2,333 matches
-
noii primăveri bătea ușor În rufele doamnei Pavel, Întinse la uscat pe frînghia din curte, de la poartă pînă la cîrligul din zidul magaziei. Era un vînt călduț, Înnoitor peste copacii Înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; Împlinea acolo, ea și Încă trei din doamnele știute ce-o vizitau, un anume ritual de măcinare a timpului. La o oră de la plecarea ei se deslușiră bătăi la ușa bucătăriei, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sub pământ. Ne-a lăsat-o slobodă în vânt. În cerc ne naștem claustrați. Ei l-au creat; cei învățați nu au știut că vor muri și ei, odată cu cei rămași o vreme de neatins, sub ochiul suferind și aprins. * * * vecina mea, Lucica Filosofând ne pregătim pentru moarte, spunea Platon, în albastra lui carte; coboară spre noi, credeau alții, aici pe pământul sacralizat. Timpul ne tot apropie de ea, deși tot mai aproape, lângă fereastră, stă și așteaptă sub aceeași perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pus mâna pe trăgaci, a înecat fântâna și izvorul a coborât sub apele mari! Brațul unui potop a acoperit tot, istorii și legende nu se mai adapă: cadâna Ada a murit și ea înecată sub apă. * * * Dida pleacă în Spania. Vecina mea frumoasă și tânără; Este plină de vervă și neastâmpăr, într-o vrie de necrezut. Îmi place bucuria ei atât de mult, încât retrăiesc plecările mele de vis într-un paradis neatins decât în gând, mereu încercat, în porțile cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Și ploaia nu mai vine! Un pic de răcoare ar mai ține-o sub soare, oho! Nimeni nu crede că n-o să mai fie nici măcar floarea din fereastră ce așteaptă ploaia s-o mai răcorească. Așa mi-a spus Coca, vecina mea, în spovedania ei firească. Nu mai pot suporta durerea, ori unde ar sta: în haina de catifea, în pantofii de lac, în rochia de voal sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
14 întrebări, inclusiv cea privind rezultatele campaniei electorale din Tombuctu, loc în care s-a repatriat ultima dumneavoastră soție, ca s-o ție cine-o ține acum. . Daaa? Și dumneata de unde știi chestiile astea intime de tot pe care numa vecina și vecinele vecinei le cunosc?!...Mi-ai pus telefonul sub urmărire? Telefonul nu, că v-a fost suspendat din șase-a patra acum doi ani. Nu l-am suspendat. L-am dat. Da. L ați dat de parchet de i-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
inclusiv cea privind rezultatele campaniei electorale din Tombuctu, loc în care s-a repatriat ultima dumneavoastră soție, ca s-o ție cine-o ține acum. . Daaa? Și dumneata de unde știi chestiile astea intime de tot pe care numa vecina și vecinele vecinei le cunosc?!...Mi-ai pus telefonul sub urmărire? Telefonul nu, că v-a fost suspendat din șase-a patra acum doi ani. Nu l-am suspendat. L-am dat. Da. L ați dat de parchet de i-au sărit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cea privind rezultatele campaniei electorale din Tombuctu, loc în care s-a repatriat ultima dumneavoastră soție, ca s-o ție cine-o ține acum. . Daaa? Și dumneata de unde știi chestiile astea intime de tot pe care numa vecina și vecinele vecinei le cunosc?!...Mi-ai pus telefonul sub urmărire? Telefonul nu, că v-a fost suspendat din șase-a patra acum doi ani. Nu l-am suspendat. L-am dat. Da. L ați dat de parchet de i-au sărit impulsurile
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un concurs de corespondent nu ai nevoie de nimic altceva decât de fler, așa cum au câinii, și de un manual serios de criminalistică. Priviți prima pagină a ziarelor: “Un copil își ucide tatăl cu un bătător de șnițele”, “X bate vecina până o violează”, ” se spânzură de gâtul calului ecvestru al statuii lui Penapod al IIIlea” și tot așa, din exemplu în exemplu până la sfârșitul alfabetului. Să fie clar pentru orice gazetar: fiecare rând trebuie să pulseze de crime, violuri, maso-sodo-chestii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ultimul fără cununie. Au urmat alte trei adeziuni smulse pe sub ușa liftului special blocat, și încă patru accepțiuni ale ce căror anonimat trebuie să-l respect din motive constituționale de bârfă. S-a adăugat neașteptata cerere de înscriere a unei vecine care speră să-și vadă copiii începând o viață nouă și îmbelșugată prin imigrare oficială în Esperanția, patria de origine a limbii cu același nume. În sfârșit, nu pot trece cu vederea peste adeziunea necondiționată a domnului Protase, fost șef
