9,759 matches
-
depășea și că singura scuză a soțului ei era că a murit. Umplui cupele și o întrebai: -Dacă noaptea asta ar fi ultima din viața dumitale, ce-ai face? Zâmbi. -Nu aș filma. N-ar fi interesant să filmez interiorul vilei. -Ai lua-o la sănătoasa? -Mi-aș salva viața plecând? -Să zicem că da. Ridică din umeri. -Nu simt îndeajuns urgența situației. Luai un aer grav. -Sigrid, îți garantez: dacă nu fugim în noaptea asta, mâine vom fi morți. Râse. -Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-mi fie teamă. Existența mea contează așa de puțin. Faptul că s-ar putea să mor îmi este indiferent. -Și dacă mor eu? -Îmi spun că știi ce faci. Glumea, ori pricepuse că avertismentul meu era serios? -Cred că asupra vilei apasă un blestem de inerție. -Nici nu știi cât e de adevărat, declară ea. De ce crezi că mă forțez să ies în fiecare zi de dimineața până seara? Pentru că, altfel, sunt prinsă în această inerție care e aici atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
aș pleca în fiecare dimineață? -Ca să rămâi lângă mine Izbucni în râs. -Te-ai sătura de compania mea. -Cine vorbește de companie? N-am nevoie să fii în permanență alături de mine. De prezența dumitale am poftă: să te simt în vilă, să te aud trăind. „Ca să nu mai vorbesc de protecția pe care mi-ar asigura-o această situație”, mă gândii. -În orie caz, doar n-o să te instalezi aici pentru o sută șapte ani, zise ea. -Nu asta doreai? -Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vrei. -Și dacă m-aș ascunde aici? Tăcu o vreme și spuse solemn: -Dacă te-ai ascunde aici, nu aș destăinui prezența dumitale. Tocmai pecetluise un pact. -Ce preferi? Să pleci mâine cu mine, departe, ori să mă ascunzi în vilă? -Să plecăm unde? -Vom merge cu mașina până în Danemarca și, de acolo, vom traversa insulele până în Suedia. Păru tentată. Mă apucă tremuriciul. După ce cugetă, zise: -Prefer să rămânem și să ne ascundem. „De ispravă, mititica” mă gândii. -Sper să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ridicai în picioare fără prea multe probleme și mă dusei să mă uit pe fereastră. Sfârșit de iulie, pe înserate, se vedea la fel de clar ca în plină zi. Era caniculă, oamenii trudiseră și asudaseră, în vreme ce eu stătusem la răcoare în vilă, bând șampanie frapată. Nu am suferit de căldură nici măcar o secundă. Tipul acela care se holba la mine din stradă era pesemne gelos. Îl înțelegeam. În locul lui, m-aș fi invidiat. Și pe deasupra, nu știa cu ce făptură de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
le pusei pe masă. Am devorat șuncă, castraveciori, tarama 1, scrumbii și brânză de Burgundia: condiția de asediat îmi creștea apetitul. Sigrid aplauda ca la spectacol. Eram amândoi într-o dispoziție excelentă. -Ații fost vreodată încercuiți, Olaf și dumneata, în vilă? -Încercuiți? -De ticăloși care vă spionau și vă împiedicau să ieșiți? -Vai, nu. -Și dacă ne-am preface că suntem? -De ce? -Trebuie să strecori ficțiuni în viață. Așa cum fac copiii. Asta duce la consecințe interesante. -La Palatul Tokyo, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ofenselor universale: slabă, adică inexistentă când ai avea nevoie de solicitări exterioare, enormă când ai dori ca lumea să te lase în pace. Pâinea prăjită mi se topea în gură. N-am mâncat niciodată atâta la micul dejun ca în vila aceasta. Excelența somnului contribuia cu siguranță la asta. Îmi decoram cu dulceață a enșpea felie de pâine prăjită când băgai de seamă că Sigrid mă fixa cu oroare, având în mâini o misivă deschisă. -Vreo veste proastă? întrebai cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Dar știu că era o persoană cumsecade. -Cu siguranță că era și o persoană cumsecade. -Ce vrei să zici cu și? -Nu știu nici eu. Putem fugi fără să fim văzuți de gorile? -Să fugim ca să mergem unde? Îmi place vila asta! -Nu până într-atât încât să mori, îmi închipui. -Bărbații aceia sunt acolo de două zile. De ce ar ataca tocmai astăzi? -Pentru că acum știu că ai primit scrisoarea. -Dacă mi-au scris, e pentru că mă consideră un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
