2,288 matches
-
alte urdori ale istoriei știute și neștiute. Dacă tot sîntem un popor aluvionar fără trecut și fără istorie, atunci nu putem pretinde nici valori spirituale la care alții au asudat în draci secole sau milenii! La o asemenea turmă smintită, vicleană și violentă nu se poate arăta decît biciul și parul, duhul înțelegerii și al blîndeții fiindu-i străin firii lui îndrăcite. Nefîrtaților! Adevărul este altul și voi, dacă nu l-ați știut, cu siguranță că l-ați intuit pentru că numai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lor Salmydessos...i s-au închinat lui Darius fără nici un fel de împotrivire. Geții însă care luaseră hotărîrea nesăbuită[de a-l înfrunta] au fost robiți pe dată, măcar că ei sînt cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”. Vicleanul carian vorbește de geții din Mesia de la sudul Istrului pentru că la nord, era după scriitura acestui nemernic, o mare pustietate stăpînită numai de harnicele albine și trîntorii acestora! Năbădăioși și curajoși cum erau falnicii geți, mai sînt amintiți ieșind să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se răscoale cum a făcut Rebodeno iar isprava este spusă pe tăblița 40. ,,Nobilul boeri Bisto, conducătorul cetății geților a adunat călărimea și s-au dus toți către Sibiu, să-l atace și să-l prindă pentru judeca- re pe vicleanul Rebodeno. Arcașii au cercetat cu mare grijă și cu chiote, norodul a atacat clanul dușman pe care l-a tăiat rău. Avînd alături îngerul său păzitor și pe sfîntul Tiaz, cu fală conducătorul boeri Bisto a învins după o mică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nata, fiul lui Cotizo plea-că la Roma(T 47) dar pe drumul de întoarcere este atacat de o ceată de lifte iar o săgeată îl rănește rău în piept. Este adus pe corcie pînă acasă și imediat moare. Cred că vicleanul Octavian a pus la cale această mișelie a uciderii fiului lui Cotizo pentru ca alianța să fie anulată. Dacă geții ar fi fost un popor de barbari așa cum au mîncat lături grecii și latinii pe această temă, atunci nu ar fi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lui Bertoldo în literatura populară românească. Parte din motivele populare incluse în roman au fost prelucrate de Anton Pann, altele au îmbogățit povestirile lui Petre Dulfu despre Păcală. O localizare a romanului, intitulată Vicleniile meșterului Perdaf, urmată de Guguleț, fiul vicleanului meșter Perdaf, s-a publicat la Galați, în 1875. Ediții: Viața lui Bertoldo și a lui Bertoldino, feciorului lui, dimpreună și a lui Cacasino, nepotului lui, Sibiu, 1799; ed. Sibiu, 1836; ed. pref. Mircea Ciobanu, București, 1968; ed. îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
imaginea unui trai sănătos, vergilian, a cărui robustețe se răsfrânge deopotrivă în viața echilibrată a trupului și în dialogul, fără neliniști, al spiritului cu tainele universului. Atmosfera de împăcare este tulburată de „copilașul” cu aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul armonic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Moldova țară di jac, să ni gioace ca pe urs o mișa pripășită pi la munteni și doi feciori di lele fărmecați, doi lîngăi ce li pute botu a lapte?... N-avem noi nevoie di domn muntean, munteanul îi om viclean; nu-i ca moldoveanul, ortoman, și dănos la mână și la suflet fălos... Hai! voinici, drăguții mei, dați năvală de mi-i prindeți și mi-i legați colea cot la cot să-i ducem poclon lui Ioniță-vodă, ca doi berbecei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
direct și indirect din munca poporului; frază cuvinte care aleargă pe stradă; fripon lipsă de caracter, implacabil; galopin intermediar în serviciul străinilor; industrie de palavre; inept incapacitate intelectuală; lăcustă a visteriei; logomachie vorbărie, ascunde lipsa de principii; malonest mijloace necinstite, viclean, incapabil de a pricepe un adevăr; masă neagră de nulități; om politic pahiderm biped, clovn ridicol, semizeu efemer; patriot cavaler de industrie, coate goale, de meserie, persoană reversibilă; prăvălie de fraze, de principii; suplantare dominare a străinilor, distrugerea industriei naționale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab; [î]i lipsește acel iz de slăbiciune care precumpănește în fenomenele vieței noastre publice sub forma linsă a bizantinismului și a espedientelor. Toate figurile acele fățarnice și rele, viclene fără inteligență, toate acele câte ascund o duplicitate în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noțiunii "român""418. c) Liberal/ conservator. Eminescu consacră un număr însemnat de articole vieții politice interne, în mod deosebit politicii conservatoare și liberale. Indiferent de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mereu loial: el traduce exact combustia interioară, starea, natura pasiunilor. Pentru a fi complet, pentru a da sentimentul plenitudinii, erosul trebuie să atingă, prin inocență, treapta magicului. Efectul imediat este beția dulce („și amorul magic ne Îmbată dulce”), răsfățul acela viclean pentru că este ambiguu: o exaltare a grației, un joc al inocenței, dar și o subtilă perversitate, o Întîrziere În desfătare, o complicitate ce poate duce departe. Figura inocenței se slujește În poezia lui Bolintineanu și de alt mesager: lumina (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
magică plăcere de parfum și de cîntare”, ea acționează ca un drog asupra simțurilor: produce uitarea, căderea Într-o beție reconfortantă. Umbra are, cu precădere, virtuți sporifice: „răcoritoare, adormindă, parfumată”. În limbajul facil mitologizant al lui Alecsandri, umbra este nimfa vicleană care atrage și dezmiardă cu farmecele ei discrete pe călătorii toropiți de cîntece și parfumuri („ea la sinul ei atrage călătorii fericiți”). În spațiul euforic al luncii apare un spațiu mai redus unde incertitudinile, dacă mai există, dispar cu desăvîrșire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din sfera micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește malefic: „vai de cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răce, răzămat pe cîrja lui.” Biografii poetului semnalează faptul că, după moartea Zulniei, Conachi nu s-a hotărît, cum pretinde, să ducă o viață exclusiv canonică. CÎteva, alte, „frumușăle” i-au marcat viața și i-au Însîngerat poezia. Poezia, În vicleana ei indeterminare, rămîne Însă fidelă, pasiunii unice, dumnezeiești pentru ibovnica slăvită. După ce a trăit ca un Don Juan. Conachi arc inteligența să moară (În poezie) ca un Tristan. 13. Erotologii atrag atenția asupra dificultății de a scrie (exprima) iubirea. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de-ți place...”. Acest derizoriu partimen are o ironie foarte fină. Pann vădește sensibilitate la grotescul psihologiilor senile. În Povestea vorbei pune cap la cap ziceri, proverbe despre dragoste și ură din care rău iese Întotdeauna femeia. Ea este leneșă, vicleană, vorbește mult și este de regulă mincinoasă. Ironia atinge, uneori, instituția familiei ca atare (o instituție rău făcută!): „Se uită la el ca dracu la popa. Și Îi stă ca un gunoi În ochi. Zicînd: Of! Îmi vine rău de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un farmec nelămurit, de care nu se putea desprinde". Motivația "atracției" erotice e, după cum remarcăm, tipic lovinesciană. Dar când muzica încetează și vraja se destramă, Eminescu, dezamăgit, caută să rămână singur, înfundându-se într-o crâșmă ca să uite "imaginea femeii viclene și senzuale". De altfel, "încă de atunci, chiar în prezența ei, simțise nevoia de a o îndepărta, pentru a o sculpta din nou în imaginație, așa cum o voia, ideală". Or, "idealul" feminin eminescian este, după cum am putut constata, un ideal
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
legarea oaselor. Infiorătoare sunt și dihăniile canine ce populează acel loc, câini cu ochii negri murdăriți de "albastrul libertății dintâi" (p. 116). Hotarul dintre lumea noastră de aici și lumea Dealului lui Iorgu de dincolo era o apă firavă, dar vicleană. Pârâul despărțitor - un veritabil prag ontologic - adăpostea mitologica făptură a "șarpelui din adânc". Era un simplu instrument al Morții prin care viețile unor tineri erau trecute dincolo ... pe "cocoașa lutului", unde " Bătrânul număra în fire de tutun mulțimea brazdelor trase
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de la noi Într-o lumină idilică; dușmanul nu a fost răpus, lupta de clasă mai dăinuie. Iată-l pe chiaburul Misir uneltind Împotriva bucuriei sătenilor săi: «Suduie-n noapte pe negre poteci, brațele Îi cad mai slabe, mai reci, dar viclean pândește, ar goli În noapte dimineața caldă de miere și de lapte». Eroului lui Dan Deșliu «I-o fi zicând Ionuț, Constantin, ori Culai» Îl vedem muncind, bucurându-se de muncă Împreună cu tovarășii săi de pe șantier. Cântec În cinstea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
