12,807 matches
-
făcut clasa a I-a acolo la Licurici. Oricum abia așteptam vacanța să revin cu drag în comuna copilăriei mele. Evident mâncarea era bio, apă de izvor, aerul purificat datorită pădurilor de stejar și fag. Ne duceam, de drag cu vacile de prânz și de amiaz, apoi pe la 11 ani bunicul m-a învățat să cosesc. Când a-nvățat și fratele meu, plecam toți, cu noaptea-n cap și coseam din zori și până-n seară. Bunicul avea multe livezi cu fânețe
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
la un pahar de vin iar ziua următoare o luau de la capăt. Apoi după ce fânul era cosit, făcut poloage, se usca natural, se strângea în plaste și se căra acasă unde se depozita în clăi. O parte era pentru hrana vacilor la iarnă iar surplusul se vindea. Mai erau munci la țară: porumbul, via, grădina etc. Nu mai insist asupra lor cu mențiunea că la vie bunicul se ducea ca la servici. El o tăia și o lega singur. Era la
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
mea copilărie. Într-adevăr România e frumoasă. Așa în stare pură. Am copilărit pe frumoasele meleaguri gorjenești unde fagul și stejarul dominau pădurile de pe dealurile satului copilăriei mele. Ca orice copil crescut de bunici îmi plăcea să mă duc cu vacile. Comuna nu era colectivizată și fiecare gospodar avea pământul lui. Bunicul avea fânețe, vie și pădure. Cultiva porumb și ovăz. Nu a avut servici niciodată dar vindea fân, viței și vin. Efectiv îl înțeleg acum pe Eminescu când a scris
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
sexuale, picanteria erotică fiind maximă aici: „Parisul este ca o curvă“. Portretul prostituatelor pariziene este secundat de acela al nevestelor, iar varietatea este infinită: abordabile, semiabordabile, inabordabile (dar perverse și, deci, posibil abordabile, într-un viitor incert), „tufe de trandafiri“, „vaci“, sexe pur și simplu umede, „cațele“, „putori“, „fufe“, sexe florale, stângace, fragile, „balene“, femei-monstru, midinete clasice și tot așa, lista poate continua oricit. Există mulți alți bărbați, în afara personajului principal din Tropice, care comentează la fel de colorat la gură partidele de
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
Autorul consideră că prăbușirea eroului principal Ghiță se datorează faptului că el pierde stăpânirea de sine, cumpătarea, din momentul în care cârciuma se dovedește a fi într-adevăr cu noroc: într-o jumătate de an, avea porci la îngrășare, două vaci cu lapte, căruță, doi cai buni, bani în ladă, atât cât să poată trăi doi ani din ei. Această concepție a scriitorului o descoperim în cuvintele soacrei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
începuturi de stratificare socială în cadrul obștii sătești, putem spune că apar și relațiile sociale feudale în societatea românească. Voievodul, împreună cu familiile mai favorizate și-au însușit cele mai fertile pământuri și cele mai frumoase herghelii de cai și cirezi de vaci. Iar țărănimea s-a stratificat în țărani liberi (răzeși în Țara Moldovei și moșneni în Țara Românească) și țărani aserviți (vecini în Țara Moldovei, iobagi în Transilvania, sau rumâni în Țara Românească). Conducerea comunităților vicinale (sătești) era asigurată de cneaz
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
rândul la lectura cărților dezbătute. În curtea de la Săliște, am citit cărți care au lăsat în urmă o imensă bucurie și dorința de a afla mai mult, ca primă sursă de satisfacție. Intelectuală. Seara, așteptam să se reîntoarcă ciurda de vaci în sat. Ieșeam la poartă să vedem vacile trecând prin fața casei noastre și nu încetam să ne minunăm cum știa fiecare unde să se ducă și la ce poartă să se oprească. Apoi, în grajdul lui Lița Nuța, asistam la
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
Săliște, am citit cărți care au lăsat în urmă o imensă bucurie și dorința de a afla mai mult, ca primă sursă de satisfacție. Intelectuală. Seara, așteptam să se reîntoarcă ciurda de vaci în sat. Ieșeam la poartă să vedem vacile trecând prin fața casei noastre și nu încetam să ne minunăm cum știa fiecare unde să se ducă și la ce poartă să se oprească. Apoi, în grajdul lui Lița Nuța, asistam la muls și la ritualul stropitului vacii cu lapte
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
