3,591 matches
-
se impută pe nedrept păcate juvenile. Fața unei femei trece într-o singură zi prin mai multe vârste. O femeie, care are treizeci și cinci de ani când e liniștită, are patruzeci când e morocănoasă, treizeci când e veselă și douăzeci când vibrează de iubire. Oamenii în genere nu preferă minciuna adevărului. Le utilizează pe amândouă fără nici o preferință, după nevoie. De obicei o femeie știe că e iubită mai înainte ca bărbatul să-și dea seamă ce se petrece cu dânsul. Femeia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multorclase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în el va vibra toată durerea vremii lui. 9. Artiștii, când se apucă de "creat", sunt cuprinși de un sentiment care-i paralizează - teama că nu vor corespunde exigențelor excesive ale criticii (...). Idealul, pus prea sus, strecoară în suflete un sentiment de deznădejde, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete; avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece, talia subțire, care-i vibra de bătăile inimii.) Întâlnirile la geamul din grădină, sub copacul vechi, care ascundea stelele. Aceleași planuri de viitor, aceleași întrebări de zece, de o sută de ori, și același răspuns al ei: "Da, și pentru totdeauna..." Răstimpuri de tăcere, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ador!" Mi-a spus că nu am sufletul simplu, că există în viață fericiri posibile... Pentru mine? Ori pentru mine cu ea? (Dar acel "Și" ... început și neterminat? Nu cumva însemna: "Și ar fi putut urma și alte zile frumoase?") Vibrează în ea ceva pentru mine în adevăr? Dar pentru ce glumește mereu? Iubirea nu glumește, e gravă. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb! Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sau un crab bun sau o mușcătură bună de țânțar pe un braț bun, numai atunci, indiferent cât de lungi, de neobișnuite sau de fascinante ar fi intestinele sale semantice ori intelectuale, sau oricât de ispititor ar suna acestea când vibrează, numai atunci cei din Estul Misterios vorbesc despre el ca despre un poet serios, dacă totuși catadicsesc să îl pomenească. Bunădispoziția mea lăuntrică neîntreruptă, pe care cred că am numit-o pe drept, și în mod repetat, fericire, amenință, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să iuțească pasul, să se grăbească. Tony Pavone nu se mai gândea la nimic, nici măcar la senzația de vomă, mai ales la glandele salivare care Începuse să-și diminueze activitatea, la ochii ce Începuse să’l usture În timp ce Întregul organism vibra abea perceptibil...! Destul de Înfricoșat totuși, privi luciul gheții, se balansă de câteva ori Încercând să-i masoare rezistența după care se liniști. „În mod sigur oboseală...! Săptămâna care trecuse nu dormise mai mult de trei - patru ore pe noapte! Se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și de...Comandant Suprem...!” Maioru Huzum fu de părere. „Gata, să pornim la treabă...Trebue Însă să acționăm cu diplomație, individul e descurcăreț și are deosebit de multe relații...!” „Nimic mai simplu...” - preciză Lct.Col.Tudose Ion, căruia Încă Îi mai vibrau În urechi ultimele cuvinte a lui Mingoti „General”. Ha, ha...Să vezi atunci trimeteri la Închisoare...! „Începând chiar de mâine Huzume, pornești la treabă. Apsolut toate construcțiile noi din mediul rural cu sumă ridicată, cu experții noștri le faci o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prin a le arde în chiuveta din bucătărie. Depresia mi se întorsese acum, revigorată serios de vină. M-am trezit copleșită de o mulțime de mici probleme de sănătate. Noaptea, când mă băgam în pat, piciorul drept îmi zvâcnea și vibra ore în șir, făcând somnul o provocare și mai mare decât de obicei. Am achiziționat o durere de cap slabă, dar continuă. Cum am ajuns în Eastbourne pentru vacanța de Paște, pe barbă mi-a ieșit o iritație roșiatică, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și doamna Taylor. — Și, tu, mamă. Dacă nu te superi. — Oh, dar, draga mea... a continuat doamna Taylor. — Te rog, mamă, lasă-ne un minut. Doamna Taylor a coborât scările după mine, în silă. Avea o față de zmeoaică. Toata casa vibra sub pașii ei. La refugiul de la primul etaj, m-am oprit. — Vino, Barbara, a zis doamna Taylor, ajungând în spatele meu. Să-ți arăt unde vei dormi la noapte. Am pus un pat pliant în biroul lui Ronald pentru tine. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
