3,478 matches
-
focului cel mare, care, o dată pornit, pârjolise întreg târgul, ba ajunsese și la megieșii târgoveților. Domnitorul Radu Mihnea întărise curțile domnești de pe malul Bahluiului, aducând seimeni, dintre grecii veniți din străvechea Eladă, înconjurându-se și cu boieri de neam elin, veniți, pe meleagurile bogate ale Moldovei, tocmai din Fanarul Stambulului. Cu așa pază, domnul își adusese și familia, slujitorii de taină, încercând ca nimeni să nu ducă dorul Ieșilor. Numai Alexandru Coconul era trimis să slujească în Țara Românească, domnind după
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Cel mai simplu e să vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor azteci, bestiali și enigmatici, le plăcea să troneze peste altare de cranii și să asculte țipătul răgușit al vulturilor veniți să devore viscerele celor sacrificați, așezate în vârful piramidei, pe Piatra Inimilor. Preoții jupuiau cu propriile lor mâini pielea victimelor și împroșcau cu sânge cald imaginea zeului. Apoi, se îmbrăcau în pielea însîngerată și făceau un dans magic, terminat adesea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Nazionale d’Arte Moderna, Renato Guttuso. Crocifissione, 1941, mă depășește în înălțime cu mai bine de o palmă, în lățime aproximativ doi metri, după fiecare tur al galeriei mă reîntorc la pictura lui Guttuso, 24 martie, patru scrisori de la Ana, venite deodată, nici nu știu pe care s-o deschid mai întâi, toate patru au aceeași dată a poștei, 2 apilie, caietele de schițe pe care le-am adus cu mine rămân încă nedeschise, ochii îmi sunt clipă de clipă bombardați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
își amintise de conversațiile pe care le purtase cu Clodagh despre toate conferințele la care se ducea Dylan. Oare îi este fidel? — Unde mergem să bem ceva? întrebă ea rapid. A dus-o în Shelbourne, care era plin de oameni veniți să se relaxeze după serviciu. — Va trebui să stăm în picioare, spuse Ashling. Nu o să prindem niciodată scaune. Niciodată să nu spui niciodată, zise Dylan, dând din gene. Stai așa. Apoi, s-a îndreptat către o masă plină de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a fost răsturnată. —Scuze. Mă duc să iau o cârpă, spuse Dylan. Dar nu găsesc nici una, spuse el când ajunse în bucătărie. Sunt niște prosoape vechi în baie. Ashling părăsi camera și cotrobăia în dulapul din baie când vocea lui, venită exact din spatele ei, o făcu să tresară. Speriată, s-a întors. —Ashling, spuse el. —Ce? Dar știa deja că se întâmpla ceva. Privirea din ochii lui, tonul vocii, apropierea, totul era încărcat de sexualitate. —Dulce Ashling, spuse el, aproape șoptind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe jumătate mâncat de Polo Mints, servindu-se el Însuși cu una Înainte să răsucească folia de aluminiu ca pe un cartuș argintiu. — Poftim. Aruncă spre Logan micul pachet În formă de dinamită. — Zi-i că-i prima de Crăciun venită mai devreme. Acum valea și la muncă. Când aflară că Logan are la morgă un cadavru care ar putea fi Geordie Stephenson, cei de la Poliția din Lothian și Borders fură Încântați. Înainte să dea o petrecere cu tort și baloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
casa ei pe orfanii Cleopatrei și ai lui Antonius, și Agrippina șezând; nu mai este foarte tânără, și se crede că a fost reprezentată după ce a murit prin înfometare, la porunca fiului său ajuns împărat. Mai există și alte reprezentări, venite toate de la Roma, odată cu imensa colecție a principilor Farnese. Colecția Farnese a făcut o călătorie lungă și stranie. Descendenții lui Paul al III-lea, papa cu numărul 222 - cel care l-a excomunicat pe Henric al VIII-lea al Angliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stare de eliberare extraordinară; toți porii Îmi respiră, corpul meu se dilată detașat, se regăsește Într-un spațiu intim, ah, și atunci parcă nici n-ar fi fost nimic real; doar o spaimă viscerală pe care o traversez doar eu, venită poate din prea marea apropiere dintre doi aștri, În al căror câmp magnetic se află prizonieră ființa mea, cu toate reacțiile și manifestările ei. Dar poate nu e decât singurătatea, din a cărei burtă se varsă o cohortă de gângănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
