4,446 matches
-
undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stînce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amuțiți pe creștetele seci și sure a stîncelor nalte, învățau de la el țipătul cel plâns al jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mână pe bâtă, încolțea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei. Toate steteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui, și cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel, ca o stea năzdrăvană. Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul căzând se isbi de o poartă de aramă, și făcu un vuiet puternic și lung. Poarta era sfărâmată și voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la locul ei. Cârnul stătea pe marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau turnați în aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă o înmulțire complicată apoi renunță. ― Crezi că tipul le-a citit pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
locaș, asemenea unor nemernici”. Perfect justificată indignarea autorului și a noastră, a tuturor românilor. în Aici, pădurile cântă și-i blestemă necontenit pe cei care ne-au furat Bucovina „cu morminte și oseminte sfinte”. În Viermele, târâtorul insignifiant condamnă zborul vulturului spre înălțimi, prefigurând non valoarea, care sfidează insolent elitele neamului. În Micul păianjen care se uită să vadă ce i-a mai căzut în plasa întinsă cu meșteșug și cinism, demască voalat tagma acaparatorilor, care devin „burtoși bogați” din acumulări
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acopere, ci noi am rămas nemuritori asemeni dacilor supuși lui Zamolxe cel veșnic, fiind binecuvântați de lumină și nemuritori”. în „Munții”: „Ei sunt parcă Dumnezei de piatră iar ciobanii par mici stânci înțepenite lângă turme, înfrățiți cu câinii și cu vulturii ca stăpâni ai ierburilor înflorite și stâncilor golașe.” în „Țara durerilor”, Bucovina ca parte a Moldovei ar trebui să poarte numele de Țara Durerilor, iar Moldova ar trebui să se numească tot Țara Durerilor. În durere și sânge a fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de lut. Și le va duce chiar el acolo. Capitolul 22 Ierusalim, miercuri, 3.14 p.m. —Urăsc presa din țara asta, chiar o urăsc. Uri stătea la fereastră, trăgând perdeaua exact cât să vadă strada de afară. —Hmm. —Sunt ca vulturii. Uită-te la ei, cei de la Canal 2 sunt afară, în camionul lor cu satelit. Nu le ajunge că au venit cu toții aici să prezinte lumii moartea părinților mei. Trebuie să mai și zăbovească. Nu doar cea din țara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și albastru, ca o înghețată într-o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare, până când întregul corp deveni o baltă de noroi pe această stradă lăturalnică, avatarurile cu cap de iepure planând în continuare deasupra ei, ca vulturii ce se pregătesc să se ospăteze dintr-un stârv. Singura șansă de a afla ce știa Shimon Guttman dispăruse. —Maggie, strigă Uri, care se afla lângă ușă, gata să plece. În trei minute, coboară pe scara de incendiu. Intrarea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zdrobit și simțurile copleșite de cea mai îngrozitoare tortură, simțea un val de admirație pentru tatăl său: era un caz genial de criptografie. Oare exista vreun spărgător de coduri în lumea asta care să-și dea seama că atunci când un vultur fanatic se referă la „fratele meu“, omul la care face aluzie nu e nimeni altul decât încăpățânatul naționalist palestinian Ahmed Nour? Capitolul 61 Ierusalim, vineri, 12.20 p.m. Maggie se holbă la mesaj, iar fruntea i se descreți și zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pun eu prea multe-ntrebări. Mama lor! Tare aș vra să știu ce se-ntâmplă. Mi-i lehamite să fiu prins în capcană, plătit cu două’j’ de dolari pe săptămână și să lucrez c-o pasăre mare cât un vultur. Vrau s-ajung și eu cineva, omule. Uuf! Vrau și eu aer condițonat, televizor color, să stau să beau ceva mai bun ca berea. — Mai vrei o bere? Jones privi spre bătrân cu ochelarii lui de soare și spuse: — Vrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
