6,660 matches
-
părea, în mod bizar, strâmbă. Când i-am luat mâna, mi-a spus: — Madeleine ne-a povestit atâtea lucruri frumoase despre tine. Pronunța cuvintele ușor neclar. Răsuflarea nu-i mirosea a de alcool. M-am întrebat dacă nu cumva era varză din cauza barbituricelor. Madeleine oftă: — Tăticule, ne așezăm la masă? Bucky și cu mine am vrea să prindem spectacolul de la nouă jumate. Emmett Sprague mă bătu pe spate. — Ascult întotdeauna de fata mea cea mare. Bucky, o să ne amuzi cu anecdote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am mutat într-o sufragerie largă, lambrisată. Masa din mijloc nu era foarte mare, iar pe ea erau deja aranjate cinci farfurii. Lângă ușă era un cărucior de servit, dinspre care venea un miros inconfundabil de carne de vită cu varză. Bătrânul Sprague spuse: — Masa îmbelșugată naște oameni viguroși, iar mesele rafinate - degenerați. Servește-te, flăcău! În serile de duminică menajera se duce la ședințele ei voodoo, așa că nu-i nimeni aici în afară de noi, albii. Am pus mâna pe o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am atins cu pistolul pe cravată. — Cum se face că ești așa de cooperant? Dolphine îmi dădu ușor la o parte țeava pistolului. — Am și eu interesele mele și mă pricep al dracului de bine să împac și capra, și varza. În plus, vorbesc mai bine când stau jos. Crezi că se poate? Am înșfăcat scaunul și i l-am pus în față. Dolphine se ridică, își scutură costumul și se lăsă pe el. Mi-am băgat pistolul în teacă. — Rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în Cambridge-ul cu clădiri elegante, în stil georgian, și străzi pline de studenți. Alte indicatoare m-au dus la Harvard Square. Acolo era prima mea oprire - Otto’s Hofbrau, o clădire făcută parcă din turtă dulce, care răspândea miros de varză și bere. Am tras în parcarea cu plată și am intrat. Motivul lui Hansel și Gretel se făcea simțit și în interior - separeuri din lemn sculptat, halbe frumos ornamentate agățate pe pereți, chelnerițe în fustițe tiroleze. M-am uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mașinile de serviciu, cu agenta Watson la volan. Infirmeria Regală Aberdeen era mult mai aglomerată decât fusese În seara de dinainte. Ajunseră chiar la timp să vadă cum se servea masa de prânz: ceva fiert cu cartofi fierți și cu varză fiartă. — Să-mi aduci aminte să mă-nscriu la privat, spuse Insch cînd trecură pe lângă o menajeră care Împingea un cărucior ce duhnea a varză. Îi adunară pe toți agenții de poliție care luaseră declarații de la pacienți și de la personalul medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
timp să vadă cum se servea masa de prânz: ceva fiert cu cartofi fierți și cu varză fiartă. — Să-mi aduci aminte să mă-nscriu la privat, spuse Insch cînd trecură pe lângă o menajeră care Împingea un cărucior ce duhnea a varză. Îi adunară pe toți agenții de poliție care luaseră declarații de la pacienți și de la personalul medical Într-o cameră goală ca să afle ultimele noutăți. Nu erau prea multe care să merite ascultate, dar le revizuiră oricum pe toate, mulțumindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când m-a privit din nou. —Și ți l-ai cumpărat singură? Sau a fost un cadou de ziua ta, ceva de genul ăsta? —L-am cumpărat singură. De pe QVC. Da, înțeleg. Spune-mi, am continuat eu, împachetând plasa cu varză de Bruxelles în sacoșa de plastic, cum se face? Îi suni sau cum? Mai exact, cum comanzi ce dorești? Mda, îi suni cu cardu’ de credit. —Uimitor. Nu, îi ușor. Apoi a zâmbit. A zâmbit autentic, din toată inima. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Peștele e bun și n-are atâtea calorii ca unele din plăcintele de la cantină, așa că-mi iau pește când au. Cu cartofi prăjiți și salată. Și salata e bună. —Iubitu’ tău a venit? Sheila avea gura plină cu salată de varză, da’ tot auzisem ce-a zis. Îi plăcea să mă-ntrebe de babalâc: știam că, de fapt, îi place să vorbească cu mine cam despre orice: i se pare că e de fapt așa haioasă - știu că nu se compară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