secolul XVI, cred, și a rezistat câteva sute de ani. Cirque Fantastique îl folosește ca și leitmotiv. Cu un gest larg, Kara îi arătă Ameliei alte puncte de pe cort în care apăreau astfel de măști. Peste tot arătau la fel de dubios, venite parcă de pe altă lume: nas lunguieț, sprâncenele arcuite, obraji desenați. Kara continuă: - Erau peste zece personaje folosite în fiecare piesă de teatru. De fapt, erau mereu aceleași personaje și purtau măști tocmai pentru ca publicul să își dea seama despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
persoana lor. - Tot nu înțeleg. Cum adică „apartenență la un grup”? Explică. Magicianul șopti: - Nu, nu cred că vreau să-ți explic. Începu să meargă în cerc, în jurul patului lui Rhyme, respirând cu greutate. - Știi ce trece prin mintea oamenilor veniți să asiste la un spectacol de magie? O parte a lor speră ca iluzionistul să nu scape la timp, să se înece, să cadă în țepi, să ardă, să fie strivit și să moară. Există un truc numit „Oglinda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu e total lipsit de sens, râse Roth. - Oricum, îmi pare rău că nu ți-a urat sărbători fericite. - Apreciez asta, Andrew, spuse el privind în ochii clientului său. Dacă lucrurile se aranjează așa cum sper, poate tu și soția ta veniți la Seder la anul. Este cina din seara de Paști. În fiecare an, ne strângem în jur de 15 oameni. Nu sunt toți evrei. O să îți placă- Accept cu plăcere invitația, spuse el strângându-i mâna lui Roth. Un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
paisprezece karate ascuns în mâna lui, agentul din Sachs se bucurase pe deplin să îl audă pe bigotul viciat guițând ca un porc în clipa în care îl pulverizase din nou. Se dădu la o parte când mai mulți gardieni, veniți și de la celelalte etaje, apucaseră prizonierul și îl târâseră afară. - Un doctor! Chemați un doctor. Ochii mei! Am dreptul la un doctor! - Ți-am mai zis: ține-ți gura! Gardienii continuară să îl târască pe hol. Constable începu să smucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
erupse glorioasă în spațiul cel mic al mașinii, Stacey se întoarse spre mine și ridică ușor din sprâncene. — Towerbury Street, la numărul 43, chiar dincolo de High Road, a spus încet, iar vocea ei păru a se contopi cu sunetele acelea venite parcă din rai. Ce copilă extraordinară era aceasta! Nu păruse să se întrebe nici o clipă de ce acest străin apăruse de nicăieri ca s-o ducă acasă cu mașina sau de ce îi trimisese o felicitare sau se prezentase atât de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
camera de zi. Făcu un gest spre ușile franțuzești, impunătoare. Vă rog să mă scuzați o clipă. — Cred că eu am să mă duc să-mi iau ceva de băut, spuse Dean în timp ce Catherine pleca să-i salute pe noii veniți. Ne vedem mai târziu? — Mai târziu, amice, spuse Toby încercând să facă pe interesantul, dar reușind doar să arate bătrân. Adriana nici nu știa de unde să înceapă. Să-l descoase pe Toby mai întâi despre Dean sau despre Catherine? — Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cărucioare pentru mîncare, cu echipele lor, erau trase lîngă locul de servire, Înghesuindu-se laolaltă ca o mulțime de ricșe cu hamalii lor. După cum apreciase Jim, el și domnul Maxted aveau să-și ia lua locul cam la mijlocul cozii. Ultimii veniți tropăiau pe cărarea de zgură, urmăriți de sute de prizonieri costelivi. Într-o zi din săptămîna precedentă nu se dăduse mîncare, rezultat al unui raid Superfortress care devastase orașul Tokyo, iar prizonierii continuaseră să privească spre bucătării pînă după-amiaza tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vă trebuie ceva, nu știu ce, orice, am niște lame Gillette extra, le dau ieftin. Vând și eu să mai scot un ban de benzină, ce, nu-i voie? Gillette extra. Se moare de foame, domnule, se moare de foame! Și voi veniți să vă bateți joc de mine, behăiților! Repar și eu la nenorocita asta de motocicletă ca să mai ies dumineca la pădure. Auzi, aveam un prieten, Severică, așa-i spuneam, se lăuda la toți că a fost legionar, a fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puțin adâncă de lângă cherhana, pentru ca să-și Încaseze asigurarea pe vechitura lui plutitoare. Dar pentru Petru Evanghelia