2,768 matches
-
băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne putem urmări unii pe alții mai ușor. Ne scuipăm unii pe alții cu tot mai multă voluptate. Răutatea crește din amnezia efemerității noastre. Prea multe coate vin în sprijinul fericirii noastre. Alta ar fi media de vârstă dacă nu ne -am mânca reciproc zilele. EȘECURI In contextul multiplelor noastre preocupări, arta continuă să aibă același aer de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei. Dar bărbații nu trăiesc atât de mult. Nu s-a putut mărita cu Scaraotki, întrucât căsătoria între rude este interzisă. Dacă nu e bine întreținut, buchetul vinului devine floare. In materie de muncă, pe români îi încearcă două sentimente : voluptatea începuturilor și greața finalizării. Promisiunile nu țin încă locul proteinelor. Ce trist este vulcanul stins la adolescenței! Omul contemporan nu mai este capabil de mari utopii. De multe ori justiția este un colac de salvare pentru cei intrați la apă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de artă și destui onaniști ai penelului. Cine vrea să câștige bani trebuie sa vândă, nu să scrie cărți. Muzica de orgă poate constitui onorariul reconcilierii cu Dumnezeu. Mediocrii citesc mai mult decât pot asimila. Lectura unei cărți poate fi voluptate. Sau viol. Mă tem că, în zilele noastre, doar catastrofele mai pot genera solidaritate umană. Se pare că omul contemporan nu mai poate transforma disperarea în artă. Unele popoare și-au dat doctoratul în eșecuri. Iar altele nu se pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fie maladia supremă a omenirii. Dacă am avea mai multe vieți, ne-am bate joc de fiecare. Dar în alt mod. Fii amabil cu cei din rândul cărora, pentru că te vei reîntâlni cu ei la coborâre. Excesul poate fi mormântul voluptății. Prea multe cărți semăna cu o camera goală. Bărbații se însoară târziu, mor primii și tot li se pare căsătoria o veșnicie. Un popor dansează în stradă după o victorie la fotbal, nu după dobândirea unui Premiu Nobel. Într-o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dincolo cu stegulețe și pancarte. In tinerețe zburdam singur. Acum simt că vine o urâtanie din urmă. Apropierea morții ne transformă în disperați, nu în filosofi. Pe termen lung, învinge tăcerea. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. Nu poți fugi prea mult din calea morții. Pe Tolstoi, de exemplu, l-a ajuns chiar în prima haltă. Unii oameni devin cernoziom, alții leșie. Pentru medic strâng eu bani. Pentru preot, voi. Era colțuros. De-abia l-a înghițit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la oraș. Scriitorii să nu se mai lamenteze, spun politicieni! Nici Homer nu primea, probabil, bani de la Fondul literar. Și dacă rebelul are totuși dreptate? Concurența îi da capitalismului identitate. În fața ei, mila si indulgența devin incomode și inutile. Marea voluptate a formelor e să eludeze fondul. Alerg continuu. Dacă eram mașină, trebuia de mult să fiu trimis la casare. Eseul poate fi un succes in nuce. Sarea și piperul jurnalului e cancanul. Luciditatea cenzurează nebunia care este atât de necesară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care nu mai venea, care de fiecare dată îl lăsa sleit, nici prea nefericit, ambiguu și fără orizont; o oboseală nesfârșită și inutilă. Își făcea probleme înainte de a ajunge la rezultatul final. Femeia stârnită din nou, se lăsa pătrunsă cu voluptate, încercând să-l antreneze cu patima ei. Se mișca sacadat, profesional, în contratimp ritmic, gâfâind și gemând de efort, însă îi crea o stare de disconfort, nervozitate incipientă, dar simțea uimit cum îl stoarce. Avea ceva în ea nebănuit care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ca nu cumva să-i dea prin cap să facă și el acela; lucru. Dar nu mi-a părut rău. Pentru că aia simțeam și trebuia o fac. Știam că o să regret, dar nu mă puteam împiedica să o fac Cunoști voluptatea prostiei? Eu o am încă din școala primară. Dacă făceam vreun porcușor pe caietul de curat (așa denumea mama ștersăturile sau greșelile) nu mai conta nimic. Puteam umple tot caietul cu mizerii. Mai târziu, dacă mințeam o dată pe