miracolul unei seri de ajun. A anului 1958. Anul În care a Încetat din viață Doctor Petru Groza, Președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R. Biciuie cu viscol peste București. De trei zile. TU, În pivniță. Cari cărbuni și varză murată. Pe urmă asculți Teatru la microfon. La prânz pleci către școală. Îmbrăcat numai În trening și cu capul descoperit. Niște zdrențe friguroase. Așa ai fost pedepsit. Să te Înveți minte. Să mai Îndrăznești să iei și altă dată nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cimitir morții din cartier. În afară de ăia pe care Îi duc cu un camion Închiriat de la uzină. Odată a fost cu dricul până la Chitila. A murit un cuscru din Chitila În accident de motocicletă cu ataș. Când venea de la Topoloveni cu varză și țuică. Pe șoseaua București-Pitești. Era ceață și cuscrul avea viteză. Astăzi, Țăpăligă taie porcul. Îl ajută măcelarul Mardare de la Hală și copiii lui care sunt excavatoriști. Pe excavatoare cu șenile ca alea de pe moneda de zece lei. E hărmălaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tine ca un frate. Un frate mai mare. Foarte mare. Extraordinar de mare. Tocmai acum, când vara secetoasă a trecut, tocmai acum, când era un pic mai bine, Kennedy a murit. Tocmai acum, când lumea și-a pus gogoșari și varză la murat pentru iarnă, Kennedy a murit. Tocmai acum, când colegul tău de clasă și de bancă, Ady Zuckerman a emigrat În Statele Unite, și-ți trimitea de acolo ilustrate cu New York, tocmai acum, Kennedy a murit. În plus, Ady Zuckerman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Însemnate a venitului național pentru dezvoltarea economico-socială a țării. A consuma totul sau aproape totul Înseamnă a condamna țara la Înapoiere, la pierderea independenței și a suveranității, afectând, astfel, Însuși viitorul țării, al poporului.” Tu, te uiți la rața pe varză (sosită de undeva de pe lângă Oradea, oricum din Ardeal, unde În urmă cu nici două zile măcănea, treierând În gură mocirla vreunui pârâu). Dacă iei o bucată, „Înapoierea” e garantată. Iar dacă o să Înfuleci și o bucată de plăcintă s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
i-a fost asaltat instantaneu de aroma de delicatese proaspete. În ciuda mulțimii de oamenii adunați În sufragerie, a putut să Întrezărească bufetul. Era Încărcat cu munți de covrigei, fără a pune la socoteală platourile de aperitive, somonul afumat, salata de varză și heringul murat. Inițial, Ruby a avut impresia că invitații erau doar rudele evreiești vârstinice ale lui Saul. Doamne micuțe, văduve ușor aduse de spate, cu părul de culoarea vatei de zahăr și machiate un picuț cam aiurea, alături de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ne-am cam lăsați duși de val. Îmi pare tare rău. Și mă simt foarte vinovată că ăsta e motivul pentru care Stella s-a retras din afacere. —Nu te Îngrijora, spuse Ruby tăind Încă o cruce din cotorul unei verze de Bruxelles. Nu ai fost numai tu de vină. Stellei i s-a părut că Întregul eveniment era ieftin și n-a putut să suporte ideea că l-am organizat fără să-i spun. Puse varza Într-un castron cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cruce din cotorul unei verze de Bruxelles. Nu ai fost numai tu de vină. Stellei i s-a părut că Întregul eveniment era ieftin și n-a putut să suporte ideea că l-am organizat fără să-i spun. Puse varza Într-un castron cu apă și luă Încă una din pungă. Și Ivan ce mai face? Întrebă Sylvia. Ruby spuse că era acasă și se simțea foarte bine. —Slavă Domnului. Te-ai mai gândit la cum să-i cumperi partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ploaie, avea nevoie de reparații și o bucată de carton acoperea o gaură într-una dintre ferestre. Ușa grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să opună rezistență. Mirosul de cărți vechi, de camfor și de varză mă izbi. Nu înțelegeam rostul verzei. De unde stăteam, puteam vedea un coridor îngust ce ducea spre centrul sinagogii. Trecea printre rânduri de bănci, separate cam după o treime de culoar de o perdea purpurie prăfuită. În fiecare vineri seara, sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o bucată de carton acoperea o gaură într-una dintre ferestre. Ușa grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să opună rezistență. Mirosul de cărți vechi, de camfor și de varză mă izbi. Nu înțelegeam rostul verzei. De unde stăteam, puteam vedea un coridor îngust ce ducea spre centrul sinagogii. Trecea printre rânduri de bănci, separate cam după o treime de culoar de o perdea purpurie prăfuită. În fiecare