2,684 matches
-
că Emmy a ținut să vadă cu ochii ei permisul de conducere al lui Rafi. — Dumnezeule, nu glumești. 1978. N-am întâlnit în viața mea un bărbat care să aibă peste douăzeci și unu de ani și care să fie atât de viguros. El a râs din nou și a sărutat-o pe burtă. — E o calitate specială, a zis el cu un accent ca din filme. — Cred și eu, a spus Emmy întinzându-se ca un cățeluș satisfăcut peste cuvertura pufoasă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că ale mele detestau așa ceva. Nu înseamnă însă că nu aleargă după ei prin pivnițe, și bătrânelul e descumpănit. E mai puțin bine pieptănat, mai puțin viguros. Îl simți că e îngrijorat. După o clipă doar a și intrat în casă. Scuipase, totuși, o dată, în gol. În oraș, s-a oprit astăzi un tramvai pentru că se găsise înăuntru un șobolan mort, ajuns acolo nu se știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fără îndoială, n-o sa fie serioasă, ci în una dintre marile ciume ale istoriei. Este genul de oameni care sunt cruțați în astfel de cazuri". Își amintea să fi citit că ciuma cruța constituțiile slabe și nimicea mai ales organismele viguroase. Și tot gândindu-se la el, doctorul găsi că funcționarul avea un oarece aer plin de mister. LA PRIMA VEDERE, JOSEPH GRAND NU ERA, ÎNTR-ADEVĂR, NIMIC MAI MULT DECÂT UN MIC FUNCȚIONAR DE PRIMĂRIE A CĂRUI ÎNFĂȚIȘARE O ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
putut, pe urmași de drogurile dure. Ce să le mai spună despre cele ușoare, de vreme ce planeta era tot mai măcinată de cele admise, alcoolul și tutunul? Era mai degrabă un cetățean incomod Thomas, un mic junghi, nelocalizat precis, În trupul viguros al nației, de care acesta nu avea cum să scape; poate nici nu trebuia: Thomașii țineau trează o anume vigilență; aduceau un plus de vigoare unui organism social tot mai solicitat. Altfel, firește, stătuseră lucrurile În urmă cu mai bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rău ca un iad, deposedate de orice plăcere adevărată, sex și alcool - nu fuseseră tot de Dumnezeu lăsate? Neînduplecate, o țineau pe-a lor: sexul fusese lăsat pentru Înmulțire, plăcerea cuprinsă În sădirea unui copil fiind doar semnul unui rod viguros; ziceau asta și tot felul de bătrînei, pocăiți doar pentru că erau tot mai neputincioși. Numai că plăcerile deveneau tot mai mari, iar copiii soseau pe lume tot mai rar și mai debili. Pentru a le da tărie, mamele se Îndopau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
da, bunico, acum să te fi văzut! L-a lăsat În plata lui pe rege; un radical din sudoarea ultimelor zvîrcoliri ale acestuia era imprimat În așternut, În lemnul patului, Thomas Îl adulmecase; particule invizibile declanșaseră În privitorul Încă tînăr, viguros, porniri nepotrivite: Thomas se tot uita la o vizitatoare cu părul violet, și ea neliniștită, Îi tot umblau ochii În toate părțile; poate și ea Își plimbase privirea peste patul regal; cine știe la ce se gîndise atunci; poate, la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se pare, și alte clinici care, cu știință sau fără, se aflau prinse Într-un joc În care nu se știe cine se străduia să conserve un mic nucleu arian. Despre care povestise anticarul! Mici păpuși blonde, cu ochi albaștri, viguroase, vaccinate, care nu aveau cum să fie crescute decît Într-un spirit potrivit tutorilor. Supraoameni În devenire, existau deja stabilimente; și Thomas putea să scrie o poveste, o Începuse. Surescitat, Încerca să găsească un posibil sens al codului pe care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
