436,616 matches
-
spus " Nu le lăsa așa, domnule...". A mai apărut o dată, după o lună, la aceeași persoană, și n-am făcut nimic. Apoi s-a preluat în CURENTUL o dată și apoi în Le Monde. Culmea e că n-am vorbit în viața mea cu ziaristul francez. N-a venit niciodată să-mi ia un interviu. Din acest motiv l-am dat în judecată." Cu alte cuvinte, dl Mihăilescu nu a dat în judecată Adevărul sau pe redactorul șef al ziarului, dl Cristian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
de mult suferă din cauza ei: "Vă spun, lucrez foarte prost din cauza poveștii ăsteia cu porecla asta. Mai ales că nu pot să mi-o însușesc. Eu, de regulă, fiind pește și maimuță la chinezi, recunosc foarte ușor cînd greșesc. Toată viața am făcut așa." * Avînd un proces la Curtea Supremă de Justiție, pentru răspîndirea de informații false, CVTudor se dedă unor provocări primejdioase. Cîțiva reprezentanți ai Organizației de Tineret a PRM s-au dus sîmbătă, 1 iunie în curtea Bisericii "Sfinții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
Maiorescu (Gheorghe Dinică), Ioan Slavici (Mihai Niculescu), Ion Creangă (cu un rol episodic), Veronica Micle (Carmen Ungureanu), Mite Kremnitz (Eugenia Maci) și alte câteva personaje secundare. Deși, se știe, perioada de la Timpul a fost una dintre cele mai grele din viața poetului, atât fizic cât și moral, totuși textul a insistat pe legătura dintre Eminescu și Veronica Micle, inclusiv pe o anumită inamiciție față de Caragiale, provocată de aceeași "legătură". În acest "scenariu" este inclus și Titu Maiorescu, hotărât să tranșeze rapid
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
Dacă ar fi fost să dăm crezare afișului ce îi invita în toamnă pe orădeni să contracteze abonamente pentru stagiunea ce sta să înceapă, regizorul Ion Cibotaru ar fi urmat să însceneze piesa Bufnița roșie de D.R. Popescu. Dar pentru că "viața e plină de surprize", dramaturgului român i-a fost preferat un vodevil franțuzesc rebotezat pe românește Vacanță în Guadelupa, scris de Pierre Sauvil și Eric Assous și care odată intrat în circuitul teatral românesc grație programului Face à face e
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
realizezi ceva important. Și dacă vrei să creezi oportunități pentru femei, crează-le, nu oferi doar debușeuri, crează deschideri - numai așa poți schimba ceva. Dar nu merge prea departe. Iar în Statele Unite s-a ajuns prea departe. Toți își risipesc viața acuzîndu-se unii pe alții că sînt antisemiți, anti-homosexualitate, anti-femei, anti-tot. își petrec viața ca o poliție a gîndirii și e ciudat, și în același timp amuzant. Dar la noi nu s-a ajuns atît de departe. Să nu poți insulta
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
nu oferi doar debușeuri, crează deschideri - numai așa poți schimba ceva. Dar nu merge prea departe. Iar în Statele Unite s-a ajuns prea departe. Toți își risipesc viața acuzîndu-se unii pe alții că sînt antisemiți, anti-homosexualitate, anti-femei, anti-tot. își petrec viața ca o poliție a gîndirii și e ciudat, și în același timp amuzant. Dar la noi nu s-a ajuns atît de departe. Să nu poți insulta minoritățile mi se pare un lucru bun. îmi dau seama că aici, crearea
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
o condamnă cu hotărîre) printr-o scrisoare oficială de amenințare. Dl Pașcu nu l-a citit, probabil, pe Miron Costin, și nici Biblia, dar talentul polemic l-a condus exact spre una din formulările cele mai celebre referitoare la scurta viață a lumii. Le-a spus anume ziariștilor că viața, ca și firul de ață, se rupe repede. La atîta cultură involuntară, doar scuzele se mai puteau adăuga: dl ministru și le-a cerut public spre a nu fi silit să
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
amenințare. Dl Pașcu nu l-a citit, probabil, pe Miron Costin, și nici Biblia, dar talentul polemic l-a condus exact spre una din formulările cele mai celebre referitoare la scurta viață a lumii. Le-a spus anume ziariștilor că viața, ca și firul de ață, se rupe repede. La atîta cultură involuntară, doar scuzele se mai puteau adăuga: dl ministru și le-a cerut public spre a nu fi silit să demisioneze. Gafele se plătesc cu mai mare sau mică
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
pot minți în direct și la ore de vîrf fără a suporta vreo consecință. Dnii Hrebenciuc și Olteanu i-au indus în eroare pe reprezentanții Consiliului Europei cu privire la abrogarea a patru articole din Codul Penal: trei sînt bine merci în viață. Premierul a dat-o și el la scăldat și tot în direct: moștenirea grea a guvernelor precedente a bramburit situația de nu mai deosebesc dnii H. și O. adevărul de minciună. Parchetul General ne-a adus, tot în direct, la
