2,332 matches
-
, cunoscută în istorie și sub numele de Liga venețiană, a fost o coaliție a oponenților hegemoniei Franței în Italia, constituită la inițiativa papei Alexandru al VI-lea la 31 martie 1495. Această alianță grupa Republica Venețiană, Ducatul Milanului, Statele Papale, Sfântul Imperiu Romano-German și Regatul Aragonului. În condițiile în care regele Carol al VIII-lea al Franței invadase Italia, mărșăluind rapid spre sudul peninsulei și cucerind Napoli, principatele feudale italiene au realizat pericolul ce le pândea
Liga Sfântă (1495) () [Corola-website/Science/335608_a_336937]
-
o „ligă sfântă” deși era îndreptată împotriva unui stat creștin. După prima fază a Războaielor Italiene, încheiată cu victoria Ligii Sfinte și retragerea francezilor din peninsulă, au apărut disensiuni între doi din actorii principali ai Ligii: autoritatea papală și Republica Venețiană. Papa Alexandru al VI-lea a extins teritoriul Statelor Papale în Italia centrală, anexând regiunea istorică Romagna. Profitând de moartea papei Alexandru al VI-lea și de dificultatea în care se afla Cesare Borgia (fiul natural al papei Alexandru, „gonfalonier
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
de dificultatea în care se afla Cesare Borgia (fiul natural al papei Alexandru, „gonfalonier” - căpitan-general al forțelor papale), seniorii deposedați de domeniile lor din Romagna și-au oferit serviciile Republicii Veneția, devenind vasali ai acesteia în schimbul redobândirii vechilor domenii. Senatul venețian a acceptat această ofertă și în 1503 a ocupat mai multe orașe din Romagna, printre care Rimini și Faenza. Noul papă, Iulius al II-lea, a hotărât să restabilească autoritatea papală asupra orașelor respective cerând Veneției să își retragă trupele
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
acceptat această ofertă și în 1503 a ocupat mai multe orașe din Romagna, printre care Rimini și Faenza. Noul papă, Iulius al II-lea, a hotărât să restabilească autoritatea papală asupra orașelor respective cerând Veneției să își retragă trupele. Republica Venețiană, cu toate că a decis să recunoască suveranitatea papei asupra acestor cetăți și să plătească un tribut pentru ele, a refuzat să predea efectiv acele orașe. În această situație, papa Iulius al II-lea a reușit să-i facă pe regele Franței
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
între principii creștini și nimic nu îi mai împiedica să pornească la cruciada, de atâtea ori anunțată dar amânată, împotriva Imperiului Otoman. În realitate, acest tratat, pe care s-a bazat așa numita "Ligă din Cambrai", era îndreptat împotriva Republicii Venețiene, pe care papa dorea să se răzbune. Conflictele din perioada 1508-1516 a Războaielor Italiene pot fi împărțite în trei războaie distincte: Războiul Ligii din Cambrai (1508-1510), Războiul Ligii Sfinte (1510-1514) și Primul Război Italian al lui Francisc I (1515-1516). Războiul
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
ca pe un singur război („Războiul Ligii din Cambrai”). Deși motivul real al înființării Ligii din Cambrai era dorința papei Iulius al II-lea de a restabili autoritatea papală asupra tuturor orașelor din Romagna și de a pedepsi astfel Republica Venețiană, pretextul l-a constituit numirea de către venețieni a propriului lor candidat la demnitatea eclesiastică de episcop al Vicenzei, numire prin care se încălcau prerogativele papei de la Roma. La chemarea papei către toate națiunile creștine de a i se alătura într-
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
din Cambrai”). Deși motivul real al înființării Ligii din Cambrai era dorința papei Iulius al II-lea de a restabili autoritatea papală asupra tuturor orașelor din Romagna și de a pedepsi astfel Republica Venețiană, pretextul l-a constituit numirea de către venețieni a propriului lor candidat la demnitatea eclesiastică de episcop al Vicenzei, numire prin care se încălcau prerogativele papei de la Roma. La chemarea papei către toate națiunile creștine de a i se alătura într-o expediție care să supună Veneția, au
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
condusă de Ludovic al XII-lea (care ridicase în mod constant pretenții asupra ducatului Milano, în calitate de moștenitor al Valentinei Visconti, bunica sa), a trecut Alpii și a obținut în (14 mai 1509, în apropiere de Milano) o victorie deplină asupra venețienilor. Împăratul Maximilian I, cu toate angajamentele luate la Cambrai, nu jucase niciun rol în această campanie. Cu toate acestea, venețienii preferau să ducă tratative cu unii dintre adversarii lor, decât să se apare cu armele, astfel încât foloasele acestei victorii au
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
