15,959 matches
-
stranie de sunete guturale și nazale, de ți se împleticește limba în gură, nici măcar nu putem s-o transcriem, darămite s-o descifrăm!”. Pentru a-ți da seama de complexitatea “sintetizatoare” a sunetului limbii Navajo trebuie spus, că un singur verb poate echivala cu o propoziție întreagă ... La impenetrabilitatea codului conceput în acest “laborator” original și efectiv, inițiat pe bază de voluntariat nesperat a contribuit și faptul că limba vorbită de ei nu aparține familiei indo-europene, asiatice, semito-hamite ci trunchiului de
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
Nu doresc să intru pe tărâmul politic viciat al momentului și să vorbesc despre încercarea nereușită, după părerea mea, de reconstrucție imagologică a actualului partid de guvrnământ, dar și despre forma de teamă a unei părți a aleșilor zilei în fața verbului combativ al unei singure televiziuni, care face notă discordantă în raport cu celelalte entități similare doar pentru faptul că prezintă într-un ton critic erorile de fond ale actualului sistem politic românesc. Personal, mi se pare un fapt salutar pentru orice canal
PUMNUL POLITIC ÎN GURA PRESEI ROMÂNEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354300_a_355629]
-
când bobul de grâu plesnește în lutul/cu străluciri solare.// Când mănânc pâinea, urcă până la mine/Neamurile noastre toate,/seva înțelepciunii, adusă până la noi/de limba ce-o vorbesc.// Patria îmi este Limba Română/ În ea bobul de grâu/germinează/Verbele poemelor eminesciene.” Au avut loc lansări de cărți ale scriitorilor: Alina Dora Romanescu, Elena Buică, Tudosia Lazăr, Olimpia Sava, Titina Nica Țene, Al.Florin Țene. Cele două cărți ale Alinei Dora Romanescu: „Roata timpului” și „Pe aripi de cântec și
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NICOLAE NICOARĂ-HORIA - CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 432 din 07 martie 2012 Toate Articolele Autorului AMINTIRI POSTUME Nu îți fie teamă, Verbul încă-i viu Și îmi poartă pașii Hoinăriți prin lume, Câteodată-mi vine Să m-apuc să scriu Cartea mea de versuri- Amintiri postume... Cerul de-acasă Plin e de cuvinte, Ca un glas de clopot Mântuit la Blaj Tu
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
plânsul, în brațe să-l strâng, Tainele lui ne-nuntite rămân, Ce liniște sfântă e-acolo în crâng! Peste ea, Doamne, fă-mă stăpân... EU VĂD CUVINTE Nici tu nu m-ai crezut, ți-aduci aminte Când îți scriam cu verbul ars de dor Pe frumusețea ta, eu văd cuvinte, Cum vede ploaia fulgerul din nor! Tu te-ascundeai atunci în ochii mei Ca hohotul luminii într-o floare- Suntem bătrâni de-acum și tot mai vrei Să-mi pui în
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, peste caldul pământ. Bucuria din ochi strânsă din raza vioaie Mi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând. Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuria Trăirii ce- i vie și- o simt triumfând În pescărușii planând deasupra- ne pe țărmul iubirii, Unde azi- mâine, spre marea cea mare, ajung. La Joie de vivre" nu- i doar un titlu de carte, E o
LA JOIE DE VIVRE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354503_a_355832]
-
și peste tot las dâre de îngheț. E-o iarnă-n gândul meu, de mare preț ce pune poduri albe peste râu și-mi ține murgii vrerilor în frâu. Par vindecată? Nu-s...Deși aș vrea să mă dezleg de verbul a durea, să uit de tine și să uit de noi cei ce dansau râzând, desculți în ploi și fluturii de râs și-i împărțeau în mod egal pe vremea când visau. Par vindecată? Nu-s... Și n-am să
SEXTINE VIOLACEE de AURA POPA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353945_a_355274]
-
mărturisesc ceva... Și îi arată la mai multe forme, politicoase și personale, multe, multe! -Ăștia sunt o mică parte din prietenii mei. Sper că nu te deranjează că i-am adus aici. -Chiar deloc, prietene! Atunci prin ușă izbucnesc Numeralul, Verbul și Adverbul, urmăriți de Prepoziție și Conjuncție, ținând-o în brațe pe Interjecție, toți strigând: -Petrecere! -Ce surpriză plăcută! Dar de când vă cunoașteți toți așa bine? întrebă Substantivul. -Ne-am întâlnit la BAC, luă cuvântul Verbul. Tu de ce n-ai venit
PETRECERE MORFOLOGICĂ de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353949_a_355278]
-