Mustrare severă cu avertisment by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15161_a_16486]
-
sosit încă vremea moralității sau a eroismului, lucrurile par scuzabile până la un anumit nivel. A doua pervertire se produce însă când obediența nu mai este o necesitate dictată de un interes sau instinct de conservare, ci devine un mod de viață consimțit, agreat, chiar adorat. Cu mult timp în urmă compuneam un discurs "dedicat luptei pentru pace", în cadrul mascaradei ordonate de sus (în timp ce România făcea un profitabil export de arme). Nu mă puteam eschiva fiindcă tocmai refuzasem să compun o telegramă
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
jurist și filozof antifascist (!), apropiat al ideilor marxiste, nu avea cum să "urască" Orientul. Într-un fascinant roman de călătorii citim: "Popoarele Asiei...! Popoare în veșnică șerbie, care în istoria lor de mii de ani n-au trăit nici un ceas viața în libertate, fiind cele dintâi care consideră democrația drept ceva absurd, ceva opus ritmului existenței... care nu sunt virtuoase decât atunci când le e frică de cineva...". Evident, orice asemănare cu locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare. Textul de mai
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
prin aer. Pleacă de lîngă ei, ajunge la poartă, se uită la dansul ciudat al ființei de pe stradă, se întoarce, le șoptește ceva și îi mîngîie. Și rupe blînd tăcerea lor, tăcerea din ea și singurătatea actriței. "Înveți, doamnă, și viața trece pe lîngă dumneata. Acu ai să vezi că s-a dus și n-ai înțeles nimic din ea. Te plimbi de-o oră, în sus și-n jos. Degeaba. Într-o oră ai pierdut atîtea lucruri. Definitiv. Macii mei
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
un rol complementar intervine comedia principiilor. Ea se asociază cu un tablou suprarealist, din intenția de-a le surprinde haloul neliniștitor, iscat de inevitabila confruntare cu absurdul: "ascultați muzica sferelor de influență,/ despre lumea a treia și ultima/ despre reversibilitatea vieții și/ unicitatea existenței/ despre revoluția evoluției/ filogeneza repetînd ontogeneza// ți se face semn, nu, se dezaburește fereastra/ ți se face semn, nu, se aprinde un chibrit pe geam/ și cauți să faci semn măcar cu cincizeci de brațe/ măcar să pui
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
și la o ontologizare a lui, la "reînvierea" poemului precum a unui organism asfixiat: "Din metafore banale/ se-ncheagă poemul, el e doar/ un mort prin asfixie care trebuie/ reînviat prin respirația gură la gură/ prin respirația trup la trup, viață la viață" (Pămînt roșu). Cuvîntul de ordine al acestei circumspecții restauratoare este ambiguitatea. Categoriile contrare cooperează în virtutea unor enigmatice impulsuri unificatoare ce zac în adîncul lor. Aproapele și departele: "O, de cît mă apropii/ Cu atît mă desfac// Ceva ce
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
o ontologizare a lui, la "reînvierea" poemului precum a unui organism asfixiat: "Din metafore banale/ se-ncheagă poemul, el e doar/ un mort prin asfixie care trebuie/ reînviat prin respirația gură la gură/ prin respirația trup la trup, viață la viață" (Pămînt roșu). Cuvîntul de ordine al acestei circumspecții restauratoare este ambiguitatea. Categoriile contrare cooperează în virtutea unor enigmatice impulsuri unificatoare ce zac în adîncul lor. Aproapele și departele: "O, de cît mă apropii/ Cu atît mă desfac// Ceva ce ar aduce
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
texte de Marin Sorescu, considerat, înainte de 1989, unul dintre specialiștii în materie. El chiar încearcă să povestească ce e cu aluziile, într-o schiță de confesiune asupra căreia pare să fi revenit de mai multe ori, probabil până către sfârșitul vieții, fără să îi fi dat vreodată forma definitivă, și care a fost inclusă postum jurnalul de călătorie, cu titlul Octombrie 1980. Este mărturia cuiva "tăbăcit de vizionări", care descoperă că nu mai reușește să vadă deosebirea dintre cenzura propriu-zisă și
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
căutat de curioși. Și era firesc să fie așa. Doar ea permite răsucirea în jurul propriului ax și producerea de mesaj la un grad atât de ridicat de ambiguitate, incifrând în divagație gratuită problema etică și politică a dreptului individului la viața privată: dreptul de a mânca cu poftă atunci când te așezi la masă, dreptul de a visa la propriul viitor, mobilat cu lucruri care să-ți aparțină, eventual un iepure sau câteva ace cu gămălie pe post de albine, dreptul la
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
