7,043 matches
-
Mi-ai măcelărit tatăl când era în plină tinerețe. Tu și frații tăi barbari l-ați omorât și pe bunicul, care, deși canaanit, s-a purtat onorabil. Ai rupt inima bunicii. Ai trădat-o pe sora ta, ai lăsat-o văduvă pe mama și din mine ai făcut un orfan și un proscris. Când eram copil, servitorul bunicii mi-a spus că atunci când o să aflu numele ucigașilor tatălui meu, o să mi se frângă inima. A avut dreptate. Tu ești unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să văd eu că sicriul va fi închis, și de-a dreptul scârbos ce face bunică-mea, și-a făcut rost de o pălărie neagră cu voaletă, pe care nu și-o mai scoate de pe cap, și o joacă pe văduva neconsolată, ca la paradă, văicărindu-se că ce lovitură, ce tragedie, ce se va alege de ea acum, când jumătatea ei dragă, dragul ei drag, s-a stins, cât trăise, nici vorbă să-i fi spus așa, jumătatea ei dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
reveni iarăși la atac: - Selat a făcut vorbe noi. Moru a făcut și el vorbe noi. Dilc, a făcut și el și... - ... și până și ție, Scept, ți-au cam ieșit ceva vorbe de la o vreme, că tu și cu văduva lui Gevos, eh, știi tu, se băgă În discuție cel mai tânăr dintre cei ce știau, făcându-i pe toți să izbucnească În râs. Scept Încercă să rămână serios dar, curând, se molipsi de la ceilalți și se puse și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scena morții, într-un pat scrobit. Și cum de-ai scăpat? zicea copilul. Ușa se deschidea și în salon își făcea apariția doctorul cu chip de înger și zâmbetul lui Leslie Howard care tocmai inventase antibioticele. După moartea lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai sunt buni să cumperi cu ei nici măcar de-ale gurii pentru vii, dar pentru morți sunt buni. Din cât a strâns aici Sofronie, o să-l pomenim până în veacul următor, stai liniștită, zice părintele. Și-o să-i ușureze pedeapsa? întreabă văduva. ─ Fii sigură. Da’ nu vreau să-l întâlnesc pe lumea cealaltă, părinte. Nu vreau să-l mai întâlnesc niciodată. Chiar dacă Dumnezeu o să-l ierte, eu nu vreau să-l mai văd. ─ Ești sigură, Victorie? întreabă părintele. M-a amărât destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nou fără o lețcaie, acum în vârstă de patruzeci de ani, Jones a răspuns unui anunț dintr-o revistă a pompelor funebre. O școală de îmbălsămare din Little Rock, statul Arkansas, avea nevoie de un director. Anunțul era semnat de văduva fostului director și proprietar. Jones a luat și slujba și văduva. Pe văduvă o chema Mary Shoup. Avea șaizeci și opt de ani când Jones s-a căsătorit cu ea. Și Jones a devenit iarăși un soț devotat, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Jones a răspuns unui anunț dintr-o revistă a pompelor funebre. O școală de îmbălsămare din Little Rock, statul Arkansas, avea nevoie de un director. Anunțul era semnat de văduva fostului director și proprietar. Jones a luat și slujba și văduva. Pe văduvă o chema Mary Shoup. Avea șaizeci și opt de ani când Jones s-a căsătorit cu ea. Și Jones a devenit iarăși un soț devotat, un bărbat fericit, împlinit și liniștit. Școala condusă de el fusese numită, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
răspuns unui anunț dintr-o revistă a pompelor funebre. O școală de îmbălsămare din Little Rock, statul Arkansas, avea nevoie de un director. Anunțul era semnat de văduva fostului director și proprietar. Jones a luat și slujba și văduva. Pe văduvă o chema Mary Shoup. Avea șaizeci și opt de ani când Jones s-a căsătorit cu ea. Și Jones a devenit iarăși un soț devotat, un bărbat fericit, împlinit și liniștit. Școala condusă de el fusese numită, pe șleau, Școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Goncea stătea și cică lămurea omu’ cu ideologia și glasul partidului. Că era specialist. Câți a lămurit el... Oftă visător, scărpinându-se după ceafă. Era clar că treceau prin el imagini porno. - Seara Goncea avea plăceri și aducea fete, neveste, văduve, ce se nimerea la el la iatac. A dormit o vreme la alde Soporan. Adică nu le aducea el, le tocmea milițianul. Veneau alea, de ce să nu vină. Mai de frică, mai de curiozitate, mai de plăcere. La unele cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-su, Soporan. Zicea că sunt neamuri cu alde ai lui Emilian și nu vrea să-și strice casa. - Da’ zice de mama, bre! Ce se ia de ea, ce știe ea ce-a fost și ce-a pătimit mama. Era văduvă de război, ce-i ține asta socotelile. Când i-oi spune vreo două...Ea nu s-a întins cu toți milițienii, pă rând, de-au trecut p’aici? Da’ de Goncea, nu zice nimic? De pă timpul când era lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la cooperația regională, de se dădea de țafandache, nu s-a ales cu băiatul ăl mare de e acu în Spania? Asta de ce n-o spune, dacă e să spună și ea ceva? Popa îi făcu semn să stea liniștită. „Văduvă de război, dar tu te-ai născut când au tras ăia gazele de la ruși, la două baniți de ani după război,“ îi spuse în gând. „Escavatoristul ăla blond te-a făcut“, mai preciză zâmbind duios. Dinspre bucătărie veni, șonticăind, Sighirtău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
căiuțe și o aruncau în apă. Din locul unde cădea ceara se zice că ieșeau bărbați ucigător de frumoși, cu priviri de îngeri speriați și zâmbete vinovate, care bântuiau, peste an, visele femeilor văduve. Se mai pomenește că una dintre văduve, Sița veterinara, ar fi mers la oraș, la Andromanda Brandarbulenilor, a adus-o cu rata de la ora cinci la ea acasă și, împreună, într-o noapte fără lună, au mers în Baltă, chiar în inima Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl aprobă. - Io sunt. Da mai trec și p’aci. Fac paciență, părinte. Munca de jos, cum ar fi. Mai încerc să spăl păcatele mele multe. Canon de la părintele Ioachim, duhovnicul. Și o mai aștept și p’o prietenă, Rozica, văduva eroului de la Județeană. Martirul Sofronică, de la Revoluțiade la Județeană, care s-a jertfit pentru noi, unde-i pune flori când e cu aniversarea evenimentelor de al revoluție, care a omorât comunismul. N-o mai ascultă. Se bucură doar că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se auziseră și în noaptea aceea blestemată când Sofronică plecase să apere Revoluția de la Județeană. Locuiau pe atunci la câteva străzi de Județeană. Tot la bloc, dar la două camere. După Revoluție s-a mutat la trei camere, că era văduvă de erou. Stătea cu Sofonică la televizor și privea revoluția de la București, când au auzit împușcăturile de la Județeană. Mai firave la început, apoi mai repezite. O mașină cu un difuzor trecu pe stradă și cineva striga la megafon, „Ieșiți, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mame. Cred că asta Înseamnă c-o să merg să schimb o vorbă cu mama lui Ruffolo, zise Brunetti. — Vreți să merg jos la camera proviziilor și să vă aduc o vestă antiglonț? Întrebă Rossi și râse. — Nu, Rossi, eu și văduva Ruffolo suntem acum În cei mai buni termeni. După ce i-am luat apărarea băiatului ei la judecată, s-a hotărât să ierte și să uite. Chiar zâmbește când mă vede pe stradă. Nu aminti că fusese În vizită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nici unei stații de vaporetto convenabile și, dacă cineva ar fi dispus să extindă definiția cuvântului „proximitate“, a bisericii San Sineone Piccolo, unde slujba de duminică este Încă rostită, Într-un protest deschis față de concepte precum modernitate sau relevanță, În latină. Văduva locuia Într-un apartament deținut de o fundație publică, IRE, care-și Închiria multele apartamente celor pe care-i considera suficient de nevoiași să aibă nevoie de ele. Deseori, erau date venețienilor; rămânea un mister cum de-l primise signora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce condusese cândva Întreaga provinciei cu mână de fier. Devenise o Ruffolo prin căsătorie, iar când datoriile lui Annuziato Îi alungaseră din Sicilia, ea devenise un străin În acest oraș rece și inospitalier. Și, Într-o succesiune rapidă, devenise o văduvă, trăind dintr-o pensie plătită de Stat și din mila familiei soțului ei, și, chiar Înainte ca Giuseppe să poată termina școala, devenise mama unui infractor. Din ziua morții soțului ei, Întâmplare În fața căreia reacția ei emoțională era insondabilă, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trăiau împreună în cuplu, ar avea rădăcinile în această practică misionară de asociere. Referințele pauline la femeile misionare nu se opresc doar la condiția lor sexuală (căsătorite sau necăsătorite), nici la rolul lor ca femei, nici nu le clasifică drept văduve sau fecioare. Scrisorile pauline vorbesc despre femei colaboratoare ale lui Paul, dar aceste femei nu erau „ajutătoare” sau „asistente”. Doar cinci colaboratori ai lui Paul (Erast, Marcu, Timotei, Tit și Tihic), îi sunt „în mod explicit subordonați, slujindu-l și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
