2,748 matches
-
întrebare ironică: "Tot nu ți-ai revenit?" Când mă încolțea nevoia de dragoste, mă suiam uneori în barcă și treceam în cătun, cu toate că Marta, din ziua când, beat, mă făcusem de râs în fața pescarilor și, plin de noroi, aproape o violasem, se purta din ce în ce mai rece cu mine; preferam uneori să înfrunt această răceală din ce în ce mai evidentă decât să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de zid ca să nu fiu văzut. Apoi geamul s-a închis la loc și se așternu liniștea. M-am întors și m-am suit din nou în barcă. De când o violaseră cei doi pescari, Marta se baricada noaptea în casă. Am bătut insistent, până ce am auzit dinlăuntru un zgomot ușor și o respirație. Dar nici un răspuns nu veni. "Marta, sânt eu, Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-au deplasat la locul faptei gășind cadavrul unei fete de circa 14 ani, îmbrăcată sumar, a fost identificată după etate, îmbrăcăminte și dantură în persoana Bari Ioana. La autopșie s-a stabilit că moartea a fost violentă, fata fiind violată și spintecată în abdomen, cu un corp tăios, apoi aruncată în mărăcini. S-a stabilit că autorul ar putea fi Păduraru Ionița Gheorghe, fiind arestat acesta a fost pus în fața probelor, recunoscând fapta declarând că s-a întâlnit întâmplător cu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Ionița Gheorghe, fiind arestat acesta a fost pus în fața probelor, recunoscând fapta declarând că s-a întâlnit întâmplător cu fata pe o cărare din marginea pădurii. Văzând-o frumușică și durdulie, i-a încolțit în minte un gând animalic, a violat-o, iar fata l-a amenințat că mama ei îl va reclama la Miliție. Atunci a scos cuțitul de vânătoare și i-a spintecat abdomenul, deși fata se zbătea și țipa strigând-o pe mama ei, A aruncat-o în
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cu acest proieminent criminalist. În 1961, fusesem promovat locțiitor al șefului direcției regionale Galați, dar continuam să mă implic în efectuarea unor cercetări mai dificile. Tocmai aveam în lucru un astfel de caz: o minoră, pe nume Hronovschi Valentina, fusese violată, apoi ucisă și abandonată într-un lan de porumb. Ca de obicei, era prezent în caz și colonelul Ceacanica, însoțit de un subaltern al său, cpt. Constantin, un discipol care i-a confirmat aș teptările în ale profesiei, precum și căpitanul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
proporțional, crimele japonezilor sunt mai puțin numeroase decât cele ale germanilor, dar ce importanță mai au cifrele în contextul în care imperativul categoric care se presupunea că ne guvernează civilizația, acela de a pune omul mai presus de orice, este violat sistematic? Mai concret, vreau să vă dau exemplul a doi buni prieteni: Sven (un german) și Chikako (o japoneză), pe care i-am cunoscut, succesiv, în periplul intercontinental. Din cele mai multe puncte de vedere, ei se aseamănă: amândoi sunt tineri, amândoi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
voce perversă îmi șoptește că toate acestea sunt cu putință în arhipelag numai pentru că omul obișnuit are un raport ancilar cu constituția, pe care nici măcar nu și-ar putea închipui s-o încalce vreodată. În cazul în care regulamentele sunt violate grosolan (cum s-a întâmplat cu ieșirea mea în decor de la Matsushima), poliția rămâne, practic, anchilozată: așa ceva nu era prevăzut, prin urmare, nu se poate întâmpla. Ordinea și disciplina care garantează buna funcționare a societății nipone (cum stau lucrurile, de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai bun prieten al meu din facultate. Am intrat și l-am văzut. Am simțit cum, brusc, parcă lovite de o bâtă, picioarele mi se înmoaie. M-am rezemat de tocul ușii. Era el. Bărbatul care mă lovise și mă violase cu doar o oră în urmă. Bărbatul cu mâinile îngrijite. Bărbatul care își lipise cuțitul de gâtul meu. Bărbatul ăsta era acum la mine acasă, stătea pe canapeaua mea și mânca din prăjiturile mele. S-a ridicat și s-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o clipă în loc, ca și cum umbre felurite ar fi roit în jurul lui și din ele s-ar fi putut întrupa primejdia sub un chip greu de imaginat. Nu teama, ci altceva mai greu de definit, de parcă n-ar