3,569 matches
-
de Dumnezeu este credința”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Prima cateheză către cei ce urmează a fi luminați, în vol. Cateheze baptismale, p. 31) ,, Acest fapt este credința: a lua aminte la cele ce nu se văd ca la cele văzute. Căci zice: credința este ființa celor nădăjduite, dovedirea celor ce nu se văd (Evr. 11, 1)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia aceluiași către cei ce urmează a fi luminați și lămurire clară a celor săvârșite în chip simbolic și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
chip simbolic și închipuite în dumnezeiescul botez, în vol. Cateheze baptismale, p. 47-48) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale, p. 122) „Se numește credință, credința care face semne și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
simțurilor, așa e și credința, cu ochii ei înțelegători, pentru visteriile ascunse.<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința e un simț spiritual ce intră în atingere cu lumea dumnezeiască și tainică, așa cum intră simțul văzului trupesc în atingere cu lucrurile văzute. Prin ea intră înțelesurile sau puterile dumnezeiești pline de taină în suflet, cum intră razele lucrurilor văzute prin ochii sensibili în ființa noastră. (n.s. 440, p. 361) footnote> Avem, cum zic părinții, doi ochi sufletești, precum îi avem pe cei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și nici la inima omului nu s-au suit (I Cor. 2, 9). Ucenicii Domnului grăiesc, aud și lucrează în chip duhovnicesc; prin credință și pricepere, înțeleg cu ochi nou, cu auz nou și cu inimă nouă, pe toate cele văzute și auzite. Sunt monezi bune și monezi false; moneda falsă poate înșela pe necunoscători, dar nu pe schimbătorii de bani, care știu din experiență să deosebească moneda falsă de cea bună și să o dea deoparte. Schimbătorul de bani spune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
imperialism", în Thomas Golding, Edmund Harris, Beyond Cultural Imperialism. Globalization, Communication and The New International Order, Sage Publications, Londra, 1997. SPRINZAK, Ehud, "Marx's historical conception of ideology and science", în Politics & Society, Vol. 5, 1975. STAN, Gerard, "Interpretarea ideologică văzută ca hermeneutică ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), Interpretare și ideologie, Editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2002. TETLOCK, Philip, "Cognitive style and political ideology", în Journal of Personality and Social Psychology, No. 45, 1983. THOMPSON, John B., "Ideology and
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
credințe și dorințe, atunci, evident, o interpretare, când apără interesele unei comunități, indiferent care ar fi aceasta, are mari șanse să fie una ideologică. Într-un cuvânt, hermeneutul ironist nu scrutează înălțimile, ci privește în jurul său" (Gerard Stan, "Interpretarea ideologică văzută ca hermeneutică ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), op. cit., p. 110). 169 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000, pp. 76-77. 170 Idem, p. 77. 171 Idem, p. 79
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
271 Ibidem. 272 Pentru principiul falsificabilității, vezi subcapitolul 6, intitulat "Falsificabilitatea ca criteriu de demarcație" din lucrarea Logica cercetării, ed. cit. 273 Paul Ricoeur, op. cit., p. 284. 274 Cornelius Castoriadis, op. cit., p. 104. 275 Ibidem. 276 Gerard Stan, "Interpretarea ideologică văzută ca interpretare ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), op. cit., p. 102. 277 Idem, p. 103. 278 Idem, p. 113. 279 Pe de altă parte, criticii popperiene i se poate reproșa că, deși a aruncat anatema asupra întregii gândiri utopice
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să spele rufe. Pe atunci, câmpia avea nopți tăcute, și în întuneric erau doar foșnet de vânt și frunze, cântec de păsări. Substratul sau substanța sau esența lumii homerice, prezentă pretutindeni, umplând cu puterea ei timpul păcii și timpul războiului, văzutul și nevăzutul, este un principiu cosmic și vital care nu poate fi numit decât Forța, Sufletul puternic al lumii și voința ei de viață arzând până în stingerea morții. Lumea Iliadei face parte dintre acele lumi în care tot ce este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