se trage toată ura asta, zice Roja, da’ mi-e frică să ți-o spun, mărturisește, al naibii alcoolul ăsta, zice Gulie. Croitorașul și Bulgarul, două canalii, dom’ Roja, începuseră să vîndă tot felul de ponturi pe bani, că anume vilă a vreunui tovarăș e părăsită, că individul a fugit de frica revoluției și că e plină de obiecte de valoare, că în Palatul Cotroceni bate deja vîntul, că muzeele au rămas fără pază și așa mai departe. Tîrnăcop se pregătea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
auziți, dom’ Roja, ce gogoși încearcă să ne vîndă Bulgarul, zice Tîrnăcop, dînd la iveală dintr-un sac ponosit de cînepă două tablouri colorate. Ciuliți-vă bine urechile, începe să strige Gulie în direcția celorlalți, cică s-a spart deja Vila din Băneasa, și Piticul a fost jefuit de operele de artă de prin casă. Să mori de rîs nu alta de atîtea baliverne, dom’ Șef, se uită Tîrnăcop îngrijorat în ochii lui Roja, pot să i le sparg în cap
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pașii în timp ce în jurul său orașul începe dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit, înconjurat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vinul!“ (Iordan Aioanei) „Aleșii nu mai fac nimic, / Nici măcar nu dau din «clanță». / Pentru ei a ajuns un tic: / Se gândesc doar la vacanță.“ „Ei fac politică de paie / Fără un crez sau ideal. / Ei speră pensii mai «balșoaie» / Și vile-n munți, pe litoral...“ (Emil Șain) Confundarea literaturii SF cu folosirea frivolă a terminologiei științifice. „— Ia uite, a zis cu voce înăbușită nr. 7, acesta este sau pare a fi chiar protouniversul concentrat într-un microquasar, comprimat într o sferă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stând nefiresc de mult pe „tronul de porțelan“, spre groaza celorlalți membri ai familiei, tentați să creadă că i s-a întâmplat ceva rău. Când vine vremea să se căsătorească, tânărul își alege ca parteneră o femeie care are o vilă prevăzută cu două WC-uri, mari și confortabile. Iar când se satură de socrii săi, care nu-l lasă să citească liniștit în încăperea lui predilectă, își găsește o amantă mai tolerantă; după consumarea actului sexual, în timp ce ea rămâne în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
definește autorul ) sunt catrene, dar nu sunt satirice. Nu e nimic de râs, de exemplu, în constatarea că politicienii sunt animați de interese meschine: „Ei fac politică de paie / Fără un crez sau ideal. / Ei speră pensii mai «balșoaie» / Și vile-n munți, pe litoral...“ Varianta „balșoaie“ a cuvântului „balșoi“ este o creație lingvistică neinspirată și lipsită de haz. Autorul a recurs probabil la ea pentru că nu găsea altă rimă la „paie“. Titlul epigramei - Împărțind trei paie la șapte politicieni - se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin vulgaritate și prin devierea de la o gândire logică. În zicala populară, a împărți trei paie la șapte măgari înseamnă a nu prea avea ce împărți. La Emil Șain însă, zicala devine absurdă, pentru că paiele respective se transformă în pensii, vile etc. Cu alte cuvinte, este ce împărți. Autorul este, de altfel, un maestru al desfigurării zicalelor, prin folosirea lor inadecvată. Iată încă un exemplu: „O nouă alianță au făcut / Cu un partid puternic, de temut, / Și astfel de o grijă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele cu care o încîntase scriitorul Viorel Pacoste: Stau în Vila "3 cireși"... Miruna vede doi cireși rătăciți prin curte și zîmbește. Unde-i al treilea? Era pregătită să întîmpine realitatea și în ce privește scriitorul. Probabil fotografia a fost făcută acum cîteva decenii. Dar cunoștințele de pe internet sînt făcute și înțelese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acum cîteva