să vedem vacile trecând prin fața casei noastre și nu încetam să ne minunăm cum știa fiecare unde să se ducă și la ce poartă să se oprească. Apoi, în grajdul lui Lița Nuța, asistam la muls și la ritualul stropitului vacii cu lapte, să nu-i sece ugerul. Ne întorceam acasă pe-nserat, cu canta plină de lapte cald, înspumat, și ceream voie să-l bem crud. Ce bun era! Zilele de vacanță se succedau egale, pline de lecturi și dezbateri, de
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
Tolstoi, Eminescu, Creangă, Caragiale și alți și contestați, dar mai ales apreciați. Dacă ar exista o „taină”, oare să se fi păstrat așa de bine că nimeni n-a descifrat-o? Sunt feciorul unor țărani care au rămas la coada vacii, fiindcă s-au grăbit să se însoare de tineri. Frații și surorile părinților au plecat la meserii sau la școli. Ruda cea mai celebră a noastră era vărul drept al mamei, scriitorul Eusebiu Camilar, căsătorit cu Magda Isanos. Se vizita
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
jos, tăt nu s-o putut gândi că-i mort. - Tolvaaaaai! am auzit înainte de răsăritu' soarelui. Niculaieeeeeeee! Niculaie-al meeeu! Cumnată-sa, di păstă drum, o venit ca arsă; plânsu' lor o trezit tăt satul. Eu eram în grajd să mulg vaca și-am auzât-o întâi. L-am ridicat tăte tri și l-am dus în casă. Pân' la amiaz', șede Niculaie așezat într-un copârșeu frumos, cumpărat de Aglaie și de bărbatul ei, di la oraș. Or chemat doi preoți, or
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
mă pricep, fata mamii. Pe timpul meu nu se învăța atâta carte. Trebuia să ajuți la muncile câmpului de mică. - Așa este, mamă. Dar dacă nu înveți, cum mai evoluează lumea? Nu vezi acum? Se mai ară cu plugul tras de vaci când nu ai cai sau boi? Se mai culege grâul cu secera? Totul este mecanizat. - Da, mamă, dar tot cu sapa se taie buruienile la C.A.P. Când eram mai tânără, mergeam și eu la colectiv. Acuma nu mai pot
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
neprelucrat pe la colțuri. Asta nu m-ar fi durut prea tare căci știu de glumă dar, aluzia cu pixul m-a dat gata. Mă simțeam ca o rogojină întinsă printre rafturile unei biblioteci comunale unde bibliotecara era plecată la păscut vaca. - Muuuu!!...Îți creiem atmosferă, dacă vrei! - Ei, nu vrea! Nu vedeți cât de neinspirat e? Trage-ți o povestire nene cu temă rurală! La țară, pe tăpșan, ceva folcloric cu idilă plângăreață. - Ai putea pune titlul “Cu bibliotecara, la păscut
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
Muuuu!!...Îți creiem atmosferă, dacă vrei! - Ei, nu vrea! Nu vedeți cât de neinspirat e? Trage-ți o povestire nene cu temă rurală! La țară, pe tăpșan, ceva folcloric cu idilă plângăreață. - Ai putea pune titlul “Cu bibliotecara, la păscut vaca”. - Că bou avem, oricum. Țac-pac! M-a prins flama. Din această cauză nu vedeam unde este animalul ce aparținea comunității semnelor de punctuație. Mă uitam în toate direcțiile posibile dar, nu vedeam niciun bou. Doar eu și cărțile nemișcate, plus
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
atenție națională iar Prescott-ul să se dezvolte rapid, devenind un fel de localitate de graniță. Numeroase familii din Midwest și chiar din Anglia s-au mutat aici și au construit renumitele locuințe din lemn. În Prescott chiar și fermele de vaci sunt importante, de aceea renumele orașului se trage de la celebrii cowboys care au rămas în istoria locului. Pe 24 februarie 1863 Prescott a devenit prima capitală teritorială a Arizonei, statut preluat în noiembrie 1867 de orașul Tucson, pentru ca din 1877
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
un proverb de-al nostru: prea multă liniște-i ca fierea, poate naște chiar un monstru. Râde ciobul de oală spartă, nu se uită în traisa lui, întoarcerea-i înțelegere în artă sau abandonarea în timpul nimănui. Vai de vițelul ca vaca împunge, Cugete-n inverse ciuturi întunecă fântâna unde noaptea luna cu lumină o unge peste care perechile-și dau mâna. Adevărul ca undelemnul iese deasupra apei, Un gând se-aprinde de la alt gând, Neatentă rădăcina cade sub tăișul sapei, Ne
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
ceafă că nu l-am ascultat dar ce mai conta? Am văzut zidul morții și aveam ce să povestesc prietenilor mei de joacă. Tata terminase de vândut sacii cu cereale, cumpărase vreo doi-trei bolovani mari de sare pentru oi și vaci și alte cumpărături necesare în casă după indicațiile mamei. Urcați în căruța acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncați și bine odihniți ca și noi de fapt. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