prefigurează propria lui moarte și pe care îl socoate ca pe un alt el însuși. E drept că, în acest sens, s-au spus până acum destule, dar au fost înfățișate din afară, povestite ca niște fapte și întâmplări. Trebuie văzute acum dinlăuntrul lui Ahile, ca proiecții ale unei iubiri, cea mai mare și mai intensă iubire din cuprinsul Iliadei. Și cea mai desprinsă de orice alte determinări, pentru că nu vine nici din sânge, nici din eros, nici din vreun interes
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
auxiliare. O curiozitate - dar mai curând o inadvertență a piesei (care va fi avut două redactări) - este că, pentru a-l aduce la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec Și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii Și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit. Aceasta poate fi în mod clar văzută în două reprezentări principale ale apofatismului Bisericii de Răsărit, anume, Sfinții: Grigorie de Nyssa Și Dionisie Areopagitul. Sfântul Grigorie de Nyssa a pus bazele apofatismului Bisericii de Răsărit<footnote Marios P. Begzos, „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
să spele rufe. Pe atunci, câmpia avea nopți tăcute, și în întuneric erau doar foșnet de vânt și frunze, cântec de păsări. Substratul sau substanța sau esența lumii homerice, prezentă pretutindeni, umplând cu puterea ei timpul păcii și timpul războiului, văzutul și nevăzutul, este un principiu cosmic și vital care nu poate fi numit decât Forța, Sufletul puternic al lumii și voința ei de viață arzând până în stingerea morții. Lumea Iliadei face parte dintre acele lumi în care tot ce este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prefigurează propria lui moarte și pe care îl socoate ca pe un alt el însuși. E drept că, în acest sens, s-au spus până acum destule, dar au fost înfățișate din afară, povestite ca niște fapte și întâmplări. Trebuie văzute acum dinlăuntrul lui Ahile, ca proiecții ale unei iubiri, cea mai mare și mai intensă iubire din cuprinsul Iliadei. Și cea mai desprinsă de orice alte determinări, pentru că nu vine nici din sânge, nici din eros, nici din vreun interes
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
auxiliare. O curiozitate - dar mai curând o inadvertență a piesei (care va fi avut două redactări) - este că, pentru a-l aduce la peșteră pe tânărul prinț, Prospero îi spune să ia „chip de nimfă-a mării, tăinuită / Privirii tuturor, văzută doar / De tine și de mine; du-te, dar, / Și-ntoarce-te schimbat“. De ce trebuia, rămânând nevăzut, să ia înfățișarea unei nimfe a mării? Iar apoi „Ariel se întoarce în chip de naiadă“, nimfă a izvoarelor, nu a mării. Pentru ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și pentru a stimula studiile de cercetare destinate Îmbunătățirii tehnologiilor existente, creării de noi produse și tehnologii care presupun Întotdeauna un risc, se impune acordarea dreptului de a deduce pierderile Înregistrate În anumite 217 condiții 159. Prin urmare, investiția trebuie văzută ca o posibilitate de a Înregistra un câștig dar și ca o posibilitate de a Înregistra pierderi, iar statul este cel care hotărăște dacă acceptă sau nu deducerea pierderilor din baza de impunere, admițând că s-ar accepta deducerea pierderilor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
1.3.), sensibilele per accidens pot fi simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-un astfel de caz acreala este accidental vizibilă, în măsura în care obiectul văzut este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care putem spune despre un obiect că este simțit per accidens are loc atunci când obiec
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
vedea pe Dumnezeu prin esență. În toată vederea trebuie să considerăm ceva prin care cel care vede să vadă obiectul văzut; și acesta este fie esență celui văzut, cum Dumnezeu se cunoaște pe sine însuși, fie o anumita asemănare a celui văzut, cum omul vede piatră. Și, din acest motiv, cel care înțelege și cel înțeles trebuie să devină, într-un anumit mod, unul în actul înțelegerii. Însă nu se poate spune că esența lui Dumnezeu este văzută de intelectul creat printr-