decenii. Dar cunoștințele de pe internet sînt făcute și înțelese cu anumite precauții. Te uiți după al treilea cireș, nu? o întîmpină în ușă scriitorul. Sinceră să fiu, da. L-am tăiat acum cinci ani, dar am păstrat numele vilei. Hm... Mă rog, al casei. Pentru mine este regatul lui Pacoste. Miruna se uită atentă la cel care constituia o speranță vagă de măritiș. Era cam damblagit. Uscățiv, cu chelie pronunțată, cocîrjat puțin și cu pielea tăbăcită. Deși trecuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fată. Viorel părea că-i citește gîndurile și i se adresează direct, jovial. Sînt cam departe de un Făt-Frumos. Poți s-o spui de două ori. Frumos n-am fost niciodată. Isteț însă ești. M-ai amețit pe internet. Auzi, Vila "3 cireși"... Mi-ai spus că ai publicat trei cărți. Ți le arăt, hai înăuntru. Pacoste a scris trei cărți, le-a aranjat singur pentru tipar și a plătit editurii cîte o sută de exemplare. Toate pentru el. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
muncă. Ciudat om și Gugeanu ăsta, gîndea Lupașcu. După ce nevastă-sa a rămas în Franța, n-a mai vrut să se însoare. Totuși, l-am surprins că trage cu ochiul la studente. Pe la ora șapte Gheorghe sună la intrarea din vila profesorului. Răcoarea dimineții i-a ascuțit simțurile și avea o stare excelentă pentru discuții elevate. Așa de dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai jos îl voi prezenta pe domnul Harpagon, un specimen extrem de prezent printre noi. Harpagon n-are studii, nu-i foarte deștept, dar compensează cu o calitate de excepție: este șmecher. Este un om înstărit, are cont în bancă, are vilă, gazon, gard și trotuar mai aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mutați dumneavoastră în casa noastră din Cotroceni?" nu se putuse împiedica să nu-l întrebe pe colonel. Ofițerul nu se arătase deranjat de întrebare, ba chiar zâmbise în felul său (perfid): "A, nu, eu nu, că deja am obținut o vilă la Șosea. Dar sunt colegi mai tineri care se chinuie în apartamente de bloc..." Cele relatate de Valentin provocară stupoare și revoltă. Bine, dar asta e o mare ticăloșie! Nu ajunge că ne spoliază de ceea ce am agonisit prin munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să ne apărăm și de lupi, în plus de alte primejdii. Când am ajuns în vâlceaua noastră, aproape să nu recunoaștem locul. O săpătură adâncă de vreo jumătate de metru și de aproape cinci pe cinci metri marca deja locul "vilei" noastre de pe movila cu mesteceni. Copiii ne-au ieșit înainte veseli că reușiseră să prindă o rață sălbatecă care probabil era mai neputincioasă și nu se putuse ține de cârd, o jumuliseră deja de pene și așteptau doar focul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să mă aibă, din când în când, musafir. Eu, om cu bun simț, nu prea vreau să stau pe capul lor, dar ei țin așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
I Adorație (Piatră pe cer) Sînt, mă numesc Ileana Cezarina și iată: It's lovely. Într-o dimineață rece a unei toamne cu amiezile fierbinți și nopțile cu temperaturi scăzute am ieșit afară din casa mea (casă suficient de mare, vilă într-un colțișor cu astfel de construcții foarte aproape de centrul civic și de centru în general) și am privit cerul. Erau zorii zilei dis-de-dimineață, pe care eu îi vedeam de pe deal, cu fața la laterala sa dreaptă și înspre vârful lui. Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă îndoiam peste balustradă să-l văd, sărindu-i apoi în brațe, îi era greu să îmi dea drumul, o fericire nespusă ne năpădea, mă ținea lipită de el și mai că ne dădeau lacrimile. Ajunsem la casa prietenului, o vilă mică și cochetă ce făcea impresie. Angi îmi deschise portiera și mă ajută să cobor. Aerul de eleganță și lejeritate, plăcut, se resimțea până la stradă. Câțiva invitații erau în curte privind cerul înstelat, stând pe băncile albe îngropate în trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]