4,713 matches
-
să nu te uiți nici În dreapta, nici În stânga, să te uiți doar Înainte. Ce vezi acolo? Nimic, doar un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici roz și Înconjurat de iepurași de ciocolată, În vitrina cofetăriei care a fost casa noastră. Pentru că mai e numai o săptămână până la Paște și mai sunt doar trei săptămâni până la bombardamente. — ...Asta trebuie să fi fost la aproape un an după ce tata primise ordinul de concentrare, țin minte plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
gară numai noi trei, mamei i se făcuse rău tocmai când ieșeam pe ușă și am lăsat-o acasă... Și așa o să rămâi doar tu să vezi la fiecare Paște un ou de ciocolată imens printre iepurași de marțipan În vitrina cofetăriei instalate În fosta voastră casă, În care v-a fost atât de frig Împreună. Și poate certurile voastre din ultima vreme erau ale unor făpturi exasperate, care presimțeau c-au să moară. Că mama și Klara aveau să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tău, dar asta nu. Eu așa am crescut, În șușoteala părinților, cine, dintre cei care ne calcă pragul azi, ne denunță mâine? Du-ți liniștită bicicleta, n-ai nimic altceva de văzut decâtumbra acelorași uniforme SS În aceleași bine știute vitrine, mergi fără teamă, n-ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi pe civilul postat lângă vitrina cofetăriei cu mâinile la spate, Împinge-ți mai repede bicicleta spre locul arătat, grăbește-te, grăbește... La vremea aceea, foarte puțini credeau că războiul este o aventură care se va sfârși prost pentru noi. Iar eu fusesem Învățată de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca mine, dar, cu cât mă străduiesc s-o Înțeleg, cu atât mi-e mai străină... Iar fața ei, Îngrozită că ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care Îi Întunecă privirea. Profitorii de război, provocatorii, fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
parcului. —La dreapta?... Unde la dreapta? A, da! Uite-l! —... Când văd iepurași, totdeauna mă gândesc la o figurină de ciocolată, nu la o vietate. Probabil pentru că Îmi plăcea atât de mult când vedeam iepurașii și ouăle de ciocolată În vitrina cofetăriei instalate În fosta noastră casă, Înainte de Paște... Și așa ai rămas doar tu să vezi, la fiecare sfârșit de aprilie, un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră, roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici, Înconjurat de iepurași de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noastră casă, Înainte de Paște... Și așa ai rămas doar tu să vezi, la fiecare sfârșit de aprilie, un ou de ciocolată imens, acoperit de o glazură multicoloră, roz-alb-fistic, Împodobit cu panglici, Înconjurat de iepurași de ciocolată, mai mari, mici, În vitrina celei mai elegante cofetării de pe Hauptstrasse, adică a vechii noastre case, În care ne era atât de frig, dar eram Împreună. O să intrați, Într-o zi de vară-primăvară, În curtea interioară a cofetăriei renovate, adică În fosta voastră grădină, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lună, din cauza traumatismelor interne, o vreme nu am avut nici un fel de venit. Pensia am primit-o doar după proces și procesul a durat ani de zile. Treceam pe lângă cofetăria aceea fără s-o mai văd, așa cum nu mai vezi vitrinele magazinelor inaccesibile atunci când ești sărac. La fel trecusem prin fața ei, fără să Îmi doresc măcar să intru, În timpul războiului. Bunica murise, bunicul era internat Într-un spital-azil, nu mai era nimeni care să ne Întrețină. Cum să nu-ți fie greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
observat, așa cum i-am observat și pantofii scâlciați. „Nu am reușit să ajung, din păcate, la conferința ta, dar, din câte am aflat, În sală s-au aflat câteva persoane cu multă putere”, a adăugat. Atunci soția a mers la vitrina cu bibelouri și dintr-un sertar a scos o foaie de hârtie, evident pregătită dinainte, pe care se aflau câteva nume scrise cu cerneală. Mi-a vârât hârtia În buzunar cu un gest categoric: „Un simplu cuvânt al uneia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
viață, ci doar cu ochii holbați pe șirul de note scrise. Dintr-odată fu mai multă lumină, mai multă căldură, o neliniște veselă, o emoție de oameni mari care doreau să se regăsească în copilărie. Portretele, oglinzile mari din cristal, vitrinele, sfeșnicele, bijuteriile, hainele strălucitoare ale invitaților căpătară o nouă valoare, o nouă semnificație. Marioritza, obișnuită cu altă lume, sesiză imediat diferența. Niciodată, în nici un salon italian sau parizian, chiar între prieteni fiind, nu mai simțise așa ceva. Descoperea o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ținere de minte, când văd un om o dată, nu-l mai uit». «Înseamnă că pe mine nu m-ai văzut niciodată - altfel m-ai fi ținut minte», zic. «Cam așa Înseamnă», zice. Îl apuc de mână, Îl trag până-n dreptul vitrinei: «Dar pe femeia de pe trotuar care se uită Încoace ai mai văzut-o?» «Parcă da. Da», zice. «A venit la noi, acum vreo trei ani, să mă-ntrebe de bărbatu-său, Învățător În Mana...» «Și ce i-ai spus?» Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne-am dus la magazinul lui Jimmy Choo, fiindcă ea voia să-și cumpere niște pantofi pentru una din sindrofiile alea simandicoase la care se duce tot timpul. Chiar înainte să apucăm să intrăm înăuntru, a văzut o pereche în vitrină și i s-a pus pata pe ei. Julia se chinuia de zor să atragă atenția chelneriței, a cărei sosire la masă ar fi putut să pună capăt poveștii lui Susan, numai că fata respectivă se holba în gol, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
