2,308 matches
-
unor conflicte sau neînțelegeri Între prieteni și nu numai. Misiunea i se potrivea, datorită unei delicate diplomații de pacificare cu care opera Între cele două fronturi, dar și În interiorul fiecăruia, ținând cont de inerentele deosebiri de temperament și interese, de vanitățile, frustrările, preconcepțiile fiecăruia. I-am admirat, de asemeni, nu doar implicarea În dramele unor prieteni risipiți prin lume, ci mai ales cumpănirea, echilibrul dintre afecțiune și detașare. Rămânea el Însuși, oricât consum afectiv presupunea Împrejurarea. Un soi de „insensibilizare” a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
infidelități și incompatibilitate Gabriela pare să aibă o concepție care contrariază, bănuiesc, nu puțini dintre apropiați. O dezabuzare, poate, dar și o firească Încredere (dezabuzată și ea?) În viață, În mecanismele ei naturale de autoreglare, amestecând, de-a valma, ambiții, vanități și frustrări, surprize scandaloase și regenerări Întârziate și bruște. Un fel aproape „american” de a lăsa lucrurile În voia lor, așteptând să-și moduleze, treptat, sensul, dacă au vreunul. Erori, nedreptăți și decepții sunt digerate, parțial și În grabă, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acestea cu numărul 750 al unei reviste apăsate de povara elitismului?”, se Întreabă redactora-șefă a sărbătoritei reviste, referindu-se la viața de toate zilele, din România pre-europeană. Vechea și mereu noua prăpastie Între „popor” și intelectualitatea care pretinde, cu deșartă vanitate, a-l reprezenta, sau nici nu pretinde măcar așa ceva, pare să-și reitereze, din păcate, azi, tradiția și pagubele. „Ce legătură are cu evenimentul mediatic al acestei veri: «De ce se ceartă intelectualii»?” Concluzia devine strict personală și nu neapărat pesimistă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un dulce descântec: „Seninătatea, sâmburele puterii mele... nu știu de partea cui este dreptatea, de aceea măsura mea este toleranța și iubirea... am trăit cu mine Însumi, fără să-i spun altuia: fă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Inimi cicatrizate reiau, În condițiile unei existențe damnate, toate actele simple și firești ale vieții, doar că acestea se produc... În infern. Se regăsește În acest roman Întreg repertoriul de fapte oarecare și de stări curente, iubire și egoism, vanitate și minciună, vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
resentimentului, a eșecurilor, a dedublării). Ordonată din haos și ordonând haosul, particularizarea existenței, „personalizarea” destinului uman, În sfârșit „privit” (asumat), Înseamnă tragedia sa reală, adică bravura eșecului (totdeauna penibil, cum spuneți, iar În cazul artistului, tragic), solitudinea sfidării, mefiența față de vanitatea vulgară a triumfului (o sumă de neînțelegeri, aceasta, cum nu uitați a ne reaminti mereu). Omul rămâne adevăratul mister al existenței. În om se află, de fapt, și potențialul Dictator, și Îndrăgostitul adolescentin, și Orbul torționar, și enigma amforei pătimașe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cele evocând lagăre, Închisori și execuții. Insatisfacția oricărui autor la recitirea celor scrise, cu atât mai mult În condițiile stupefiantei viteze cu care se schimbă astăzi termenii de referință, este temperată, măcar parțial, În cazul de față, de lipsa oricărei vanități de „reprezentare”. Nu am dorit să vorbesc În numele nici unei colectivități, ci doar al experienței strict individuale pe care o reprezint. Asta ar explica, poate, de ce vulnerabilitatea s-a ferit, oripilată, de orice mască a grandorii, de ce suferința n-am considerat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unui neam. Nicolae Iorga și-a câștigat popularitatea agitând chestiunea antisemită în cadrul naționalismului românesc. De pe acest soclu a devenit cioclul Mișcării Legionare și al neamului românesc, lovind acolo unde indicau sugestiile dușmanului nostru de moarte și spre care îl îndemna vanitatea și ambiția lui nemăsurată. Din această întâlnire a ieșit hotărârea unui marș pe care Căpitanul avea să-l facă cu legionarii din Bucovina. Locurile unde sunt încă vii amintirile istoriei Moldovei era cel mai nimerit cadru, pentru a fortifica pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acești oameni sînt și ele tot forme de egoism colective, întunecate turme omenești crispate cu dezasperare asupra unui pumn cu bani” 2 - “Fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încremenite, fețe urâte,guri vulgare, trăsături rudimentare,vorbire agramată și bolovănoasă, (...) lașitate, ticăloșie, vanitate și egoism meschin, invidie joasă, delațiune lipsită de remușcări, îngâmfare, bârfă”. Iată ce urmărește Spiridon cu “revoluția” dsale diseminată prin manuale școlare de istorie, enciclopedii, analize etc : Omul nou al tranziției, un hibrid mafioto-criptocomunist, fără scrupule,avid de îmbogățire rapidă