Atunci prin ușă izbucnesc Numeralul, Verbul și Adverbul, urmăriți de Prepoziție și Conjuncție, ținând-o în brațe pe Interjecție, toți strigând: -Petrecere! -Ce surpriză plăcută! Dar de când vă cunoașteți toți așa bine? întrebă Substantivul. -Ne-am întâlnit la BAC, luă cuvântul Verbul. Tu de ce n-ai venit? -N-am fost chemat de profesori. Dar data viitoare merg, ca prea interesant văd ca a fost. Toată lumea numai: "BAC, BAC!". Chiar așa de nostim a fost? -Nu nostim, ci greu! izbucni Interjecția , ținând un pahar
PETRECERE MORFOLOGICĂ de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353949_a_355278]
-
Meditatie > CĂLĂTOR Autor: Ion Cârstoiu Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ne referim la numele de agent cu sensul „care călătorește, care e în călătorie“. În românește „sufixul - ător formează nume de agent de la verbe și numai de la acestea, ca lucrător de la a lucra, învățător de la învăța, trecător de la a trece... Așadar, călător ar trebui să aibă la bază un verb“ (I. Coteanu, M. Sala, ELR, 1987, p. 74). Despre derivatele cu -ător au vorbit
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
călătorește, care e în călătorie“. În românește „sufixul - ător formează nume de agent de la verbe și numai de la acestea, ca lucrător de la a lucra, învățător de la învăța, trecător de la a trece... Așadar, călător ar trebui să aibă la bază un verb“ (I. Coteanu, M. Sala, ELR, 1987, p. 74). Despre derivatele cu -ător au vorbit acad. Al. Graur, Tendințe, p. 262, Th. Hristea, Probleme de etimologie, B., 1968, p. 26 precizând că se adaugă la verbe. Așadar, explicația că vorba călător
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
să aibă la bază un verb“ (I. Coteanu, M. Sala, ELR, 1987, p. 74). Despre derivatele cu -ător au vorbit acad. Al. Graur, Tendințe, p. 262, Th. Hristea, Probleme de etimologie, B., 1968, p. 26 precizând că se adaugă la verbe. Așadar, explicația că vorba călător trebuie analizată din cale + ător nu poate fi acceptată, deoarece sufixul în discuție nu se adaugă la substantive. Pe bună dreptate acad. Ion Coteanu nu e de acord cu încercarea lui Candrea de a aduce
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
sufixul în discuție nu se adaugă la substantive. Pe bună dreptate acad. Ion Coteanu nu e de acord cu încercarea lui Candrea de a aduce în discuție un arom. drumător, necunoscut autorului DDA. E limpede că trebuie să căutăm un verb dar nu *caballare ori *caballitare propuse de Al. Ciorănescu, căci omul nu călătorește numai pe cal, ci pe jos, cu măgarul, cu căruța, fără să mai vorbim de păsările călătoare care se deplasează în zbor, evident fără legătură cu calul
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
ori *caballitare propuse de Al. Ciorănescu, căci omul nu călătorește numai pe cal, ci pe jos, cu măgarul, cu căruța, fără să mai vorbim de păsările călătoare care se deplasează în zbor, evident fără legătură cu calul. Considerăm că acel verb de la care provine călător este lat. pop. din Dacia *callare cf. sanscr. kal „a merge“ (E. Burnouf, Dictionnaire sanscrit-français, Paris, 1865, p. 147), pe care românii l-au găsit la băștinașii daci și l-au adaptat comparându-l cu lat. callis
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
comparându-l cu lat. callis „cale, drum“, cu care era înrudit, acesta din urmă, desemnând o potecă prin munți sau păduri (S. Pușcariu, LR, p. 317). Autohtonul *kal cf. sanscr. kal „a merge“ corespunde în întregime semantic și formal cu verbul de la care e derivat călător (*callare din cauză că romanii l-au încadrat în familia lui callis și pentru a arăta caracterul special al lichidei autohtone ce nu se rotacizează în românește, ca și ll latinesc). În SLAST din 31 I 1987
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
1987 am arătat (Codru-i frate cu românul) că acad. Al. Graur a propus pe bună dreptate un lat. pop. *mergo „merg“ pe baza comparației cu sanscr. marga „drum, cale“. Noi am mers mai departe și am găsit în sanscrită un verb margayami „a merge“ și am emis ipoteza existenței acestei vorbe în graiul băștinaș dacic cf. sanscr. margayami, de unde a fost preluat de latina populară, care l-a vehiculat și prin alte părți ale Imperiului Roman. În ultimul timp, ideea pare
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