cineva, nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-mi petrec duminica în unitate, dar disperat doar pentru că mi se promisese permisia. Într-un târziu a apărut și omul meu, sergentul, cu un bilet de voie în mână. Oricât de tare îmi doream să plec, nu se compara cu voluptatea refuzului. Știam că biletul e pentru mine. Știam și că venise intenționat târziu ca să-mi fută mie viața. Știi cât contează patru ore în plus libere în armată? Mi-a mai dat ceva de făcut la rastelul de arme, spunîndu-mi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ale eșecului: avionul de hârtie cade în bot, peștișorul se rotește la nesfârșit în apa murdară din bol; poemele celelalte, pe care le voi vizita de la sfârșit spre început, regresând în carte pe urmele plonjonului în amintire al poetei, au voluptatea sfî-șietoare a nostalgiei. Cioburi de amintiri, nearanjate, fără o semnificație căutată, dar care pentru cel care le simte au semnificația unei emoții endogene asociate, uneori disproporționată, așa cum lucruri văzute în vis nu justifică spaima sau fericirea intensă care le însoțesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
excitat. „Revin imediat”, a spus el, scoțând un săculeț de mătase brodată. A deschis săculețul și a așezat cu atenție următoarele unelte pe marginea saltelei: - o Clamă Argintie a Pasiunii; - un Capac al Dorinței Eterne; - un Inel din Sulf al Voluptății; - panglici Medicinale ale Pasiunii; - un Inel-Dragon din Jad; - ulei pentru Pofte Trupești; - clopoțelul Birman al Dragostei. „Ei, ce părere ai de instrumentele mele de luptă?”, a întrebat el. Lăsată fără grai de această imagine, ea s-a întins pe perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Tulpina de Jad, a uns-o bine cu Ulei pentru Pofte Trupești și apoi a intrat între coapsele ei. A testat poziția cu o incursiune scurtă în Poarta de Jad, apoi s-a retras și a adăugat un Inel al Voluptății din Sulf și două Panglici Medicinale ale Pasiunii, una galbenă și una albastră. După ce și-a dotat astfel instrumentul, a intrat hotărât în Camera Plăcerilor, iar ea a țipat imediat de durere și plăcere, ca și cum i s-ar fi înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din argint pur, având o bilă mică de argint în interior. Dacă este introdus în vagin înainte de actul sexual, produce un sunet constant de clopoței, în timp ce cuplul face dragoste. Vibrațiile intensifică și senzațiile femeii în interior; - Inelul din Sulf al Voluptății: un inel alcătuit dintr-un compus al sulfului care se pune la baza penisului în timpul actului sexual. Când sulful intră în contact cu părțile umede ale femeii, le activează și le stimulează, făcând Mugurii de Grâu să se contracte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se bucure de tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea Înseamnă a ajunge mereu Într-un loc În care nu te așteptai să te afli. Rătăcirea, În sensul ei figurat de a colinda cu voluptate un tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce Îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără margini
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și ceva de mers, am trecut de prima culme și, pe un plai larg, undeva Între două case răzlețe, fără garduri, am văzut cei doi cîini care se hîrjoneau. Totul era alb, soare și ger. CÎinii se zbenguiau Îndelung, cu voluptate. Fără să le pese. Empatizam cu ei. Mai mult, Îi invidiam. Respectuos. Admirativ. Restul am pus de la mine. Și-n bună parte de la cei care, vorbind românește, mi-au oferit sintagme expresive, pline de miez și tîlc. Acum. TÎrziu. Dacă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se bucure de tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea Înseamnă a ajunge mereu Într-un loc În care nu te așteptai să te afli. Rătăcirea, În sensul ei figurat de a colinda cu voluptate un tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce Îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără de margini
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