i-a tremurat în mână, cât pe-aci’ să-și verse șampania. Apoi scriitoarea le-a zâmbit larg, a lăsat paharul pe masă și-a deschis larg brațele. Fetelor ! a exclamat ea. Vă vine să credeți ? Trupul lui Irene practic vibra sub imperiul dorinței de răzbunare sângeroasă, dar Jina a apucat să facă prima mișcare. A prins-o pe Alice de-un braț și-a strâns-o până când femeia a început să schiaune. Oare de ce nu observase până atunci că ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu nisip alb unde navigatorii își așezau corturile, golfurile dispăreau în canioane inaccesibile și o persoană, dacă voia sau trebuia, putea să întoarcă spatele familiei și prietenilor și să-și încropească un culcuș alături de urșii americani. Malurile râului și munții vibrau practic datorită sufletelor tuturor celor care aleseseră sălbăticia; câțiva dintre ei lăsaseră în urmă pietre de mormânt și inscripții - inclusiv numeroasele semne ale trecerii lui John McKay pe la Barth Hot Springs. McKay era unul dintre primii navigatori de pe Salmon; prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prietenii. Femeia i-a spus ceva băiatului, care s-a dus către capătul verandei. Pearl a pășit singură pe cărare. Era așa de vânjoasă, încât Jina ar fi fost în stare să jure că, sub mersul ei, pământul începuse să vibreze. Femeia era îmbrăcată cu o fustă înflorată și-o bluză imprimată cu albăstrele - haine frumoase, genul cu care te îmbraci la petreceri sau la un brunch de duminică. Jinei îi era greu să-și aducă aminte că nu făcuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca o mână prin piatră ca o plantă prin asfalt până atunci nu-mi pot purta numele cum se retrage viața aidoma unei răni supurânde care se vindecă până pielea vibrează în stringuri! o să râzi dar mâine trebuie să merg la trezorerie să mut banii rămași în bancă o să mă țin de promisiune și nu voi arăta nimănui acea hârtie cu antet fulgere globulare sfârâie prin iarbă înaltă maimuța cheetah a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-mă și nu ai teamă, Așa cum te iubesc și eu... Același înger ne îndeamnă, Un singur trup să fim, mereu! Așa cum într-o melodie Arcușul geme pe vioară, Vioară vreau să-mi fi tu mie Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să răsune, Vioară sub arcuș ce plânge Iubirea peste patru strune; Un imn al celor ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Îi plăcea să mă hrănească din palmă și din când în când aștepta să-i ling mâna cu care mă mângâia. Cântăm amândoi, am încercat un răspuns pe care nici eu nu-l puteam accepta. Vocile noastre sună bine când vibrează împreună. Ea e o fire veselă cum sunt și eu, îi plac bancurile și eu știu multe, râde des și mie buna dispoziție a celor din jur îmi face bine. E o simbioză pe care natura o permite, dar pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit tremura odată cu trepidațiile trenului, vibrînd de parcă era o foiță metalică subțire. Oare ce poveste Îmi mai Îndrugă? Dacă a venit să-mi mai spună ceva concret, treacă-meargă, dar dacă voia să-mi arunce iar praf În ochi ca adineauri? După cum susținea directorul, atît tînăra speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nimic În lume. Atunci de ce dracu’ nu-și văd de ale lor, să cîștige ele un ban și apoi să iasă din mocirlă? SÎnt prea bătrîne ca să le mai protejeze vreun codoș. Deodată pămîntul Începu să tremure și Întunericul să vibreze. Se porni treaba. Se zăreau