bunica sa), a trecut Alpii și a obținut în (14 mai 1509, în apropiere de Milano) o victorie deplină asupra venețienilor. Împăratul Maximilian I, cu toate angajamentele luate la Cambrai, nu jucase niciun rol în această campanie. Cu toate acestea, venețienii preferau să ducă tratative cu unii dintre adversarii lor, decât să se apare cu armele, astfel încât foloasele acestei victorii au fost trase de Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, nu de francezii învingători pe câmpul de luptă (de exemplu, orașele-cetăți
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
câmpul de luptă (de exemplu, orașele-cetăți Verona, Vicenza și Padova au dus tratative și au capitulat în fața lui Maximilian, nu a francezilor). În anul următor, Papa Iulius al II-lea, considerând că nu mai are nevoie de francezi în Italia, venețienii fiind deja înfrânți datorită acestora, începe o activă politică antifranceză. În acest sens se împacă cu Republica Veneția, își asigură sprijinul cantoanelor elvețiene și strânge legăturile cu Spania și Anglia. Pe de altă parte, Franța, după decesul lui , principalul sfetnic
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
Gemenii sau Doi Gemeni Venețieni (italiană: "I due gemelli veneziani") este o piesă de teatru de Carlo Goldoni din 1747. Este o comedie în 3 acte. Se bazează pe "Menaechmi", piesa de teatru considerată cea mai bună a lui Plaut. A fost adaptată în 1979
Doi gemeni venețieni () [Corola-website/Science/335773_a_337102]
-
Mihai Viteazul. După moartea protectorului său Ștefan Báthory în anul 1586 Possevino a fost retras din serviciul diplomatic de către generalul iezuit Claudio Acquaviva. I s-a interzis prezența la Roma, din cauza implicării sale politice, și a fost exilat pe teritoriul venețian. Possevino s-a stabilit la Padova, unde a continuat să conducă exercițiile spirituale ignațiene, influențând astfel vocația episcopului și sfântului Francisc de Sales, ce era acolo student la drept. În cele din urmă, a inițiat la Padova proiectul științific de
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
croații au devenit vasali ai regelui Ungariei. În secolul al XV-lea regatul ungar a avut mult de suferit din cauza expansiunii otomane, turcii cucerind Bosnia și Herțegovina. În aceeași perioadă, teritoriul Dalmației este în cea mai mare parte stăpânit de venețieni. Dubrovnik, oraș-stat bizantin și venețian la începuturi, spre deosebire de celelate orașe-stat din Dalmația și-a obținut independența, fiind cunoscut drept Republica Dubrovnik. Rezultatul Bătăliei de la Mohács din 1526 a determinat parlamentul croat să-și ofere țara Habsburgilor. Datorită acestora, până în secolul
Istoria Croației () [Corola-website/Science/335836_a_337165]
-
regelui Ungariei. În secolul al XV-lea regatul ungar a avut mult de suferit din cauza expansiunii otomane, turcii cucerind Bosnia și Herțegovina. În aceeași perioadă, teritoriul Dalmației este în cea mai mare parte stăpânit de venețieni. Dubrovnik, oraș-stat bizantin și venețian la începuturi, spre deosebire de celelate orașe-stat din Dalmația și-a obținut independența, fiind cunoscut drept Republica Dubrovnik. Rezultatul Bătăliei de la Mohács din 1526 a determinat parlamentul croat să-și ofere țara Habsburgilor. Datorită acestora, până în secolul al XVIII-lea, cea mai
Istoria Croației () [Corola-website/Science/335836_a_337165]
-
din Veneția. El reprezintă unul dintre coridoarele navale majore ale orașului. Transportul public este efectuat de „autobuze” navale (italiană: "vaporetti") și taxiuri navale private, însă mulți turiști preferă să exploreze canalul cu gondolele. din Veneția sau "Canalazzo", după cum îi spun venețienii, este canalul principal de apă ce șerpuiește prin acest oraș. Canal Grande este o cale navigabilă veche ce străbate orașul sub forma unui mare S în oglindă, de la Bazinul San Marco până la Gara Santa Lucia, având o lungime de 3
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
răzbună prin denunțarea bătrânei drept o vrăjitoare ale cărui puteri malefice au influențat rezultatul cursei de gondole. Doar intervenția unui tânăr căpitan reușește să țină furia mulțimii deoparte. Calmul este restabilit la sosirea lui Alvise Badoero, un membru al Inchiziției venețiene, și soția sa, Lăură. Lăură o ia pe La Cieca sub protecția ei personală, și în semn de recunoștință bătrână îi dă bunul ei cel mai de preț, si anume, mătăniile. Privirea agera a lui Barnaba observa privirile pe furiș dintre
La Gioconda () [Corola-website/Science/332565_a_333894]
-
din marmură și granit, amplasate la intrarea în piață Sân Marco dinspre dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia). Cele două coloane, împreună cu malurile Palatului Dogilor și al Bibliotecii Marciana, constituie intrarea monumentala în piață pentru cei care vin de pe mare. Au fost construite de Nicolò Barattiero în timpul domniei dogelui Sebastiano Ziani (1172-1178