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de a ne explica lumera din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de scop: îi lipsesc scopurile în viață sau simte că viața nu are nici un scop. 1.3. Neajutorare: se simte inapt sau neajutorat. 1.4. Slabă acceptare de sine: simte rușine sau vinovăție când îi sunt relevate greșelile sau manifestă vanitate excesivă când are succes. 1.5. Slab control al impulsurilor: îi lipsește disciplina sau capacitatea de a amâna gratificarea prin plăceri trupești. 2. Cooperativitate redusă 2.1. Intoleranță: are prejudecăți sau este incapabil de a se înțelege cu oamenii care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un examen minuțios al „filiațiilor” și al „influențelor”, cercetătorul argumentează o dată mai mult originalitatea marelui dramaturg român. Spirit analitic și penetrant, cum se va dovedi în întreaga lui operă de istoric literar și eseist, C. consideră O noapte furtunoasă „comedia vanităților satisfăcute”, vede în Pristanda victima propriului său automatism și în autorul însuși pe eroul cel mai autentic al schițelor, temă asupra căreia va reveni și altă dată. Criticul se numără printre partizanii clasicismului lui Caragiale, recognoscibil în concepția fixă asupra
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
vrea sau nu poate, cu toate acestea, să-și disciplineze temperamentul. Stilul lui critic se caracterizează prin vehemența ideilor și, fapt important, printr-o puternică imaginație a ideilor, un romanesc excepțional al ideilor... Combate în articole excesele eului, impudica egolatrie, vanitățile omului de litere etc... dar pare a fi el însuși scuturat de multe ori de frigurile egocentrismului, nu vrea să vorbească despre sine, dar discursul său critic și moral este totdeauna la persoana întâi, pe scurt, G. Călinescu are o
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
după alte câteva încercări în acest gen, ca, de pildă, Oceania lui Al. Macedonski. Cartea, un „basm futurist” (G. Călinescu), imaginează un timp al răcirii și morții soarelui, când omenirea, devitalizată, dar suficient de energică pentru a perpetua conflicte și vanități, se retrage, ca în niște imense acvarii, în orașe subacvatice. Într-o carieră de mereu înnoite experimente, subminată și de o specială dexteritate de a confecționa când și când literatură accesibilă, ba chiar literatură de consum (Al doilea amant al
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
ocupat de el în lumea aceasta și scurtul crâmpei de timp ce i-a fost hărăzit, prin ceva în veci durabil chiar aici pe pământ, așa încât el, ca ins, deși fără a i se pomeni numele în istorie (căci e vanitate respingătoare setea după glorie), să lase totuși în propria sa conștiință și în credința sa urme vădite că și el a existat? Ce om însuflețit de gânduri nobile nu vrea aceasta, ziceam 42. Or, perpetuarea acțiunilor, prelungirea lor în eternitate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
era faptul că mă primeau fără stânjeneală nici pentru ei nici pentru mine. Ei trăiau în casa lor ca și cum eu n-aș fi fost acolo și ținea doar de mine să mă simt ca și singur. Ei nu cunosc neplăcuta vanitate de a-i primi cu onoruri pe străini, de parcă i-ar înștiința de prezența unui stăpân, de care depinzi măcar din pricina asta"316. Această ospitalitate are limitele ei. Saint-Preux trebuie să stea să bea cu gazdele, să se supună riturilor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și nesiguranța privind viitorul și existența însăși a ființelor și a lucrurilor abandonate, sunt sporite de necesitatea de a recupera întârzierea celui nou sosit care devine conștient de inferioritatea formării în Europa față de cea în Statele Unite. Luarea la cunoștință a vanității sistemelor de gândire europeană ale căror idei apar acum derizorii generează un sentiment de inferioritate care nu poate fi compensat decât de o integrare, posibilă prin imitație. Or imitația înseamnă dezrădăcinare de sine, pierdere a identității, scufundare în artificiu, transformarea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în povestirea maicii Thereza) a subiectului care nu poate să-și găsească un loc sau să fie primit. În Castelul, oamenii din sat îi repetă lui K. situația sa de exterioritate: "Nu sunteți din sat, nu sunteți nimic"571. Caracteristică vanității unei căutări care se lovește la fel de bine de multiplele forme ale respingerii este oboseala care apasă asupra tuturor personajelor care se străduiesc să capete rădăcină într-o lume care le depășește. În asemenea măsură încât această oboseală, rezultat al unui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