La acesta se adaugă desigur și contribuția nuvelistică a scriitorilor «vechi», maturi. (Ă). Să analizăm de pildă una din cele mai izbutite dintre nuvelele adunate În culegerea Editurii de Stat și anume Dușmănie a lui Petru Dumitriu. Eftimie, chiaburul, e viclean, bestial și laș, scena din cârciumă, În care-l ațâță pe Vasile chicotind perfid, episodul omorului, episodul final În care, Încolțit, se aruncă Înnebunit la pământ, transformându-se Într-o masă spasmodică de carne buhăită (animalizarea) sunt situațiile care declanșează
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
I.Constantin, eroul lui I. Jipa din nuvela Un voinicel dă piept cu viața, care Înțelege În cele din urmă rosturile muncii de tractorist, după ce mai Întâi voise să părăsească școala S.M.T.-ului, ca și studentul Andrei, eroul nuvelei Armă vicleană de Mircea Slavu, care demască fără cruțare elementele dușmănoase strecurate În sânul colegilor săi, ca și Zota Păcălitul din povestea cu același titlu a tov. Mihail Botez, muncitor lăcătuș la atelierele CFR-Buzău, care fiind membru Într-o gospodărie colectivă, dă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
socială ce o reprezintă, oamenii noi trăind prin toate acțiunile și vorbele lor prefacerile revoluționare ale vremii de azi. Un astfel de erou este Avram Saizu. (Ă). Credem că autorul Nopților de Iunie nu urmărește destul de consecvent Înfățișarea acțiunii dușmănoase, viclene și Înverșunate a chiaburimii din satele noastre. Prezentând pe câțiva dintre chiaburi ca pe niște oameni dezumanizați, biologic sfârșiți, nu ne mai dă o imagine justă despre forța răzbunării, crimele de care sunt capabili reprezentanții acestei categorii sociale”. - Dan Costa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
E ușor de ținut minte de I. Jipa, Cuptorul nr. 3 de Ieronim Șerbu, Tăria firului de Maria Rovan etc. Totuși de la Început trebuie spus că asemenea cărți sunt Încă puține, neîndestulătoare (Ă). În Editura Tineretului a apărut nuvela Armă vicleană de Mircea Slavu. Tema este luată din viața studenților. Este vorba de lupta câtorva tineri pentru descoperirea dușmanului de clasă care sabotează activitatea de studiu din facultate. Tema este deosebit de interesantă și problemele puse În discuție stârnesc un viu interes
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Într-adevăr un tânăr, și Încă un tânăr de astăzi din țara noastră, Însușirile specifice tineretului: elanul, Îndrăzneala, năzuința spre fapte mari, spre poezie, spre dragoste, lipsesc În paginile nuvelei. Poate fi oare un asemenea erou ca Andrei din Armă vicleană un model de comportare pentru tânărul muncitor din țara noastră? (Ă). În lucrări cum sunt de pildă Cântecul uzinei de Cella Serghi sau O sută de kilometri de Petru Dumitriu e Înfățișată dragostea Între tineri, bazată pe o morală nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
jur împrejur. în general, e cu neputință să-l recuperezi înainte ca balena să fie capturată și transformată într-un cadavru. Gîndiți-vă acum în ce situație se află patru ambarcațiuni angajate în urmărirea unei balene excepțional de puternice, active și viclene - cînd, tocmai datorită acestor calități, precum și miilor de accidente posibile într-o asemenea întreprindere îndrăzneață, deasupra balenei pot zbîrnîi opt sau chiar zece harpoane, lansate simultan; căci, firește, fiecare ambarcațiune își are rezerva ei de harpoane, care pot fi legate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înăbușitor! O, Natură! O, suflet omenesc! sînteți deopotrivă prinse în lanțurile unor analogii, cu neputință de exprimat în cuvinte! Nici un atom, fie el cît de mărunt, nu se mișcă și nu trăiește în cuprinsul materiei, fără a-și avea replica vicleană în cuget. Capitolul LXX POVESTEA CORABIEI IEROBOAM Corabia și briza lunecau parcă mînă-n mînă; apoi briza o luă înaintea vasului și, în curînd, Pequod începu să se legene pe valuri. Treptat se văzu, eu ajutorul lunetei, că era o balenieră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
amurgului, prefăcînd întreg orizontul într-o tamburină cu clopoței de stele. La fel, în văzduhul limpede al zilei, diamantul pare un strop de apă curată, scînteind cu o strălucire sănătoasă pe fundalul vreunui gît învîrstat cu vene albastre; dar cînd vicleanul giuvaergiu vrea să ți-l arate în strălucirea lui cea mai tulburătoare, el așază diamantul pe un fond întunecat și-l luminează apoi, nu cu razele soarelui, ci cu o lampă de gaz. Atunci abia, scapără acele reflexe superbe, de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]