3,889 matches
-
esențială, a situației lui. Era evident un moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cînd maeștrii flamanzi descoperiseră pictura în ulei și creaseră cele mai subtile tonuri de cafeniu, menținînd totodată strălucirea limpede a temperei. Dumnezeu stătea pe un tron grosolan de cristal, care plutea printre nori vulgari și turbulenți. Era îmbrăcat într-un veșmînt roșu, simplu, cu o căptușală verde și îl împiedica, ținîndu-l cu ambele mîini de subsori, pe un Hristos suferind, slab, mort, aproape gol, să alunece de pe scaunul de lîngă el. Deasupra capetelor lor plutea un porumbel alb. Dumnezeu avea aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și Lanark cu brațul încărcat de haine și două rucsacuri umflate. Doctorul Munro dorește să vă îmbrăcați în acest moment. Zice că în rucsacuri aveți mîncare pentru drum, și că puteți începe să mîncați cînd doriți. Rima puse mîna pe veșmintele femeiești și le mîngîie cu vîrfurile degetelor. Erau blonde și catifelate. Buzele i se curbară într-un zîmbet însuflețit. — O să mă îmbrac în baie, zise ea sărind goală din pat. Alergă spre ușa de la capătul salonului și Lanark examină rucsacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se împărți în două înaintea parbrizului, iar mașina, cu un gîlgîit de apă, pluti ca un iaht pe un lac circular, înconjurat de dealuri ale căror pante, care urcau de la marginea apei, erau acoperite, de la bază în vîrf, cu un veșmînt țesut din cele mai fantastice flori, printre care nu se zărea aproape nici o frunză, în acest ocean de culori schimbătoare și miros îmbătător. Lacul era atît de adînc și de transparent, că fundul lui, care părea un covor de pietricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea cunoștință de crima pe cale să se producă în chiar prezența sa. Gosseyn se târa frenetic pe gazon când îl atinse primul glonț. Fu lovit în umăr și impactul îl rostogoli pe traiectoria unei raze de energie incendiară. Carnea și veșmintele îi fură cuprinse de flăcări. Trupul ce-și continua rostogolirea fu lovit de alte gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îi tremurau, iar genunchii înmuiați nu-l puteau duce. De la bun început remarcase că e întuneric în jurul lui. Dar abia acum această constatare căpătă o nouă dimensiune. Bezna! Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea deplină făcea ca orice substanță, indiferent de natura ei ― umană sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ca două stele triste, dar, într-o noapte, i-am simțit respirația în ceafa mea, o ușoară adiere de aer m-a făcut să-i bănuiesc clătinările capului iar după tremuratul ritmic al crengilor așternute pe jos și după foșnetul veșmântului său de in mi-am dat seama că se afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
esențială, a situației lui. Era evident un moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
apucat să meargă în sus și-n jos pe trotuare pentru a aprecia munca tinerilor creatori. Exista un contrast violent între jurnaliștii din grup, subțiri și îmbrăcați ușor, în ținute estivale, și femeile maghrebine ce purtau, în ciuda căldurii, văluri și veșminte lungi, cu mîneci și glugă. În vitrine, manechinele prezentau haine la fel de puțin de gurmande ca și ele în privința cantității de material, ceea ce făcea ca prețurile lor să uluiască și mai mult populația locală. Tinerii creatori afirmă că apreciază "mediul plurietnic
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
avea cunoștință de crima pe cale să se producă în chiar prezența sa. Gosseyn se târa frenetic pe gazon când îl atinse primul glonț. Fu lovit în umăr și impactul îl rostogoli pe traiectoria unei raze de energie incendiară. Carnea și veșmintele îi fură cuprinse de flăcări. Trupul ce-și continua rostogolirea fu lovit de alte gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi tremurau, iar genunchii înmuiați nu-l puteau duce. De la bun început remarcase că e întuneric în jurul lui. Dar abia acum această constatare căpătă o nouă dimensiune. Bezna! Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea deplină făcea ca orice substanță, indiferent de natura ei ― umană sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
despre trecutul îndepărtat al neamului său, despre mașini capabile de distrugere, despre energii mult mai mari decât toate puterile ascunse în propriu-i trup. Prin pâcla ce i se lăsase peste ochi, văzu că ființele acelea erau îmbrăcate într-un veșmânt străveziu, care scânteia în razele soarelui. În mintea lui Corl se făcu deodată lumină: ființele astea erau desigur membrii unei expediții științifice de pe o altă planetă. Oamenii de știință nu distrug, ci cercetează. Ei nu vor încerca să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se despartă de acesta, devenind de sine stătătoare. Imaginea proiectată pe ecran părea să aibă și niște rămășițe de aripi. Smocuri de pene se vedeau la "încheieturi". Trupul, uimitor de drept, era acoperit cu o tunică de un albastru scânteietor. Veșmântul acesta ascundea toate celelalte vestigii ale unui posibil trecut păsăresc. Un lucru era clar: pasărea asta nu putea să zboare prin propriile-i forțe. Korita îl întrebă pe Grosvenor, cu deznădejde în glas: - Cum o s-o faci să înțeleagă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Azi Maestrul dansează?“ Se postă sub luminator, cu o palmă spre cerul picurat cu luceafăr și două-trei stele mai timpurii și cu alta către pavelele albastru cu alb și porni să se învârtească. Mai întâi greoi, ca un pinguin, în veșmântul lui negru și pe dedesubt alb, apoi ca o ciocârlie, ca un țipar, ca un zmeu de hârtie furat de vânt și, în cele din urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