fi vrut să violeze niște tabu-uri neștiute al căror sens nu-l pricepea, îl făcea să meargă încet prin casă, iar dimineața să se bărbierească pe dibuite, neîndrăznind să înlăture vălul alb de pe vreuna din oglinzi. Nu știa ce semnificație are obiceiul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își pierde mințile sau moare 1. Locuri unde va fi înjunghiat Bassianus, azvârlit apoi într-o groapă întunecată ce-i va sorbi de îndată sângele, groapă „hâdă și hămesită” semănând cu o gură de iad nesătulă; locuri unde va fi violată, mutilată și părăsită Lavinia, sărmană ființă rătăcind de una singură, cu mâinile și cu limba tăiate, mai mult moartă decât vie și deznădăjduită la gândul că, văzând-o, tatăl ei va orbi din pricina durerii. Căci, ca și Gorgo, Lavinia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
față un caz de moarte aparentă, ceea ce însă nu-l împiedică să organizeze un adevărat ritual, diferit, dar la fel de bine regizat ca acela al Paulinei: Bun, bun! Foc și ștergare. Să răsune Domol și trist ce muzică avem. Vă rog. Viola înc-o dată! Mișcă, Buștean! Hai, muzică! O, dați-i aer! Seniori, regina-aceasta va trăi: Natura se deșteaptă; și căldura Din ea răzbate; n-a stat amorțită Mai mult decât cinci ceasuri; ia priviți Cum se deschide iarăși floarea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fascinația, dar a și contribuit la nașterea ei. Când, în actul următor, Viola o va evoca pe păcălita Olivia, victimă a unei erori (mistaken), Olivia, care ar fi făcut mai bine să se îndrăgostească de un vis (a dream), aceeași Viola, în același discurs, va recunoaște importanța privirii, forța ei și puterea unei înșelătorii bazate pe travestire. Privirea arzătoare, intensă a iubirii îl înrudește pe îndrăgostitul shakespearian cu nebunul, cu poetul, cu melancolicul, într-o lume dominată de viziune, de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Capcană a dublurilor, producând veritabile „efecte de fantomă” și consolidând mecanismul „falsei morți”, atât de drag lui Shakespeare. În ultimul act al piesei, ducele va dezvălui secretul profundei tulburări pricinuite de perfecta asemănare dintre frate și soră, dintre Sebastian și Viola: „Același chip, aceeași voce, aceleași veșminte, dar nu o singură persoană, ci două! Refracție naturală care, în același timp, există și nu există”. Aidoma unei realități fantomatice ori unei imagini răsfrânte într-o oglindă. Același care este, însă altul... Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans îți seamănă leit. Pe băiat nu-l recunosc, așa cum stă în fața mea, desculț, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sărută fiul undeva pe mustața jilavă. * „Ian te uită la baba asta“ își zise în sinea lui Jones, când o hurducătură a autobuzului îl aruncă peste femeia care stătea alături de el. „Crede că dacă-s de culoare am s-o violez. E gata să s-arunce pe fereastră cu fundu’ ei de bunică cu tot. Ăău! Zău că n-am de gân’ să violez pe nime’.“ Se îndepărtă discret de femeie, încrucișându-și picioarele și regretând că nu poate fuma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îl aruncă peste femeia care stătea alături de el. „Crede că dacă-s de culoare am s-o violez. E gata să s-arunce pe fereastră cu fundu’ ei de bunică cu tot. Ăău! Zău că n-am de gân’ să violez pe nime’.“ Se îndepărtă discret de femeie, încrucișându-și picioarele și regretând că nu poate fuma în autobuz. Se întreba cine poate fi mârtanul gras cu șapcă verde care părea să bântuie în tot orașul în ultima vreme. Și maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ofrande. Brățara zornăia, chemând credincioșii spre altar, dar singurul care mai era în templu fusese excomunicat din cauza obârșiei sale și continua să măture. O ofrandă căzu pe dușumea, chiar argintul și Lana îngenunche s-o recupereze. — Hei, mangosito! strigă Jones, violând sanctitatea ritului. Îți pică bine, bre, profitu-ncasat de la orfani! — N-ai văzut unde s-a dus? întrebă ea. Ajută-mă să-l găsesc, Jones. Jones puse pămătuful de praf pe bar și cercetă terenul în căutarea monedei, încordându-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi-aș putea permite. În ceea ce mă privește, autobuzul Greyhound înseamnă o amenințare