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a trimis să mă relaxez la cules de urzici, un produs de post, un produs biblic ca și mana cerească, un produs fitoterapeutic și european despre care s-a scris mult, enorm de mult, începând cu academicieni și terminând cu vecina de la trei care, cumpărând o pungă cu acest minunat produs câmpenesc, a descoperit între altele și o bancnotă de zece dolari. Nesperatul noroc a condus-o direct la spital, mașina salvării fiind urmată îndeaproape și triumfal de cele două camioane
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de om. Sunteți însurat? Da. Păcat. Dacă mușcătura cauzatoare de deces aparține soției, dânsa nu ar mai avea drept la moștenirea poliței. Ar fi cea mai frumoasă răzbunare! Cu totul altfel se punea problema dacă vă mușca o prietenă, o vecină sau, dacă aveți venituri considerabile, o...amantă! Aveți așa ceva? Amantă? Nu. Venituri ? Mă descurc. Sigur că vă descurcați deși lipsa unei polițe de asigurare vă poate fi fatală. Ori, în această perspectivă ar fi bine să vă faceți o asigurare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dar oricum... celebru. În ce chestie? În nici una. Pur și simplu a ajuns așa, că așa s-a hotărât. Ce? Să fie... Celebru? Oarecum. Că de aia a și fost celebrat. Pe plan național? Nu. Pe palier. Că a venit vecina și a zis să-i dăm o litră de rachiu cu împrumut, că-l celebrează pe Lache, c-are un an de când s-a dus. S-a...duuus? Adică s-a dus ilegal? Nici vorbă! S-a dus foarte, dar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nouă’ș’nouă la sută cheltuielile de întreținere, mai vor să ne și africanizeze cu excesul de calorii . Cum adică să ne africanizeze ?! Ne înnegresc ? Exact, turturica inimii mele. Am aflat că deja aproape tot Ferentariul e pe bronz iar vecina de la patru a născut un negru. Că de aia și te rog să deschizi odată ușa aia de la balcon, că mi se colorează pigmentul de atâta căldură. N-o deschid, să mă pici cu cremă de anșoa. Nu renunț la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În curtea interioară a blocului, exact pe locul de joacă al copiilor”. Se pare că vecina, În ciuda privirilor languroase, n-a primit nici un pui. Ca să se joace și ea. A apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În curtea interioară a blocului, exact pe locul de joacă al copiilor”. Se pare că vecina, În ciuda privirilor languroase, n-a primit nici un pui. Ca să se joace și ea. A apărut un nou ziar: Strada curvelor. Iar senatorul Gh. Dumitrașcu acordă un interviu undeva. Zice: „SÎnt anticomunist de la 7-8 ani și din clasa a șaptea, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sau iei ecstasy. În plus, medicina și literatura sînt femei fatale. Așa c-am rămas alături de cea cu bustul mai mare. N-am renunțat Însă complet la medicină. CÎnd sînt pe cale să uit anii de școală, reîncep practica. Fac injecții vecinelor din bloc. Multe-s măritate cu șoferi de TIR alcoolici. SÎnt singure. Vor injecții. Respect Întotdeauna protocolul medical și Încep prin a-mi da jos pantalonii. Apoi le iau tensiunea În mod științific, c-un aparat negru cu mercur. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Adrian, frecîndu-și fruntea. Într-adevăr, de ce la 4,30? Trebuie să existe un răspuns. Dar, ca să-l găsesc, trebuie mai întîi să identific pe celalt, pe cel care se află înapoia mesagerului. Înțelegeți la ce fac aluzie, adăugă, întorcîndu-se către vecinele lui. Ca să folosesc limbajul teologic - și precizez că-l folosesc numai ca limbaj, căci altminteri teologia mi-e indiferentă și poate chiar inaccesibilă - ca să folosesc limbajul teologic, nici mesajul, nici purtătorul lui, mesagerul, nu te pot mântui. Mesagerul te trezește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apartament. Și când am văzut că se face cinci și nu mai vine, mi-am luat dosarul și am coborât. Credeam că s-a oprit la bar... Fetele își apropiară capetele și începură să șoptească. - La Vedova, auzi Adrian pe vecina lui din dreapta. Apucă paharul plin și începu să soarbă. - Accident! Și tot la douăzeci și unu!... i se păru că mai aude tocmai în clipa când Il Comandante se întoarse, ștergîndu-și fruntea cu batista și zâmbind întruna. - N-a fost nici un accident
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adrian văzu ușa deschizîndu-se din nou. Femeia șovăi în semiântuneric și se lipi încet de perete. Brusc, Adrian își puse mâna la inimă. - Chi e costul che senza morte Va per Io regno della morta gente? șopti el, întorcîndu-se către vecina lui. Fetele îl priveau zâmbind, stingherite, neîndrăznind să râdă. Orchestra, care cântase ultimele minute în surdină, încetă. - A început iar să se zbată, spuse Adrian, apăsîndu-și palma pe inimă. Mi se fac semne. Dacă nu mă mai întorc, să nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
povara gândurilor lui... „Oare Catinca s-o putut descurca pe gerul ista?...” gândea moș Dumitru. „Ce face Zâna mea când sunt eu plecat? Nu care cumva...” se întreba Mitruță. „De o bucată de vreme s-o împrietenit la cataramă cu vecina Crenguța, nevasta lui Iordache. Nu știu cum se întâmplă, dar prea des îl găsesc pe Iordache la mine acasă, când mă întorc de la drum. Ba că o venit să împrumute toporul, ba că o adus toporul. Ba că nevastă-sa Crenguța l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce‐ ți rămâne ? - „Voi”, răspunse ea”. * și ca argumentația mea pentru dragostea de mamă , care înseamnă în același timp și sentimentele multora dintre noi față de soția sau iubita pe care o avem și o prețuim, față de fiicele ori nepoatele noastre, vecinele sau cunoștințele, femeia în general, să nu rămână insuficient susținută, evoc aici priceperea pe care o dovedeau autorii de manuale școlare, cu ani în urmă, când puneau alături, mai întotdeauna, dragostea de mamă cu aceea față de țară și realizau o
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
a spart capul, iar țața Veta le-a văzut și ea, i-au furat cârja și au trântit-o de și-a spart nasul și barba. Amândouă sunt la spital. − Dar voi, aici, credeți în fantome? − Eu nu cred, dar vecinele astea jură că au văzut ceva. Ceva, ceva tot a fost de le-a băgat în spital. A doua zi vine și Barbie și bunica îi povestește și ei ce s-a întâmplat. Dar mama își cunoaște fetele: − Fetelor, unde
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
fi „mâna a doua” - s-a oferit Gruia... „Bravo, cumetre! Începi să-mi placi. Cum el habar n-are de meserie, ai să-l faci <mic-mică, cât o furnică!” - l-a lăudat gândul de veghe. „Nu mă ridica În slăvi, vecine, fiindcă nu am niciun merit. Așa mi-a venit... Șiii... <omulă și așa este mic” - a răspuns Gruia. „Doctorașul”, nedeprins cu asemenea operațiuni, se cam codea... ― Ce faci, doctore Cuc? Vrei să fac eu pansamentul? - a Întrebat profesorul, puțin supărat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrea - unchiul lui - care ne lua În pădure aproape zilnic. Și câte nu ne povestea el În limba voastră de acolo! Nu mai spun ce comoară de vorbe am auzit de la bunica lui Petrică!... „Ileanî -striga ea peste gard la vecina ei - știi tu cî cocoșu’ ceala a’ tău s-o cam Înădit la găinili meli?” „Ci sî facî șî el saracu’ dacî le-o sfârșât di calcat pi ali meli? ȘÎ undi mai pui cî a tali Îs puicuțî? Vorba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo, că tipa asta rimează cu Antipa. Ei, și mie îmi spune vecina de la șapte, care și-a îngropat doi bărbați și gîndește pozitiv despre al treilea, de cîte ori ne întîlnim: "Arătați așa de bine că nu v-am recunoscut". Mai foșnește o pagină: Tabloul ăsta mi-amintește de Virgil Mazilescu. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]