cîțiva bărbați venind fuga, cu pași mărunți de dans, ale căror siluete se conturau pe banda de lumină ce urmărea linia de orizont a digului. Următorul schimb era probabil după o baie bună sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A murit? — Se pare că l-au torturat pînă a murit, se auzi vocea șefului, neobișnuit de emoționată, vibrînd puternic În receptor. S-a Întîmplat ceva? Să nu-mi spui că n-ai alibi? — Cum să nu? — Oricum, ia imediat legătura cu clienta ta. A trecut pe aici de trei ori În dimineața aceasta și ne-a bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se jucau cu degetul pe harta Europei? Dar când s-a înălțat Cortina de Fier? Dar acum, când rușii îi nenorocesc pe ceceni în plină iarnă (acolo să vezi tu epurare etnică, dezastru umanitar. Oare ce zice intelighenția, nu-i vibrează fibra morală? I s-a blegit? Adună președinția adeziunii în sprijinul cecenilor? Umblă „domnii societate-civilă” prin gări să adune semnături?). Spune cineva ceva în fața „pierderilor colaterale” de acolo? Aiurea. Când nemții au început să dărâme Zidul, Thatcher s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a scrisorilor de acreditare a fost una sobră, simplă. Simt și acum fiorii pe care i-am simțit atunci, când, în clădirea Președinției de la Chișinău, o fanfară militară a intonat imnul nostru național. Întreagă clădire înaltă, cu o bună rezonanță vibra. A fost momentul cel mai emoționant al întregii ceremonii. Am avut relații strânse cu Președinția, cu Parlamentul, cu Guvernul, cu Ministerul Afacerilor Externe, cu celelalte ministere și instituții din capitala Republicii Moldova, ca și cu Primăria orașului. Nu cred să fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
petec de blăniță de iepure. Ia mai strigă, Vasile, cânii... zise boierul, întorcând capul spre pădurar. Vasile trase de la șold, din dreapta, cornul, îl dusela gură și slobozi trei sunete prelungi, îndreptându-l spre marginea pădurii, în urmă. Răsunetele dulci încă vibrau, când un câne răspunse, bătând ascuțit de trei ori. —Asta-i capauca mea, zise Vasile întinzând urechea. Un alt lătrat mai plin, mai puternic se auzi. Pădurarul începu să cheme: —Na, na, Frișca, naa! Lătrăturile se apropiară. Un câne frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbit numai puțintel trudită domnului său când el a venit s-o cerceteze. Era tare și totuși trebuia să pară slabă. Era hotărâtă să înfrunte orice și totuși a căzut în genunchi înclinându-și fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se alipea de el. Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a rugat pe marele stăpân s-o ierte că-i pricinuiește tulburare și mâhnire. — Am pierdut un bun scump, gâfâia venețiana șoptit. Doresc altul tot de la cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
logică în asta, și toată lumea - chiar și mama - aș spune chiar și tata - e atrasă de el pe plan sexual. Nu și Helen însă. Deodată mama mi-a înșfăcat brațul - cel întreg, din fericire - și a spus, cu o voce vibrând de entuziasm: —Uite! E „fata veselă“, Angela Kilfeather. Cu iubita ei! A venit în vizită la ai ei! Angela Kilfeather era cea mai exotică făptură care a locuit vreodată pe strada noastră. Mă rog, asta nu e întru totul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fost nu pentru a critica acțiunile cârmuitorilor noștri, așa cum vizirul a vrut să ne facă s-o credem, ci pentru a declara că ne învoim cu hotărârea lor nelegiuită de a preda Granada.“ Șeicul aproape că urla; barba îi vibra de mânie și de ironie amară. „Nu fiți indignați, frați drept-credincioși, căci, dacă al-Mulih ne-a ascuns adevărul, nu a fost cu gândul de a ne trage pe sfoară; ci doar pentru că nu i-a ajuns timpul. Dar, pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam tot timpul să-mi văd soția deoarece, potrivit datinii, nu trebuia să ies din casă mai devreme de șapte zile. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]