puține ori, nemulțumit, ștergea banda și relua totul de la început. Alături de biografia eminesciană care, în momentul apariției, în 1932, marca un strălucit debut al autorului ei în istoria literară, această ultimă contribuție a lui G. Călinescu la descifrarea operei și vieții lui Mihai Eminescu este o dată memorabilă pentru cultura noastră, ca magistrală ilustrare a universalității poetului prin caracterul național al scrisului său prin care "va rămâne în poezia noastră nepereche". Cu enumerări legitimat alese din amploarea numerică a exemplelor oferite de
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
noastră nepereche". Cu enumerări legitimat alese din amploarea numerică a exemplelor oferite de monografiile-biografii, semnate de G. Călinescu (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu), Eugen Simion, în studiul introductiv G. Călinescu, biograful la ediția din 2002 a lucrării Viața lui Mihai Eminescu,1) se desfășoară într-o înlănțuire de planuri, de o cumpănită distanțare interpretativă. Fac asemenea remarcă deoarece numai cine este încredințat și atașat, prin valoare, de o operă ori de un autor, se lansează în hieratismul sever
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
și impune prin replicile care i se dau. Eugen Simion pornește de la rădăcini, de la studiul lor, pentru ca din asemenea plăsmuire de energii să ajungă la răsuciri în universalitate. Spuneam mai sus, că numai cine îl înțelege pe autorul operei și vieții lui Mihai Eminescu, în cele mai ascunse fibre ale creației sale poate să-i pună cu adevărat în valoare faptul că ceea ce își propune G. Călinescu drept model ideal, este tot el cel dintâi care, în discursul său critic, îl
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
Colțul din dreapta a Contemporanului/A devenit un spațiu privilegiat/ Cum privilegiat este spațiul din preajma marilor/ mase stelare în teoria relativității generalizate/ O acumulare a liniilor de forță,/ Un loc, la drept vorbind, puțin nebun,/ Grație lui Călinescu." 1) G. Călinescu - Viața lui Mihai Eminescu. Introducere de Eugen Simion. Ediție îngrijită de Ileana Mihăilă. Editura Academiei Române, București, 2002. Academia Română. Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu". 2) Șt. Cazimir - G. Călinescu și cenzura în: România literară, nr. 37, 20-26 septembrie 2000
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
Magdalena Boiangiu O ședință de lucru ceea ce părea a fi un demers întâmplător, simple coincidențe - piesa Andreei Vălean Eu când vreau să fluier, fluier, despre recuperarea delincvenților, sau montarea lui Radu Apostol de la Teatrul Creangă cu piesa Acasă (unde viața copiilor străzii era "jucată" chiar de ei) - se adună, de fapt, într-un program artistic: tinerii creatori vor să intre în dialog cu colegii lor de generație, fie ei câștigători de olimpiade sau producători de fapte diverse. Răzbate din discursul
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
dar teamă mi-e că rezultatul va fi la fel de concludent ca introducerea șamotei în dialogul dramatic. Faptul că oamenii vorbesc altfel, este o dovadă că ei gândesc și simt altfel? Poate. Sunt alături de tinerii, de altfel atât de politicoși în viață, chiar dacă atunci când, în încercarea de a răspunde la această întrebare, ei își ies atât de spectaculos din piele. Regizori caută autori s-a încheiat un simpatic concurs de dramaturgie, simpatic pentru că e lipsit de morgă și de prezumția competenței indiscutabile
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
colocvii, simpozioane, conferințe. Faptul că În tinerețea lui a fost simpatizant al mișcării legionare, având și câteva ieșiri pro domo În presa vremii (Între ianuarie 1937 - februarie 1938), biografia lui a fost răsucită, despletită și răstălmăcită politic, chiar din timpul vieții savantului (pe când locuia la Chicago). După popasuri diplomatice (oficiale), la Londra și Lisabona, vocația scriitorului și-a multiplicat sporul narativ, Început În România, alternând fericit cu a Profesorului ex cathedra, pentru care istoria religiilor a deschis un capitol fundamental În
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Nobel, se explică pilduitor de către noul cercetător al biografiei omului Mircea Eliade. Și cum acesta nu scrie sub impulsul vârstei juvenile sau adolescentine, ori a unor factori conjuncturali de istorie sau geografie, ci atunci când timpul pare să limpezească toate Întrebările vieții - adică la 78 de ani, medicul Francisc Ion Dworschak merită a fi luat În seamă pentru cauza nobilă ce vrea s-o slujească - apărarea lui Mircea Eliade. Pentru indivizii - indiferent de ce nivel cultural afișează - care zâmbesc a râde, vorba cronicarului
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]