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit. Aceasta poate fi în mod clar văzută în două reprezentări principale ale apofatismului Bisericii de Răsărit, anume: Sfinții Grigorie de Nyssa și Dionisie Areopagitul. Potrivit lui J. Hochstaffl adevărul ar fi următorul: „Sfântul Grigorie de Nyssa se pare că a fost unul dintre primii care a găsit transcris
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cele văzute spre firea nevăzută prin acel nor. Sfântul Grigorie de Nyssa compară această a doua etapă a urcușului duhovnicesc cu norul, pe care el îl consideră a fi, sub raportul cunoașterii, o călăuză spre lumea nevăzută, prin firea celor văzute. Este vorba deci de cunoașterea indirectă a lui Dumnezeu<footnote Magistrand N. V. Stănescu, op. cit., p. 29. footnote>. În cele din urmă, sufletul, părăsind cele de jos, ajunge, în măsura în care îi este cu putință, la cunoștința lui Dumnezeu<footnote Sufletul vede pe
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
V. Pl. este deseori favorizat tocmai pentru că dezavantajează partidele terțe și astfel contribuie la formarea unui sistem bipartidist. În mod contrar, ceea ce rezultă din adoptartea RP este un sistem pluripartidist. Mai ales în democrațiile anglofone, sistemele bipartidiste sînt foarte bine văzute, în schimb cele pluripartidiste sînt nedorite și discreditate. Care dintre cele două este mai bun? În jurul avantajelor relative ale acestor două sisteme are loc o dezbatere acerbă. La modul general, fiecare avantaj își găsește contraponderea în cadrul celuilalt sistem. De exemplu
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
după atâția veci, fietecine să cunoască poate că precum este maica așa a ieșit fiica; și între toate limbile lumii ea ține stepena a doua după cea elinească, iar altele toate după dânsa” (HVR, p. 102). Continuitatea etnolingvistică greco latină, văzută ca evoluție de la mamă la fiică, este o metaforă care ascunde lipsa de personalitate privind constituirea și evoluția latinei ca limbă nouă față de limba greacă, așa cum este și româna față de latină, rolul determinant în aceste prefaceri avându-l substratul: colo
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai revendicativi. Totodată, le dădea ghes și criticismul, prin care încercau să înțeleagă viața și să o descopere repede, să o ordoneze după părerea lor, dar fără a o cunoaște îndestul. Și pe tărâmurile acelea existau tot felul de pericole văzute și nevăzute, știute și neștiute de ei, dar mai ales de părinții lor. Iar pericolele veneau de peste tot, de unde te așteptai și de unde nu te așteptai, îi surprindeau, luându-i pe nepregătite pe ei și pe părinți lor. Părinții, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
iese din dispersia anonimă și se concentrează în mâna practicienilor empirici. Cum factorul psihic își are rolul său în optimizarea asistenței medicale, vindecătorul ajuns în centrul grupului a dublat administrarea leacului propriu-zis, cu proceduri expresive șoptite, clamate, gesticulate, invocând forțe văzute și nevăzute, pentru sporirea rolului său și tonifierea spirituală a pacientului, care devine participant la propria vindecare. Ieșirea omului din preistorie a deschis perspectiva conștiinței de altul, a actului caritabil, altruismului, a dragostei de semeni, făcând loc precauției și unui
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
să o spunem astfel, esența poemului dramatic, fără de care nu se poate face și spune nimic rezonabil pe scenă". Constituie o maximă generală faptul că ceea ce este adevărat nu este subiectul teatrului, pentru că există multe lucruri adevărate care nu trebuie văzute acolo și multe care nu pot fi reprezentate acolo (...). Este adevărat că Nero a ordonat sugrumarea mamei sale și că i-a deschis pântecul ca să vadă în ce loc a fost purtat timp de nouă luni înainte de a se naște
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un grad mai scăzut, al lui Stanislavski în Rusia, care, pe căi diferite, vizează scopuri destul de apropiate. Teatrul, la fel ca pictura sau ca sculptura, este pentru ei unul din rarele locuri din lume în care invizibilul se poate lăsa văzut. Opunându-l cinematografului, Artaud, în Teatrul cruzimii (Le Théâtre de la cruauté), declară: "Vizualizării grosolane a ceea ce este, teatrul prin poezie îi opune imagini a ceea ce nu este." Dând teatrului gravitatea unei ceremonii, ei îi cer actorului o asceză la fel de dură
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]