În pahar și Îngăimă: - Dacă i s-a Întîmplat ceva lui Nicolas, o să cadă iarăși, n-o să reziste. Întinse mîna spre sticlă, dar Lucas, mai iute, o Împiedică s-o apuce. Se prăvăli pe jumătate pe tejgheaua barului. - În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
urmă privirea albastră și fermă a fiicei ei. Stéphane Își băgă prudent capul prin ușa Întredeschisă a biroului lui Fersen. - Pot să intru? Polițistul mîrÎi ceva fără să-și ridice nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea să capete un perdaf. Dar el stărui: - Ciudat, ți-am auzit glasul care venea din fundul grotei, de aia m-am vîrÎt pînă acolo. - Acum o să spui că e din vina mea! - Într-un anume fel, da... CÎnd te văd, pierd pămîntul de sub picioare... ZÎmbetul lui mulțumit de sine o făcu să se zbîrlească. Își reținu un șuvoi de vorbe grele, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Cine n-ar fi trebuit să vină să-mi povestească totul? - Despre ce vorbești? Yvonne dădu din cap cu compătimire. - Trebuie să te odihnești, fetițo... Biata de ea, după tot ce a Îndurat: moartea lui Gildas, cea a lui Nicolas... VÎrîse adînc cuțitul În rană, cu cruzime, nu exista o mai bună strategie pentru a evita să răspundă Întrebării tinerei femei. Lucas simți o străfulgerare de ură, dar durerea neîncrezătoare pe care o citi pe chipul Mariei Îl străpunse. - Nicolas?... Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acum tot ce Îi mai rămînea. Se uită o clipă la tînărul vlăjgan blond cu trăsături delicate, cu ochii căprui și blînzi moșteniți de la tatăl lui, Îl văzu cum lăsa să-i scape ziarul pentru a-și lua telefonul mobil, vîrÎt Într-unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe care tocmai Îl primise. „O fată“, gîndi Gwen Înduioșată, fără să-și imagineze nici măcar o clipă că scurtul mesaj venea de la Juliette de Kersaint, fiica omului pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
picioare ca un duelist care cere satisfacție pentru o ofensă. Citi rapid titlul scris cu litere mari, o privi pe Gwen și izbucni În rîs. - Afurisita de Yvonne! Păcat că pe tine te-a cruțat cînd te-ai născut... Îi vîrÎ ziarul În mînă și se duse liniștit să-și pună crosa În cărucior. - SÎnt dezolat că te dezamăgesc, Gwen, dar nu mă aflu la originea acestei scurgeri de informații, chiar dacă trebuie să recunosc că mă covîrșește de plăcere, și doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fi bip-bip-ul regulat al unui sonar și frînturi de glasuri care se auzeau Înfundat zicînd: Totul e În ordine... O să-l puteți lua În curînd de aici... Idioții! Trebuia să le spună că nu murise Înainte să apuce să-l vîre Într-un sertar de congelator cu o etichetă agățată de degetul mare de la picior. Se chinui să deschidă ochii ca să le atragă atenția și să le spună că... Inima lui se topi. Ea era acolo, cu ochii ei mari și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ironie de care știau să se folosească spre a-și masca emoțiile pe care refuzau să le admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas? - Mergeam prea aproape de margine și... Făcu o mutră evazivă. Ea Îl privi cu atenție, apoi vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase mai multe cartușe goale pe care le puse pe pat. - Cartușe de 45. Făcînd un gest cu bărbia, arătă spre holsterul polițistului, atîrnat pe un umeraș din dulap. - Trase de un HK Mark 23

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cu arhivele, un tip care se apropia de șaizeci de ani, imobilizat Într-un scaun cu rotile - accident de mașină - se fălea cu faima de memorie vie a unui ziar pentru care lucra de mai bine de patruzeci de ani. VÎrî În unitatea de lectură CD-rom-ul pe care Marie imprimase extrasele din ziar, le spuse În chip de explicație că programul avea să le permită să determine, printre miile de texte arhivate, pe cel din care proveneau, și lansă căutarea. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
punctul de vedere al polițistului: poza lui Christian, cu zîmbetul de reclamă Ultra-Brite și a cărui privire părea că se ține după el oriunde se deplasa, pîndindu-i fiecare gest. Marie se Întoarse, Înfășurată Într-un halat de baie, cu părul vîrÎt Într-un prosop. Lucas simți că sîngele Îi curgea mai repede În vene. Poate că ar fi fost mai bine să se ducă să doarmă la hotel. Ca să-și păstreze capul limpede, evocă apariția de pe faleză, care părea să Înfățișeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
spre el lăsînd geanta de voiaj pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