stoicism, din rezerva sa politicoasă fiind însă smuls de cuvântarea ofensatoare a lui Millán Astray, plină de izbucniri de ură la adresa bascilor și catalanilor („tumori cancerose în trupul națiunii și pe care le voi extirpa fără milă“). Calm, ferm și viguros a intervenit atunci bătrânul Unamuno. Alocuțiunea lui n-a apărut în ziarele salamantine de a doua zi, așa cum s-a întâmplat cu celelalte, ea fiind reconstituită doar din amintirile martorilor, concordante aproape în totalitate, și devenind legendară; a spus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
femeie dintr-o bucată! - zicea Augusto. — Asta e și părerea mea - adăugă unchiul. — Scuze, don Augusto - tot repeta mătușa -, scuze; fătuca asta e un mic arici, cine-ar fi crezut-o!... Da’ de unde, sunt încântat, doamnă, încântat! Da, independența asta viguroasă de caracter e tocmai ceea ce pe mine, care n-o am, mă entuziasmează cel mai mult! Da, ea, ea, ea, și nu alta este femeia de care am nevoie! — Da, domnule Pérez - declamă anarhistul -, asta e femeia viitorului! — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fermecător. Am fost degeaba a full time woman. Mă gârboveam de rușine, mi se încrețea pielea de frig și de silă, îmi miroseau mâinile a săpun Cheia, spălam bucăți de tricouri rupte că era criză de vată, părul meu lung, viguros și strălucitor se îmbâcsea de ou combinat cu șamponul clisos Farmec, fabrica Miraj. Nu-ți scriu încă umilințele morale, dor și mai rău. Îți povestesc doar o scenă. Trebuia să-mi fac o operație la piciorul drept. Obținusem programare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îngropată de vie. Am umblat aiurea pe colinele din jur, ceasuri întregi, fără nici o țintă. M-am oprit din acel marș către niciunde în clipa în care s-a deschis cerul. Deasupra creștetului meu se intersectau două curcubee. Cele mai viguros colorate din câte am văzut vreodată. Mircea, nu e imaginația unei minți rătăcite. Toți copiii au ieșit în curte și nu-și puteau mișca ochii de pe cer. Cum eu eram pe colină, tot ce percepeam era mirosul de sevă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dacă am terminat? Dar ce crede că sunt, Wonder Woman ? Să vă spun drept, m-am gândit să las călcatul deocamdată și mă ocup mai întâi de restul casei, spun, cât pot de sec. De obicei, așa fac. — Categoric. Încuviințează viguros. Cum ți-e mai bine. Și, fiindcă din păcate eu n-am să-ți pot răspunde la eventualele întrebări, o va face Nathaniel ! Face un semn spre ușă. V-ați cunoscut, nu ? — A, zic în clipa în care intră îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai puternic. Strigă: «Sunt stăpânul acestor locuri, nu voi Îngădui niciodată unei fiare sălbatice să pustiască pământurile care-mi aparțin». Era Întovărășit de doi câini de vânătoare, le dădu drumul Împotriva panterei, aceștia o mușcară, dar ea ajunse și mai viguroasă, Îi doborî, sări asupra stăpânului lor și Îi sfâșie rărunchii. Aceea fu soarta lui Nizam al-Mulk. Cel de-al doilea Își spuse: «Sunt un cărturar, oricine mă cinstește și mă respectă, de ce aș Îngădui ca destinul meu să se decidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-am făcut să așteptați. Era Djamaledin. M\ma lui stângă strângea o țigară de foi stinsă; mi-o Întinse pe cea dreaptă, ca palma deschisă, moale, dar viguroasă. — Numele meu este Benjamin Lesage, vin din partea lui Henri Rochefort. Îi prezentai scrisoarea de recomandare, dar el o strecură În buzunar fără s-o privească, Își deschise brațele, mă Îmbrățișă și mă sărută pe frunte. — Prietenii lui Rochefort sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