poate o lună-două după ce ar fi schimbat decorul, vizitând-o acasă. Veni însă o dimineață când auzi de la supraveghetorul căruia îi dădu copiii în primire că la Timișoara a pornit răscoala, revoluția, războiul, cu lumea ieșită pe străzi, balamuc și vitrine sparte și armată care trage în oameni și uite că se învârtoșează treaba: românii o fac pă treabă, îl dau jos pe Ceaușescu. A mai auzit ceva la radio peste câteva zile, un discurs al lui Ceaușescu ceva mai vehement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei, da, că el e asigurat de viața veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gărdulețul rigolei să descurce lanțul, abia își stăpânea pornirea să-i tragă un șut. Așa. ca de bine te-am găsit, Milică, fi-ți-ar mintea și căpățâna aia seacă, da, cu toată puterea, să-l proiecteze cu capul în vitrina băcăniei, în belșugul de mezeluri-brânzeturi-băuturi. Nu se putu abține și chiar o făcu. Reținut însă, cu grijă să nu-l dezechilibreze. Gestul și intenția contează totuși mai mult decât încărcătura: ori că tragi cu alice pentru rațe, ori cu gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
născuse, iar lui îi pica greu să se știe tată al unui singur copil care-i al lui, mai mult decât al atâtor orfani care-s ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum lumea se opintește s-o care în cărucioare prin halele supermarketurilor și s-o înghesuie în portbagajele mașinilor. Sunt pline să dea pe-afară vitrinele, panourile publicitare, ecranele televizoarelor și ale computerelor... Zi de zi, trebuie să învățăm noi tertipuri ca să ne ferim din calea ei, zi de zi, trebuie să trudim să ne perfecționăm, ca să-i facem față. Ba taci că-i bine. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care eram cu adevărat liberă, fără nici o responsabilitate pe umeri, În afară de ale mele, care Dumnezeu știe că nu sunt puține. Am pornit-o agale spre Camden, ușor amețită și fluierând În surdină. Zărindu-mi reflexia Într-o oglindă uriașă din vitrina unui magazin, m-am oprit o clipă ca să-mi verific ținuta. Pentru o gagică de polițai, n-arătam prea rău. Apoi, mi-am dat seama că era În fața salonului Satins, unde lucra prietena lui Naomi. Profitând de vremea caldă, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și o mână hotărâtă. Din păcate, aveam succes numai cu caietul de dictări, catalogul era păzit ca secera și ciocanul. Întotdeauna mă întrebasem dacă secera și ciocanul într-adevăr existau, eventual suflate cu aur și puse la păstrare într-o vitrină cu sticla incasabilă. Așa cum există prima bicicletă și primul motor cu aburi, poate că exista și ciocanul cu care primul revoluționar îi zdrobise capul ultimului reacționar. Expresiile astea le auzisem la ora de istorie, acolo unde notele mele n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
peste pantofi. În fața casei, tata mă lua de mână. Pășea fără să se grăbească. Tații știu ce au de făcut. Porneam în direcția Via Nazionale, străzile erau tăcute. O tăcere largă și înaltă, iar noi umblam prin mijlocul ei. În vitrine vedeai tot ce-ți trebuia ca să fii fericit. Tata era din ce în ce mai fericit, cu cât ne apropiam de magazinul cu articole de menaj. Ochii îi străluceau. Aspiratoare de praf, mixere, filtre de cafea, prăjitoare de pâine. El trecea de la o vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vitrine vedeai tot ce-ți trebuia ca să fii fericit. Tata era din ce în ce mai fericit, cu cât ne apropiam de magazinul cu articole de menaj. Ochii îi străluceau. Aspiratoare de praf, mixere, filtre de cafea, prăjitoare de pâine. El trecea de la o vitrină la alta, repetând întruna: „Mamei i-ar plăcea, cu siguranță”. Tatei îi plăcea mai ales când prețul era în regulă. Dacă prețul era în regulă sau nu, asta o spunea calculatorul de buzunar, mic și alb, pe care tata îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine noi. Pentru fiecare fusese rezervată acolo câte o vitrină. Pentru copil, pentru mamă, pentru tată. Puteai privi înăuntru până în colțul cel mai îndepărtat, marfa stătea corect împăturită pe rafturile negre. Pe jos, parchetul lucea. Acasă nimeni nu se uita în vitrine, căci în dosul lor era beznă, iar unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi. Pentru fiecare fusese rezervată acolo câte o vitrină. Pentru copil, pentru mamă, pentru tată. Puteai privi înăuntru până în colțul cel mai îndepărtat, marfa stătea corect împăturită pe rafturile negre. Pe jos, parchetul lucea. Acasă nimeni nu se uita în vitrine, căci în dosul lor era beznă, iar unde pătrundea o zare de lumină, descoperea numai rafturi goale. Aici însă, tata a găsit întocmai perechea de pantaloni potriviți pentru copilul interesat de modă. Acela eram eu. Nu departe, atârna pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu colțul șorțului. Când vezi scenele astea în filme, eroii deja au plecat. Signor Giovanni a spus: „ Maria, lasă băiatul în pace”. Toți au zâmbit cu înțeles, pentru că signor Giovanni își ieșise și el o dată din fire. Am văzut în vitrina unui magazin de îmbrăcăminte, ca în oglindă, cum tata a dat mâna cu ceilalți și apoi cum toți l-au îmbrățișat. Magazinul m-am hotărât să nu i-l arăt tatei, fiindcă mă temeam că și-ar fi scos calculatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vedea la casele astea grilaje de fier forjat minunat de frumoase și uși masive de lemn.” „Arătau ca palazzi de la Veneția, casele astea?” „Nu, firește că nu arătau așa. Însă eu le găseam foarte frumoase. La parter erau prăvălii cu vitrine care-ți luau ochii și din toate părțile mirosea a mâncăruri turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]