participant la liturghie și sărută în plus masa la altar, iar ca oficiant al ritualului împărtășește, binecuvântează, intră prin ușile împărătești. Variantele gestuale ale credincioșilor se referă la semnul crucii, la variante pragmatice, la pozițiile corpului și la împărtășanie. Uneori, veșmintele preotului sunt atinse, capetele credincioșilor sunt atinse cu potirul, icoana este atinsă cu fruntea sau mâna și se face semnul crucii cu obiecte de cult. Tradiția este foarte importantă și gesturile de rit ortodox pot fi comentate doar cu ajutorul limbajului
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
foarte importantă și gesturile de rit ortodox pot fi comentate doar cu ajutorul limbajului, ele fiind reluate în literatură, fie prin comunicare științifică (despre arhitectură), fie prin comunicarea artistică (despre viața preoților) și ipostaza de credincios, de oficiant și de om. Veșmântul preotului ȘI, MAI ALES, ÎMBRĂCĂMINTEA MÂINILOR este un semn impus cu diferite aplicații, conceput într-un ansamblu sacerdotal, în biserică față de haina credinciosului, cu norme clare. În practica ortodoxă pentru rugăciune este folosită mâna dreaptă. Degetul mare, indexul și degetul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
se plângă de viața lor, când privești doar lucrurile negative, știri agresive doar de asta vei avea parte și în continuare. Nu întâmplător tristețea este considerată un păcat de sfinții părinți. Sfântul Ioan Casian folosește următoarea comparație: "ca molia pentru veșminte și cariul pentru lemn, așa este vătămătoare tristețea pentru inima omului". Altfel spus, tristețea mănâncă inima omului. Nu se poate să existe om care să nu fi simțit cum i se topește inima din cauza durerii provocate de tristețe, să nu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
o apasă Ș-o sărută înfocat. Iată vine și-mpăratu-i Ce zâmbea cu mutră hâtră, El la mers cam legănatu-i Și pe capu-i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul Se apucă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o comoară aruncată în mare, insula Escondida, citadela pe care s-a instalat Călugărul, conducătorul unei confrerii de pirați și sacerdotul unei religii a câștigului și tainei. Aflat pe insula uitată de hărți ca și cum ar fi existat dintotdeauna, drapat în veșmântul său de eremit care îi ascunde chipul și biografia, Călugărul este un personaj conradian ros de propria sa taină. Domnind peste un regat ce nu cunoaște un alt suveran decât bunul său plac, Călugărul intră în acest joc al Marelui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
s-a îndreptat spre papa Ștefan, care-l aștepta în colțul cel mai întunecat al sălii. În aceeași zi, s-au descotorosit de mine. Nu numai că nu mi-au dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițîndu-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi. Ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Păunescu, în cimitirul Bellu. În timp ce la noi vremea se menține călduroasă încă, în vestul și nordul Europei vremea e rece cu ploi abundente și inundații, cu implicații majore. Privesc cu atenție curtea și grădina despovărată de rodul îmbelșugat și de veșmântul frunzelor. Toate sunt la pământ, alcătuind un strat moale, substanțial. Acum mă bucur doar de aerul proaspăt, înviorător, ce mă bine dispune. Luni, 15 noiembrie Serghei Coloșenco îl trimite pe dl. Ionel Ichim să ia cele două recenzii corectate, bune
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
încântă, careți sporește tonusul de viață bine dispunându-te pentru restul zilei. Când milioanele de gingașe flori își leapădă neprihănitele petale și încep a se vedea micile fructe verzi - de un verde crud, tineresc, abia atunci își fac apariția frunzele - veșmântul verde ocrotitorul de mai târziu contra arșiței soarelui. Și astfel împodobit, cu fiecare zi ce trece, sporește greutatea și bogăția rodului sezonier. Alți pomi precum cireșii, merii, perii ori prunii - ceva mai leneși dintr-o anumită prevedere, își sporesc nemăsurat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nu avea să uite niciodată spaima care a străbătut ca un fulger ochii maică-sii. Oricât l-ar fi respectat pe preotul acela plin de sfințenie, oricât ar fi fost de Încântată să-și vadă fiul, devenit bărbat, Îmbrăcat În veșminte preoțești, oricât și-ar fi dorit ca singurul ei fiu să-l slujească pe Dumnezeu, Shushan nu s-a putut abține să nu se tragă Înapoi Înspăimântată, de parcă s-ar fi aflat În fața unui răpitor care voia să-i ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cele de gimnastică. De Îndată ce se făcea frumos afară, lua toată clasa În grădină. MÎțișorii galbeni ai molizilor, florile trandafirii de ciuboțica-cucului, firișoarele de iarbă, buburuzele și musculițele erau purtătorii unor necontenite mesaje afectuoase pe care ni le trimitea Domnul. În veșmîntul ei alb cu o cruce albastru cu roșu pe piept, doamna Marie-Isaure ne cerea să ne punem mîinile pe umeri și să ridicăm alternativ brațele. Ne arăta fiecare mișcare cu puțina dexteritate pe care i-o Îngăduiau vîrsta și hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îți place, mai am și altele“. Cristofor Columb descoperind America nu a fost mai surprins ca mine cînd am parcurs revista: nu mai văzusem niciodată pînă atunci un portjartier, ca să nu mai vorbesc de un corset pentru talii de viespe, veșminte care pentru mine țineau de domeniul science-fiction, singurul la care mă puteam gîndi contemplînd acele făpturi ademenitoare. CÎnd, lungit fiind pe canapeaua unui psihanalist, mă voi lăsa În voia unui istoric minuțios al măreției și servituților masturbării, voi avea plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]