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
mării, nu s-a putut gasi în nici un fel." Coloana care se află pa partea dinspre Palatul Ducal conține leul înaripat, simbol al Sf. Marcu, care este începând din anul 862 sfânt patron și simbol al orașului și al statului venețian. Este o sculptura de bronz foarte veche, probabil inițial o himera, căreia i s-au adăugat mai tarziu aripi. Pe partea dinspre bibliotecă se află statuia Sf. Teodor, sfânt bizantin și războinic, primul protector al orașului, reprezentat în marmură în timp ce
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
apartamentele dogilor printr-un pasaj ce trecea prin spatele absidei bazilicii, a fost construit în secolul al XVII-lea de către Monopola pentru a găzdui o nouă sala de banchete, destinată recepțiilor Signoriei și a Senatului din Veneția. După desființarea Republicii Venețiene (1797) și transformarea Bazilicii Sân Marco în catedrală patriarhala (1807), această clădire a fost aleasă că noul sediu al curiei. Lucrările de modernizare, inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Sânți, au permis transferarea aici în 1840 a birourilor Curiei
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
Palatul Ducal (în ), denumit anterior Palatul Dogilor (în ) pentru că acolo era sediul dogilor, simbol al orașului Veneția și capodoperă a goticului venețian, este o cladire monumentala care se afla in Piata Sân Marco, în sestiere Sân Marco, între piazzetta omonima și molo di Palazzo Ducale, lângă Bazilica Sân Marco. Caracterizat printr-un stil inspirat de arhitectură și bizantina și de cea orientala
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
legat de faptul ca masa grea a corpului principal este susținut de coloane zvelte incrustate. Interiorul, acum parțial privat de operel care-l decorau odată, păstrează încă o galerie de artă, ce cuprinde lucrări realizate de cei mai renumiți maeștri venețieni, printre care Jacopo și Domenico Tintoretto, Tiziano Vecellio, Francesco Bassano, Paolo Veronese, Giambattista Zelotti, Jacopo Palmă cel Tânăr, Andrea Vicentino și Antonio Vassilacchi. Vechi sediu al dogilor și al magistraturii venețiene, fondat după 812, avariat de mai multe ori de
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
ce cuprinde lucrări realizate de cei mai renumiți maeștri venețieni, printre care Jacopo și Domenico Tintoretto, Tiziano Vecellio, Francesco Bassano, Paolo Veronese, Giambattista Zelotti, Jacopo Palmă cel Tânăr, Andrea Vicentino și Antonio Vassilacchi. Vechi sediu al dogilor și al magistraturii venețiene, fondat după 812, avariat de mai multe ori de incendii și reconstruit, a urmat istoria Serenissimei de la început și până la final. După anexarea Veneției la Regatul Italiei, clădirea a trecut clădire sub jurisdicția statului și a devenit muzeu, păstrându-și
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Civici di Venezia (MUVE), vizitat în 2012 de 1 319 527 persoane. Primul Palat Ducal, din care nu s-a mai păstrat nimic, a fost construit la Heraclia și acolo s-a stabilit, în jurul anului 700, primul doge al Republicii Venețiene, Paolo Lucio Anafesto. Acestuia i-au urmat Marcello Tegalliano și Orso Ipato, a cărui asasinare în 737 a dus la crearea unui "magister militum" ales anual. Ca urmare a restaurării în 752 a sediului ducal, a fost construit în mandatul
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
ridicat în Sala dello Scrutinio un arc de triumf dedicat lui Francesco Morosini, a fost restaurată Scală dei Giganți, s-au realizat cele cinci ferestre cu vedere în curtea interioară și s-au restaurat mai multe picturi. După căderea Republicii Venețiene, palatul a devenit un sediu administrativ și a fost privat de multe opere de artă: din 1807 sediu al Curții de Apel, devine în 1811 sediu al Bibliotecii Marciana și este transferată acolo colecția arheologică. Birourile, bibliotecă și muzeul au
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
datei și originii Monumentului tetrarhilor, este creșterea sprijinului public pentru creștinism. Această schimbare în stilul artistic marchează o trecere către stilul Evului Mediu. Statuile au decorat inițial probabil coloanele porticului din piața Philadelphion a Constantinopolului. Ele au fost furate de către venețieni, atunci când orașul a fost jefuit în timpul Cruciadei a patra din 1204, și aduse la Veneția. În anii 1960, o parte din călcâiul piciorului lipsă a fost descoperită de arheologi la Istanbul în apropiere de Moscheea Bodrum. Această parte este adăpostită
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]