intervenție exterioară să fie vizibilă. Era pur și simplu imposibil. - Chestia asta mă aduce la nebunie! La sminteală! Refuz să cred În fantome! - Imaginile sînt trucate, cu siguranță. Lucas Îi mulțumi Mariei din ochi, În timp ce scotea compact-discul pe care-l vîrÎ Într-un plic. „Destinația PS“, Îi ordonă el În interfon lui Annick. Veni lîngă Marie În fața paper-board-ului: aceasta tocmai desena cu carioca cei șase menhiri, Împreună cu simbolurile lor. Lucaa luă o altă cariocă și, dedesubtul fiecăruia, scrise prenumele victimelor. - Gildas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să fie trimis la post pe insulă acum un an și jumătate! Ryan probabil că l-a plătit ca să ancheteze familiile care s-au Îmbogățit. Pentru un jandarm, era ușor să descopere asta. E un genial băgăcios care și-a vîrÎt nasul În toate, În informatică, electronică, video, sunet etc. A fost floare la ureche pentru el să trucheze benzile video ale menhirilor. - El e cel care l-a scos pe Yves Pérec din Închisoare! Nimic mai simplu! El e neîndoielnic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
plete lungi, cu ochi Mari, verzi, Într-un giulgiu opalescent, cu gîtul tăiat vopsit În roșu sîngeriu. - Dar... Nu e asta fantoma care te-a doborît pe faleză? zîmbi Marie. Lucas nu dădu atenție notei de umor, În schimb Îi vîrÎ sub nas velatura, arătîndu-i găurile din țesătură. - Și astea ce-s? Șase găuri de glonț, toate la țintă! Armelle, care nu pricepea nimic, se agita În jurul lor cerșind explicații. Lucas o fulgeră cu privirea. - Chiar vrei să-ți spun ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
s-a Întîmplat o nenorocire lui PM! gemu Armelle, revenindu-și În fire. Fersen intră la țanc pentru a-i spulbera convingerea. - E vorba de Arthus, zise el cu urechea lipită de mobil. O trase rapid pe Marie după el. VÎrît Într-o husă deschisă, corpul lui Arthus de Kersaint zăcea pe chei, unde Îl puseseră pescarii. Sinistră captură: aceștia urcaseră la suprafață cadavrul agățat de un năvod. Detaliu la fel de sinistru, bătrînul avea beregata tăiată de la o ureche la cealaltă. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

era moartă. Micul trup alb, deja răcit, zăcea pe-o parte, pe așternutul de pietriș fin. La cină mâncă o conservă de pește cumpărată de la Monoprix Gourmet și bău un pahar de vin Valdepeñas mediocru. După o clipă de ezitare, vârî cadavrul păsării Într-o pungă din plastic În care, ca lest, mai puse o sticlă de bere și aruncă totul la toboganul de gunoi. Ce altceva să facă? Să-i cânte veșnica pomenire? Nu știuse niciodată unde ducea acest tobogan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
puțin strâmbe, n-o acopereau decât pe jumătate. Avea un piept prea mare și deja cam lăsat, iar mai târziu avea să fie și mai rău. M-am gândit că are mult curaj. Mi‑am apropiat mâna și i-am vârât-o sub sutien, dezgolindu-i puțin câte puțin sânul. Nu s-a mișcat, dar s-a crispat puțin, a Închis ochii. Am continuat să-mi plimb mâna, mameloanele i se Întăriseră. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
ezitare, cu mult zel; Îmi amintesc că surâdea. Pe urmă mi-am apropiat sexul de gura ei; l-a supt de câteva ori, nu prea i-a plăcut. N-am insistat, m-am urcat călare pe ea. Când mi-am vârât sexul Între sânii ei și i-am strâns, am simțit că e cu adevărat fericită, a scos un geamăt ușor. Asta m-a excitat teribil, m-am ridicat din nou și i-am dat jos chiloții. De data asta n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu. Își vârî sexul În chiloți și se concentră asupra toaletei dentare. Mai târziu, aflat Încă sub șocul acestui moment, coborî spre mesele unde se lua micul dejun. Se așeză deoparte și nu Încercă să intre În vorbă cu nimeni; mestecându-și cerealele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
și rotunzi; avea o privire de fanatic. Bruno Îl ascultase distrat. După spusele individului, mișcarea apăruse În Germania; se inspira desigur din nu știu ce opuri de alchimie, dar era legată și de mistica renană. Chestii pentru poponari și naziști, se pare. „Vâră-ți crucea În cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada ochiului la fundul neveste-sii - o frumusețe -, care Îngenunchease lângă aragazul de voiaj. „Iar la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când ea, cu sânii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
și de mistica renană. Chestii pentru poponari și naziști, se pare. „Vâră-ți crucea În cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada ochiului la fundul neveste-sii - o frumusețe -, care Îngenunchease lângă aragazul de voiaj. „Iar la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când ea, cu sânii goi, se ridică poruncindu-i bărbatului să schimbe copilul. În tot cazul, acum ea dansa cu Karim. Formau un cuplu bizar, el cu cincisprezece centimetri mai scund, durduliu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]