prin alte părți ale Imperiului Roman. În ultimul timp, ideea pare să găsească noi aderenți (L. Wald, D. Slușanschi, op. cit., p. 116 scriu: „a merge vine, ca formă, din lat. mergo, ĕre, dar sensul său este net diferit de al verbului latin «a se scufunda» și poate fi, desigur, datorat unui dacic *merg-/marg «a merge» cf. alb. mërgonj și arm. merdzem «a merge din loc, a se depărta», skr. mărga «cale, drum»“). Verbul margayami „a merge“ (nesemnalat până la noi) este
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
sensul său este net diferit de al verbului latin «a se scufunda» și poate fi, desigur, datorat unui dacic *merg-/marg «a merge» cf. alb. mërgonj și arm. merdzem «a merge din loc, a se depărta», skr. mărga «cale, drum»“). Verbul margayami „a merge“ (nesemnalat până la noi) este în legătură sigură cu marga „drum“, ca sanscr. kal „a merge“ (de asemenea nesemnalat) cu lat. callis „drum, cale“. Este evident că suntem obligați a presupune o mijlocire dacică. În sfârșit, povestea verbului
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
Verbul margayami „a merge“ (nesemnalat până la noi) este în legătură sigură cu marga „drum“, ca sanscr. kal „a merge“ (de asemenea nesemnalat) cu lat. callis „drum, cale“. Este evident că suntem obligați a presupune o mijlocire dacică. În sfârșit, povestea verbului aller din franceză poate avea o relație cu rom. călător, adică cu lat. pop. *callare „a merge“ în felul următor. Unele forme ale lui aller „a merge“ derivă din lat. ire (viitor, condițional), altele (ind. prez. vais, vas, va, vont, imperativul
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
disimilație în nos nos en anons devenit nos nos en alons (NDE, p. 23). Dar oare allons, allez și aller să provină din ambulare fără a avea legătură cu lat. pop. *callare „a merge“ (din dacic *kal)? Noi credem că acest verb al strămoșilor daci pătruns în latină, a fost vehiculat și în alte părți ale Imperiului Roman, inclusiv în Gallia. Ne bazăm această afirmație, care poate părea fantezistă, pe următoarele argumente. Verbul lat. amo „iubesc“ este socotit că nu are paralele
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
a merge“ (din dacic *kal)? Noi credem că acest verb al strămoșilor daci pătruns în latină, a fost vehiculat și în alte părți ale Imperiului Roman, inclusiv în Gallia. Ne bazăm această afirmație, care poate părea fantezistă, pe următoarele argumente. Verbul lat. amo „iubesc“ este socotit că nu are paralele în nici una din limbile indo-europene (Ch. Ionescu, MEO, p.36), dar el se compară cu sanscr. kama „iubire“, kamo „iubesc“ (în latină fără k-!). La fel, lat. astula „bucată de lemn
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
de aller (în sec. al VIII-lea alare, apoi aler în sec. al XI-lea, NDE, idem). Dar oare lat. ambulare sau amblo „a umbla“ să n-aibă legătură cu alb. këmbë (în ghegă kâmbë) „picior“ căci în scrierea pictografică verbul „a merge, a umbla“ este reprezentat printr-un picior? Cum va fi dispărut k- în aceste verbe latinești putem presupune fără a fi siguri că așa s-a întâmplat. Ne putem gândi la o pronunție aspirată din care a învins
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
Dar oare lat. ambulare sau amblo „a umbla“ să n-aibă legătură cu alb. këmbë (în ghegă kâmbë) „picior“ căci în scrierea pictografică verbul „a merge, a umbla“ este reprezentat printr-un picior? Cum va fi dispărut k- în aceste verbe latinești putem presupune fără a fi siguri că așa s-a întâmplat. Ne putem gândi la o pronunție aspirată din care a învins elementul aspirat h, care apoi a dispărut în latină. De fapt, nu ne interesează cum s-a
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
de țară a devenit deja în mintea multora dintre cetățenii patriei române un soi de erou național de urma căruia au mâncat o pâine cândva și și-au încropit un rost destul de sigur ce permitea conjugarea la timpul viitor a verbului „a fi”, fapt devenit un lucru aproape imposibil în capitalismul de duzină contemporan, când numai depravații și hoții din sistem mai pot visa la asemenea certitudini existențiale comune. Asta, bineînțeles, până într-o zi... Personal, în anii pe care îi
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC Autor: Andrei Pătrăucean Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]