suficientă ca să mă facă să-mi accept actualul status quo. Aș dori ca acele autobuze cu etaj să-și înceteze cursele. Chiar am impresia că înălțimea lor violează o anumită restricție a autostrăzilor interstatale cu privire la gabaritul în tunele, sau așa ceva. Poate unul dintre voi, dragi cititori, care are înclinație spre legi, poate scormoni prin memorie clauza adecvată. Vehiculele alea trebuie într-adevăr eliminate. E destul să le știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu o sticlă spartă de Coca Cola. Explicația Mymei a fost că fetele fuseseră de la bun început prea reacționare și, cu o vigoare reîmprospătată, a început să predice în favoarea vieții sexuale în fiecare clasă și pizzerie, ajungând să fie aproape violată de un paznic în clădirea Studiilor Sociale. Între timp, eu încercam să o călăuzesc pe calea adevărului. După câteva semestre, Myrna a dispărut de la universitate, spunând în modul ei jignitor: „Acest loc nu mă poate învăța nici un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
căruciorului. Valva lui protestă împotriva coșurilor, a chipului posac care părea că atârnă din părul lung și unsuros, a țigării de după ureche, a jachetei de culoare acvamarină, a cizmelor fine, a pantalonilor foarte strâmți care se bombau indecent între picioare, violând toate regulile teologiei și geometriei. Îmi pare rău, mârâi Ignatius, mi-au mai rămas numai câțiva crenvurști și trebuie să-i păstrez. Pleacă, te rog, din calea mea. — Să-i păstrezi? Pen’ cine? Asta nu te privește, derbedeule. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sexual imaginat de el. Dorințele lui sexuale nesatisfăcute au căutat o sublimare în hrană. Eu, din nefericire, am căzut victimă acestor chestii. Să mulțumim lui Dumnezeu că băiatul acesta a căutat o soluție în hrană. De nu, riscam să fiu violat acolo, pe loc. — Nu a lăsat decât patru, spuse bătrânul privind în recipientul cu crenvurști. Porcul naibii, mă-ntreb cum a putut să-i care cu el pe toți. — N-aș putea să-ți spun, zise Ignatius. Apoi adăugă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți gura, malacule! Ai plătit cârnațu’ pe care-l mănânci? — În mod indirect. Poți să-l scazi din salariul meu de mizerie. Ignatius privi cum mâzgălește domnul Clyde niște numere pe un carnet. Spune-mi, ce tabu sanitar arhaic am violat? Presupun că este vorba de o falsificare a adevărului din partea inspectorului sanitar. — Departamentu’ spune că vânzătoru’ cu număru’ șapte... ăla ești tu. — Așa și este. Șaptele de trei ori binecuvântat. Din această cauză sunt vinovat. Iată că m-au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu pseudocunoștințe cum făceai tu întotdeauna. Ceea ce spune Ongah e plin de semnificație. Ongah este o persoană reală și vitală. Virilă și agresivă. Sfâșie realitatea și rupe vălurile care o ascund. — Maică Doamne, se văicări Ignatius. Amărâta asta a fost violată de un Mau-Mau. Asta ce mai e? întrebă bănuitoare doamna Reilly. — Du-te și dă drumul televizorului să se încălzească, spuse absent Ignatius și reluă furios lectura scrisorii. Nu-ți seamănă nici un pic, așa cum îți poți imagina. Este și muzician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grațios de mâneca hainei scumpe de tweed a profesorului. Talc se înfioră la atingerea ei. Acesta era genul de fată care ar fi trebuit să frecventeze universitatea și nu una ca tipa aia îngrozitoare, Minkoff, brutală și dezmățată. Fusese aproape violată de unul dintre îngrijitori, chiar în fața biroului său. Domnul Talc se cutremura numai gândindu-se la domnișoara Minkoff. În clasă îl insultase, îl provocase și îl umilise la tot pasul, ba îl ațâțase și pe monstrul de Reilly împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a jucat-o pe bleaga aia care se lasă violată. — Doamne, bine că nu m-am dus și eu să-l văd. — Cum? Da’ a fost minunat, fetițo. Foarte dramatic. Pricepi? Să fi văzut ce faț-avea săraca fată când a violat-o! N-am să uit niciodată. — Mai vrea cineva cafea? întrebă domnul Robichaux. — Mda, mai dă un pic aici, Claude, spuse Santa, împăturind ziarul și aruncându-l deasupra frigiderului. Îmi pare rău că Angelo n-a putut veni. Săracu’ băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]