Marcel Olinescu zămislește bustul lui Crișan, după portretul în ulei din celula Albei Iulii, făcut de către Johan Stook din Sibiu, bust turnat la Arad, în atelierul lui Matuz și care va fi amplasat în satul natal al eroului de la 1784, Vaca, azi localitatea Crișan. Face parte din echipele de cercetare sociologică organizate de Dimitrie Gusti în satele Cuveșdia și Sâmbăteni. În anul 1936 pune bazele grupării literar-artistice „ Pro Arte”. Dar Marcel Olinescu a fost și poet! Poezia lui era soră buna cu
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
1937, după zece ani de ședere în Arad, este numit profesor la Școala normală din București. Aici îi are ca elevi pe Nae Antonescu , Marin Preda, Răzvan Theodorescu, îi cunoaște pe Ion Th. Ilea, Valentin Streinu, Vlaicu Bârna, originar din Vaca, satul lui Cișan. În revista „Hotarul”, An. IV. Nr. 6-8, iunie 1937, colegii săi de redacție consemnau următoarele: ” Marcel Olinescu, prietenul primelor începuturi ale Ateneului Popular, ne părăsește pentru a-și înoda bucuriile visate cu realitatea unui deceniu de frământări
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
amintesc că era foarte gustoasă. Oamenii găseau la cooperativă cafea Franck, destul de ieftină, făcută cred dintr-un amestec de orz prăjit și nu mai știu ce, fie poate numai din orz, toată lumea o știa de Francafea, iar cine avea o vacă în curte o îngrijea ca pe ochii din cap fiindcă ea putea să țină o casă întreagă la nevoie. Seara, tata îmi umplea inima de bucurie când îl auzeam spunând: Eu mă culc cu ăsta micu' că e cald ca
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
învățător cu noi toți să deprindem buchisitul slovelor, ne învăța să compunem propoziții mai scurte, să citim cu intonație. Și când avea ceva treabă pe la cancelarie, ne punea să scrim atâtea propoziții în caietele noastre, din care prima era obligatoriu: vaca mugește urmată invariabil de: porcul guiță. - Vaca nu mugește mă', ci muge. - A mea mugește domnule! - Porcul tău guiță mă' Năîtăfleață? - Aoleu, ce guiță dom'le! - Dă-i mă' să mănânce să nu mai guițe. N-aveam voie să facem
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
slovelor, ne învăța să compunem propoziții mai scurte, să citim cu intonație. Și când avea ceva treabă pe la cancelarie, ne punea să scrim atâtea propoziții în caietele noastre, din care prima era obligatoriu: vaca mugește urmată invariabil de: porcul guiță. - Vaca nu mugește mă', ci muge. - A mea mugește domnule! - Porcul tău guiță mă' Năîtăfleață? - Aoleu, ce guiță dom'le! - Dă-i mă' să mănânce să nu mai guițe. N-aveam voie să facem propoziții cu catedra și piedestalul, unde am
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
ca să se apere”. Moartea căprioarei S-a născut aici, la Lupeni. A copilărit însă la țară, lângă bunici, unde a prins obiceiuri despre care astăzi nu se mai pomenește. La opt ani a stat cu oile la stână ori cu vacile la pășune, a mers la arat cu boii ori la seceriș. Pe-atunci, toată lumea muncea pe brânci, doar pentru strictul necesar. Dacă într-o familie erau, să zicem, trei copii, se știa că peste iarnă e nevoie doar de zece
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
un dărăb de mămăligă, Sus în cireș, noi ne suiam!. Și dude - de la Ștefania, Și mere - de Sfântu-Ilii, Ne întregeau mult bucuria, Ne întreceam și în prostii, În jocuri și multe scornite, Uli și hulubi urmăriți, ,,Cuiburi”, pe băligi de vacă Și mulți copii păcăliți!. . . . . .Toate acestea gravează, Gândul și visele mele, Inima-mi cât mai pulsează, Pân-la plecarea spre stele!. . . . . .Pân-la plecarea spre stele, Izvor nesecat de iubire, Leagăn de dor și-amintire, CASA COPILĂRIEI MELE!. . . Referință Bibliografică: CASA COPILĂRIEI
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
venit cu ciorbă. La „reclamația noastră” ospătară nu ne taxează cu nimic la notă de plată. Joi 20 ianuarie După o odihnă bună, plecăm din nou la drum. Pe aici nu prea sunt localități. Trecem pe langă mari ferme de vaci, împrejmuite de garduri. Animalele frământa pământul îngrămădite unele într-altele. Mă întreb... oare acestea or fi văzut vre-un fir de iarbă în viața lor!? Cineva din Chicago îmi spunea odată, ca până și bălegarul acestora este toxic și dăunează
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]