coleg de facultate (de an, de grupă) și de lot studențesc arestat În noiembrie 1956, vreau să-l evoc pe Dan. Nu am deloc date despre anii lui de școală primară, de liceu și de stagiu militar. Doamna Florica Onaca, văduva lui Dan, căreia-i solicitai asemenea date biografice, nu putu să mi le ofere deoarece ea Însăși este grav bolnavă. În 1953, Dan a devenit, prin concurs de admitere, student al Facultății de Ziaristică (a Universității din București), care, În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
memoria locală, a Arborei dăscăliței Nana, trecerea, parcurgerea etapelor vieții, suplinitoarea Nana devenind profesoara Nana, cu diplomă de absolvire și cu examen de stat, În regulă, tot așa, domnișoara Nana devenind doamna Nana; apoi, mămica Nana, apoi, cuscra Nana, apoi, văduva Nana, apoi, iată, la orizontul foarte apropiat, se ridică, un fel de soare, o eșarfă - eșarfa pensionarei Nana. O, și, cât de pe nesimțite; cât de pe neobservate trec etapele vieții omului! Ale omului, În general, dar, și, ale omului concret, special
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Am cunoscut o româncă din Texas - Hmmm... Unde? - Pe internet - Ce vrea? - Nimic, ce să vrea? Discuta. - Nimeni nu discută degeaba. Vrea ceva. Pun pariu că-i singură. Nu-i răspund Așa-i. O româncă singura în Texas. Divorțata, poate văduva. Peste 45 de ani... Ce ți-e și cu viața. Ajungi în lumea visata doar pentru a te trezi singur... - Își caută bărbat, probabil. - Probabil, răspund. Mai ai? - Îhâm... Nu-mi faci și mie o cafea? - Îți fac. Dau apoi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Nu avea nevoie de luzări la ușă ei... L-a amenințat cu poliția, dacă se mai ține de capul ei... Atunci și-a amintit de o dragoste din liceu. A căutat-o - dupa mai multe decenii - și a găsit-o... văduva. Norocul lui! A cheltuit aproape toți banii de școală pe telefoane. L-au dat afară de la curs. Nu-i nimic, viitorul lui este în țară, alături de femeia iubita! “Aici este o junglă, nimeni nu mai are timp de dragoste!” Ultimii
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
afară de la curs. Nu-i nimic, viitorul lui este în țară, alături de femeia iubita! “Aici este o junglă, nimeni nu mai are timp de dragoste!” Ultimii bani i-a dat pe avion, s-a dus acasă. A anunțat-o pe văduva că vrea să se însoare cu ea (ceea ce a bucurat-o) și se va stabili în țară - ceea ce a făcut-o să îl dea afară din viața ei. Avea o fetiță mărișoara și vroia să-i facă un viitor, ar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
familia» erau aspecte ale realității percepute într-un mod cu totul diferit față de cel de azi. De aceste principii atârna, practic, viitorul, deoarece fiii erau cei care urmau să aibă grijă de părinți. În cazul eunucului, ca și în cazul văduvei fără fii, exista riscul de a nu avea pe nimeni care să aibă grijă de ei în vremuri de cumpănă. De aceea, cine avea fii, avea brațe pentru muncă și sprijin la bătrânețe. Să fii eunuc, însă, însemna să nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
axat pe rugăciune și pe caritate. Era mereu într-o atitudine de profundă devoțiune față de Dumnezeu și de mare încredere față de toți. Avea mereu un cuvânt bun pentru fiecare și de multe ori, prin gesturi ascunse, ușura suferința multora. Asemenea văduvei elogiate de Domnul Isus în ajunul patimii sale, străbunica mea dăruia mereu «tot ceea ce avea pentru a-și duce traiul», drămăluind mica sa pensie între nevoile proprii - de altfel, minime - nevoile celor săraci - în special cei din familie și vecinii
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]