diegetică care arată că, cu cât înaintezi mai mult în lectură, cu atât se petrec mai puține lucruri, sau că mai degrabă că, cu cât sunt mai multe fapte notabile, cu atât mai puțin progresăm, ca și cum abundența cuvintelor ar acoperi vanitate și puținătatea actelor. Faptul cel mai remarcabil pare a fi sporirea crescândă și regulată a termenilor care evocă oboseala și în special cea a eroului care, după modelul artistului foamei, se îndreaptă către o epuizare totală. Dacă tăcerea Castelului, absența
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mereu plasat în fața sa însăși, pur și simplu pentru că este aici și trebuie să fie aici, de unde rămînîndu-i obscur. Acesta este neantul originii sale. în fine, în prBzent omul se pierde în relațiile sale cu ceilalți oameni, se pierde în vanități. Neantul care irumpe în prezent este neantul a ceea ce se întîmplă constant. Cel mai adesea, omul fuge de neant, i se refuză datorită impresiei că acesta îi răpește totul, că îl privează de certitudinile sale cotidiene. Această fugă îl livrează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
premiul "Opera Omnia" al revistei "Observator Cultural", este foarte bine că vi s-a acordat peste câteva zile, la 31 martie, marele premiu "Nichita Stănescu" la a XXIII-ea ediție a Festivalului Național de Poezie de la Ploiești. Domnule Emil Brumaru, câtă vanitate aveți? Ce înseamnă pentru Dumneavoastră premiile? E.B. Domnule, în ultimul timp eu nu prea luasem premii, dar eram mereu nominalizat. Într-un an, sfârșitul lui 2005 începutul lui 2006, știu că fusesem nominalizat de vreo 5-6 ori. Și n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
top. Ba nici măcar despre artă n-am de gând să discut aici, căci arta nu e un subiect, nu-i așa? Ce mă fascinează pe mine, de-a dreptul, este capacitatea românilor de a strânge rândurile când e în joc vanitatea națională. Mă gândesc la nenumărate topuri realizate de-a lungul vremii de neinspirați europeni din diverse domenii, care își închipuie că pot stabili, pe Internet, întâietatea vreunui mare creator, fie el de artă sau de spectacol. Mi-aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
vecinii dumneavoastră de bloc și aflați câți dintre ei sunt plecați la munci tocmai în cele două țări susmenționate. Aceste sondaje, fie ele pe Internet sau prin telefon, se adresează europenilor în general. E de așteptat ca emulația aceea din jurul vanității naționale să se producă în fiecare țară participantă. Iată însă că, invariabil, când ni se dă această șansă, România iese, prin reprezentantul ei într-un sondaj sau altul, întotdeauna pe primul loc. Ba chiar la o distanță covârșitoare de voturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ne-am refugiat rapid în autoamăgire, ca formă de protecție. Dincolo de toate însă, de orice observații sau de orice încercări de explicație, rămâne concluzia fermă că suntem, într-adevăr, pe primul loc în lume la ceva: anume la cantitatea de vanitate națională produsă pe hectar. Așa că, străduindu-mă să fiu la rându-mi un bun român, nu pot încheia un asemenea articol decât astfel: Hai Brâncuși! Hai Busuioc! Hai Adrian Mutu! Hai Steaua! Hai Dinamo! Hai România! În rest, vă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
recunoască, deschis, măcar o hibă a unei cărți ieșite de sub măiastra-i pană? De câte ori ați văzut un autor român care să mulțumească public criticului pentru obiecțiile făcute? Mari, mediocri ori mici, scriitorii au aceleași reacții atât de previzibile, impregnate de vanitate auctorială, dominate de iritarea că un critic sau altul nu i-a lăudat „pe cât ar fi meritat“. Este problema lor, desigur, dar e totodată și problema noastră. Cum am reacționat noi înșine la critici primite de la alții, care a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]