omul care a tipărit; sau ca să înțelegi mai bine, responsabilitatea redactorului, nu a tipografului; căci jignirea măgulitoare a bănuielii că scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie. Observăm că, în publicistica argheziană, o multitudine de texte sunt intitulate sau au în conținutul titlului cuvântul "scrisoare", iar formula de adresare este, bineînțeles, directă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se poate chiar pe victimă (cum declară, de altfel, el însuși). Dincolo de cuvânt se află, la Arghezi, o morală universală; la Eminescu un program de acțiune. Pe urmă, Arghezi lucrează concentrat, practică un fel de homeopatie polemică iar Eminescu are voluptatea desfășurărilor ample. În sfârșit, pe când unul e scriptic (Arghezi), celălalt e oral (Eminescu) (s.n.). Altfel spus, în timp ce unul cioplește tacticos în fibra cuvântului tablele legii, altul regizează spectacole fastuoase în forum"215. Cu aceste considerații încheie Monica Spiridon studiul asupra
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mări, Luați-mă cu voi!” (1880); „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Pânîn fund băui voluptatea morții Neîndurătoare, ... Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă” (1882). Cine era Eminescu la începutul anului 1874, când punea înaintea formalității unui doctorat în filozofia germană interesul național, care-i cerea cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
carciofo, din arăbescul karciuf ). Scoicile (stridiile) sunt prezente în șase rețete inspirate de cărți de bucate italienești: în majoritatea cazurilor sunt fripte pe grătar, tehnică simplă recomandată încă de către Platin (Bartolomeo Sacchi), în 1474, în celebra sa carte De honesta voluptate, apărută la Roma. Alte elemente tipice gastronomiei Renașterii sunt prezența măruntaielor (creier de oaie, de „râmător“ ori de vițel, „rănichi“, limbă și ficat de vițel ori de „râmător“, „mațul cel gras al vițelului“...), desconsiderate în bucătăria medievală, precum și a plantelor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
peste măsură. Sfântul Augustin citează exemplul unuia dintre elevii săi care, din dezgust, n-a asistat niciodată la un spectacol de gladiatori. Forțat să meargă acolo de prietenii săi, n-a putut, spre marea lui surpriză, să reziste acestei "sângeroase voluptăți" care invada publicul. Genul acesta de spectacol îi inspira, în realitate, dezgust și repulsie. Or, întâlnind, în zilele crudelor și funestelor jocuri, din întâmplare, cum ieșeau de la un prânz, niște prieteni și tovarăși, aceștia, în ciuda refuzurilor hotărâte și a rezistențelor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
abia a văzut sângele, că bea ferocitatea dintr-o sorbitură. Departe de a-și întoarce ochii, el fixează spectacolul și-l absoarbe fără a fi conștient de frenezia sa. Lupta îl fascinează prin ceea ce face din ea o crimă; o voluptate sângeroasă îl îmbată. Nu mai este același ca la sosire, ci un individ în mulțimea pe care a venit s-o întâlnească și tovarășul, în sensul cel mai exact al cuvântului, celor care l-au adus acolo. Pe scurt, strigă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
are pretenția că scrie și el, chiar dacă, presat de timp, este ajutat de autori experimentați precum Chapelain sau chiar Corneille 5. "Curățind scena de tot felul de murdării, vă puteți lăuda că ați împăcat comedia 6 cu cei bisericoși, iar voluptatea cu virtutea", îi scrie Balzac într-o scrisoare din 1636. La cererea sa, Scudéry scrie în 1639 Apologia teatrului. În anul următor, îi dă ca sarcină abatelui d'Aubignac să scrie un Proiect de restabilire a teatrului francez (Projet de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania sincerității, voluptatea autodemascării sau trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arătandu-și în soare penajul măsliniu punctat în alb și negru. Ea îl petrecu cu privirea, până nu se mai văzu. Sau, alegea câte o floare, și fugea cu ea pe cărare în pădure, însoțită de Pârvu... până în luminiș. Acolo, cu voluptate își îngropa năsucul în floarea îmbătătoare, o săruta, îi vorbea ca unei ființe, așa cum o învațase bunicul. O întreba, și tot ea îi răspundea... dar taina sufletului plantei rămânea ascunsă, ca și a ei. Apoi, o ascundea în sân, sub
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]