nu era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care i se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul zării orizontul desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ori, nu se Întâmpla asta. Atunci, Ronnie Îi suna pe prietenii ei care aveau câte-o galerie și Îi ruga fierbinte să-i dea niște spațiu de expoziție. Ruby-și aducea aminte cum odată, când avea cam cinsprezece ani, singura sursă venit a părinților ei era cardul Ikea. O lună Întreagă singurele alimente din frigider erau chiftele suedeze congelate, Johanssen’s Delight 1 și vodcă. Ruby Își dădu seama de starea materială de sărăcie lucie și de existența boemă a părinților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
metalică. Își vârî mâna în gaura unde ar fi trebuit să fie zăvorul și trase spre ea ușa grea. Lumina îmi explodă în față atât de violent, încât a trebuit să-mi feresc ochii cu mâna, soarele părea foarte aproape. — Veniți, spuse, și am văzut-o dispărând. E nebună, m-am luat după o bolnavă la minte, m-a agățat în barul acela numai ca să mă facă să asist la sinuciderea ei. M-am apropiat de o scară de incendiu, externă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
i-a spus să se întindă pe un pat într-una din camere, de unde Italia, cu capul întors spre mine, mă privea. Medicul de gardă, o tânără pe care nu-mi aminteam să o fi văzut vreodată, sosi aproape imediat. — Veniți, mergem să facem o ecografie. Am intrat toți trei în lift. Femeia, pe a cărei față, ca și pe părul boțit, se vedeau urmele somnului, îmi zâmbea politicos, cu siguranță știa cine sunt. Italia avea acum o culoare mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
După ce-și răcori sufletul cu aceste meditații stradale în mijlocul mulțimii aferate și indiferente la păsurile lui, se simți mai liniștit și se întoarse acasă. XXV Augusto se duse în vizită la Víctor ca să-l giugiulească pe fiul său târziu venit, să se recreeze în contemplarea fericirii proaspete a acelui cămin și, totodată, să se și sfătuiască cu prietenul său despre propria-i stare de spirit. Și, găsindu-l singur, îi spuse: — Și ce mai e cu romanul sau... cum ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne vorbea simplu și firesc, înălțat pe culata tunului. Îl iubeam precum îi iubesc pe toți oamenii frumoși și buni la suflet. Vorbea cinstit, fără să-și dea seama ce înseamnă moartea venită năprasnic. E o nebunie s-o înfrunți când trupul nu te doare și sufletul îți zburdă. Mai târziu, când voi dispare din grădina oamenilor, ca să nu mă mai reîntorc, vai, niciodată, omul care se va naște după mine, sau care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o ierte, începu el să-mi bâlbâie deunăzi, între sughițuri, - măicuța mea avea două pulpe: una umflată ca o tobă de un cancer purulent și cealaltă, subțire până la ciolan. Rudolf soarbe din pahar și râde amuzat de o aducere aminte, venită așa, deodată: - „De ce nu lași femeia în cameră, să-ți facă puțină curățenie?...” - „Lucrez, mamă, îi răspunsei indispus că mă distrage de la treabă, așa cum mă găseam, numai în izmene, aplecat deasupra acuarelei de pe masă. - „Rudolf, dar perinile poate să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În salon și, după ce Burgess și Minnie Îl duc acolo, pe jumătate purtându-l pe sus, pe jumătate târându-l cu brațele atârnate pe după umerii lor, se cere mereu mutat de pe un scaun pe altul. E greu și aproape inert. Venită În vizită pe seară, Theodora o găsește pe asistentă făcând o criză de nervi pe culoar, pe Noakes și pe Kidd vlăguiți În bucătărie și pe dna James singură Într-un colț al salonului, cu semnele panicii În priviri. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o prezint drept compliment. Pe urmă, la cafea și prăjiturele, am ajuns din nou să vorbim despre Berlin. Înaintea mea, Rosmarie Loss a fost aceea care și-a dat seama că la anunțata mea mutare în altă localitate - această sugestie venită parcă de sus - inima jucase și ea un rol. Mai târziu, când Anna plecase deja - doar trebuia să-și mai ia rămas-bun și de la alții -, au venit înțepături din perspectivă social-democrată: domnișoara dornică de călătorii aparținea unei familii cu bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]