vineri seara, sâmbăta și de sărbători era trasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe balconul de la bucătărie, printre rămășițele cuștilor, borcanelor și cutiilor În care Dimi și cu el ținuseră viermii. Acum acestea emanau un miros greu, acru, de rumeguș umed, amestecat cu resturi alimentare putrezite, morcovi, felii de castravete și foi de varză și salată verde. La Începutul iernii Dimi hotărâse să elibereze broaștele țestoase, gândacii și melcii pe care Îi culeseseră Împreună din vadi. Și unde era zăpada de noaptea trecută? Parcă n-ar fi existat niciodată. Dispăruse fără urmă. Dar dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și cu mine nu aveam voie să părăsim casa, nu era planificată nici o călătorie cu mașina și nu aveam voie să jucăm nici un joc. De Paște mai existau ouăle vopsite în coji de ceapă, berea Bock, mielul de duminică și varza călită de luni, Rusaliile se mai serbau încă printr-o drumeție în munții Jura, printre cireșii înfloriți. Dar pe urmă venea miracolul economic: un ospăț sardanapalic de alimente și mărfuri. De Crăciun am ascultat cu un amestec de consternare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când l-am cumpărat în Creta? M-am îmbătat și am început să jonglez cu piesele, de aceea avem șase farfurioare și patru cești.) —OK. Dar atunci cred că ar trebui să păstrezi tu farfuriile alea oribile în formă de varză. (Îți amintești când le-am câștigat la tombola aceea de la târgul de Crăciun? Am încercat să schimb pe furiș biletul cu unul pentru o sticlă de vin și ne-au dat afară - primul caz înregistrat în istorie în care cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rândui pe el două farfurii, tacâmurile și coșul cu pâine rece, tăiate felii subțiri. Deschise portița de fier a cuptorului și scoase o strachină cu găluște din miez de pâine, mari cât mingile de tenis și prăjite în untdelemn, pe varză fiartă nemțește. Vroia să știe cum și când m-am lovit atât de rău la falcă, la ochi și la tâmplă și-mi spuse că ochiul drept îmi este aproape închis între pleoapele vinete și însângerate. Muțenia mea încăpățânată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alt câștig, care avea însă să se vădească abia după câteva decenii, într-o proză de tip realist. Pătrundeam, urcând sau coborând scări, în case cu chirie în care mirosea altfel de la etaj la etaj. Mirosul pe care-l produce varza albă înăbușită era acoperit de duhoarea rufelor puse la fiert. Un etaj mai sus mirosea preponderent a pisici și a scutece. În spatele ușii fiecăreia dintre locuințe aerul era închis din cale afară. Un miros acrișor sau înțepător, din cauză că gospodina tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îndemânatică din orbita dreaptă, cu două degete, o bilă de sticlă albastru-deschis și o așază pe o bucată de carne cât podul palmei, la fel de mare ca toate bucățile care au fost repartizate fiecăruia dintre noi, împreună cu cartofi fierți în coajă, varză și sos maroniu, ca masă de prânz. Ca variație la o expresie uzuală, el strigă: „Ochi de sticlă, veghează!“. După care nimeni dintre cei ce stau la masă nu-și mai poate muta privirea, până când căcănarul prudent nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
băiat din Riga. Dar germana specială a bucătarului nostru șef, degradat, cum spunea el, „degradat la rangul de bucătar de campanie“, a cărui carieră militară se oprise la gradul de fruntaș, era străină urechii mele. El spunea „olecuță“ în loc de „nițel“. Verzei îi zicea „Kapuster“ și vorbea la fel de tărăgănat ca îndrăgitul actor de film Hans Moser, de îndată ce se afla la tablă dând explicații și, pe deasupra, agitându-și grăitor mâinile. Acum s-ar fi putut presupune că avea să fie destul de sadic încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că avea să fie destul de sadic încât să ne chinuie pe noi, elevii flămânzi, tratându-ne, de pildă, cu vită în sos de hrean cu smântână, bulete de știucă, frigărui, orez garnisit cu trufe și piept de fazan glasat cu varză murată înăbușită-n vin; el însă ne-a venit cu mâncăruri de casă simple, gustoase. Invoca plăceri gustative nesofisticate în marginea exursurilor lui fundamentale, în centrul cărora se afla de fiecare dată câte ceva gata de a fi hăcuit. Noi, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]