etanșe îi alertase. Își închipuiseră că se întâmpla ceva bizar în preajma pasarelei și ajungând aici îi găsiră pe urmăritor și urmărită gata de bătaie. Nu era absolut de loc tipul de urgență la care se așteptaseră dar reacționară, prompt și viguros. Fiind prima sosită, Lambert sări numaidecât în spinarea lui Ash. Inoportunat de acest atac, o lăsă pe Ripley, o opucă pe Lambert și ca și cum ar fi fost vorba de o simplă păpușă o aruncă în celălalt capăt al încăperii. Reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de tot ce contrariază ordinea firească a lucrurilor. Într-o sculptură realizată În cea mai bună manieră neoclasică, Tezeu și centaurul, pe care am văzut-o la intrarea În galeriile muzeului de artă din Viena, Antonio Canova l-a reprezentat viguros și irezistibil. Tezeu nu e Însă un gînditor și nici un poet. E obișnuit să meargă la țintă fără să-și pună Întrebări care să-l stînjenească. Intrînd În labirint, se consideră Învestit cu o misiune, dar aceasta se reduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
zile. Lozinca deasupra titlului: Proletari din toate țările, uniți-vă! Imprimată pe toate ziarele și revistele țării, în toate birourile și școlile și spitalele. Reciti o dată și încă o dată chemarea. De parcă ar fi întâlnit pentru prima dată scandarea ei urgentă, viguroasă, care soma un răspuns. Ce-ar fi dacă, ce-ar fi dacă... se trezi, murmurând. Unire, unire urgentă, ce-ar fi dacă... „Sarcinile complexe ale Asociației, noile exigențe din etapa actuală. Indicațiile și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora 9,30, asaltul apartamentului din strada cutare, incendiul, maltratarea pisicilor și a pensionarei. Viața de o clipă a ziarului, viața de o clipă a lumii. Un instantaneu din asaltul primăverii. Descătușare? Întâlnire oarecare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu acum, cu adevărat. Torsul amplu, talie îngustă, pulpe viguroase, talpa netedă, glezna subțire. Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
senzorial în zări sufletești o întâlnim, între altele, în poezia Și dacă... Și dacă ramuri bat în geam/ Și se cutremur plopii,/ E ca în minte să te am/ Și-ncet să te apropii." "Sublinierea incompatibilității dizarmoniei cu existențialul este viguros exprimată de Eminescu printr-un alt sistem de ritmicitate, și anume acela al ritmicei antinomice. Ca atare, dacă de cele mai multe ori ritmica sensurilor în lirica eminesciană este armonizantă, reflectând comuniunea universală, alteori ea este disonantă sau chiar antagonică, relevând latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
celor în vârstă. Zile în care vremea este instabilă și în care capriciile vremii sunt suverane. De data asta însă, autorul profită de sensul cunoscut, și, hai să zicem, tocit pentru haiku, pentru a recupera caracterul oarecum proaspăt, neistovit, mereu viguros al vremii. Nu găsesc un cuvânt potrivit în românește ca să exprim entuziasmul superlativ al rusescului maladeț (молодец) - tânăr! - exclamație a excelenței și a admirației nereținute: rutina capricioasă a vremii, repetiția ei aparent plictisitoare este statornicie și prospețime supremă, în tonalitățile
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
a scos albumul cu toate gravurile, în forma lor înițială, și cu titlul oarecum adaptat noilor realități, „Teroarea istoriei - destin oprimat.“ Burtăncureanu îi făcuseprefața, în care vorbea și despre persecuția cu care a fost primit ciclul, de cenzura care opera viguros și-n artele plastice, socotind gravurile acelea drept „una dintre mărturiile concrete ale rezistenței plasticienilor județeni la oprimarea inspirației și exprimării declanșată și practicată de zbirii fostului regim.“ Bărbatul din fața sa se răsuci iar. „Dom’le, îi șopti. Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]