taci, Darlene, țipă Lana. Jones le acoperi pe amândouă cu un val de fum și spuse: — Eu zic că Darlene și papagalu-s foarte escepționali. Ăău! O s-atragă o grăma’ de oameni în baru’ ăsta. Un’ mai găsești local c-un vultur care joacă pe scenă? — Chiar credeți voi, prăpădiților, că se poate face treabă bună c-o pasăre? întrebă Lana. — Ba-s chiar sigur de asta! Păi albii nu țin ei papagali și canari și-i to’ pupă? Așteaptă numa’ s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
învelite în hârtie simplă. Îngrămădite într-un colț erau un glob, o cutie cu cretă și o carte mare, care părea să fie scumpă. Nu voia să-și saboteze descoperirea luând ceva din dulăpior. Lana Lee, cu ochii ei de vultur și nasul de ogar, ar fi observat imediat lipsa. Se gândi o clipă, apoi luă creionul de pe casa de bani și ținând tot vraful de pachete în mână scrise cât de mic putu pe o parte a fiecărui pachet adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și consilierii săi și mă conformasem. Așa că știau deja care era opinia mea; acum eu eram cel care vroia să o audă pe a lor. Am privit în jur și am revăzut sigiliul albastru cu auriu al biroului președintelui, cu vulturul pleșuv odihnindu-se mândru pe podium. Scena era pregătită. Pe măsură ce fiecare membru de cabinet avansa cu descrierea provocărilor-cheie cu care se confrunta în domenii cum ar fi educația, energia, securitatea și sănătatea, natura propriilor comentarii făcea să transpară ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Cum mă uit, mamă? — Nu sunt nebună. Nu o să mă duci la azil. — De ce spui asta? Știu că voi, băieții, vreți banii. De aceea vindeți casele din Vail și din Virgin Islands. Pentru bani. Sunteți lacomi, cu toții. Sunteți ca niște vulturi, care așteptați ca părinții voștri să moară. Iar dacă n-o să murim, o să ne ajutați voi. O să ne duceți la azil. O să ne dați la o parte. O să ne declarați nebuni. Ăsta e planul, nu? Vânzătoarea se întoarse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
special pentru urmărirea celor rătăciți În deșert fără mâncare și apă. Oriunde și oricând cineva murea fără piatră de mormânt, Își făceau apariția lângă cadavru. Dacă simțeau nevoia, puteau să se prefacă În plante, pietre sau animale, În special În vulturi. Pândeau nenorocirile, observând scena de pe margine sau de deasupra, deși se știe de asemenea că uneori hărțuiau caravanele, furau puțina mâncare de care săracii aveau nevoie ca să supraviețuiască, Îi speriau pe pelerinii plecați În călătoria sfântă, atacau procesiunile sau șopteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să mărșăluiască până la moarte În 1915, după cum pretindea ea, domnul Bitter știa cu siguranță ceva despre asta. — N-ai de gând să mă Întrebi nimic? a spus domnul Bitter stând pe marginea patului, savurând din plin dilema mătușii Banu. Eram vultur, a continuat pe un ton amar, singurul pe care știa să vorbească. Am văzut totul. I-am privit mărșăluind, mărșăluind, mărșăluind fără oprire, femei și copii. Am zburat pe deasupra lor, desenând cercuri mari pe cerul albastru, așteptându-i să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apoi preocupat de lecturile mele. După trup, spiritul! Pe cît de ușor mă putuse destabiliza cu poza lui cu femeia goală pe care o flutura ca pe o muletă În fața taurului - corsajul decoltat al Yvonnei de Carlo pe afișul de la Vulturul deșertului mă găsise deja lipsit de apărare -, pe atît de repede avea să Înțeleagă, dacă ne apucam să vorbim de cărți, că În acest domeniu nu eram chiar un neavenit. Grăsanul ăsta vrea să știe ce citesc acum? Fie! Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din magazia lui Boria pe birou. Cutia, galben aurie, era făcută din lemn de mesteascăn finisat, probabil din Karelia, foarte plăcut la atins. Încuietoarea și balamalele erau din alamă. Încrustată în capac era o emblemă de alamă în forma unui vultur. Încercă cheia pe care i-a dat-o Zoia și pe care aceasta o găsise asupra lui Boria. Intră cu ușurintă în broască și cutia se deschise. Înăuntru dădu peste o coală de hîrtie ivorie atent împăturită. Porfiri duse hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
toate fețele se întoarseră spre ei curioase, provocând o liniște momentană, înghițită rapid de zumzăitul oapeților. Ulitin se simțea copleșit în numele bătrânului călugăr pe moarte. Ăștia aștaptă un miracolo, gândi el. Au venit pentru miracol, însă par mai degrabă niște vulturi. Un grup de boieri, bărbații în haine imaculate, femeile în negru strălucitor, s-au strâns repede în jurul Fratelui Innochentie cu fețe pline de pioșenie. ă Cum se simte acuma? fu întrebarea la care toți doreau un răspuns. ă Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
parte, profilul nasului său frumos arcuit, fruntea largă, ochii cenușii sclipind ca o lamă de oțel, umerii săi musculoși și bronzați, care urcau și coborau ușor, de parcă ar fi vrut să-și tragă răsuflarea. Îi veni brusc În minte imaginea vulturului care și-a dus prada sus, În vârful muntelui, iar acum se odihnea, cu aripile strânse. Își Închipui cum se scurg picături de sânge de pe trupul său musculos, pe marmura gri. Minunat. Picăturile de sânge erau, de fapt, picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se afla un oraș al Fecioarei, anume Marienburg“. „Și de ce să fie o Întâlnire la Marienburg?“ „Pentru că era capitala Cavalerilor Teutoni! Raporturile dintre Templieri și Teutoni nu sunt Înveninate, ca acelea dintre Templieri și Ospitalieri, care stau acolo ca niște vulturi și așteaptă suprimarea Templului ca să pună stăpânire pe bunurile lui. Teutonii au fost creați În Palestina de către Împărații germani ca o contracarare a Templierilor, dar foarte curând au fost chemați În nord, să oprească invazia barbarilor prusieni. Și au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu cei englezi?“ Am mai cerut o zi, am cotrobăit În fișierul meu și m-am Întors la birou radiind de orgoliu. Găsisem o urmă, aparent minimă, dar așa lucrează Sam Spade, nimic nu-i irelevant pentru privirea lui de vultur. Către 1584, John Dee, magician și cabalist, astrolog al reginei Angliei, este Însărcinat să studieze reforma calendarului iulian! „Englezii i-au Întâlnit pe portughezi În 1464. După data aceea se pare că insulele britanice sunt cuprinse de o fervoare cabalistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apoi, din cauza diferitelor vicisitudini, se afirmă ca ismaelism reformat În Persia, prin acțiunea unui personaj fascinant, mistic și feroce, Hasan Sabb³h. Și acolo Hasan Își instalează centrul, tronul lui imposibil de aflat, la sud-est de Caspica, În fortăreața Alamuth, Cuibul Vulturului. Acolo Hasan se Înconjura de acoliții săi, de acei fid³’iyy¿n sau fedain, credincioși până la moarte pe care Îi folosea ca să săvârșească asasinatele lui politice, instrumente ale așa-zisei gih³d hafș, războiul sfânt secret. Fedain-ii, sau cum le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un singur arcaș era de-ajuns ca să le apere. Inexpugnabilă, Învârtejită spre Celălalt Tărâm. Alamuth, fortăreața Asasinilor. Puteai ajunge la ea numai călare pe vulturi. Aici domnea Hasan, iar după el aceia care or mai fi fost cunoscuți sub numele de Bătrânul de pe Munte, primul dintre toți fiind succesorul său cel iute la mânie, Sin³n. Hasan născocise o tactică de dominație asupra alor săi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri; și covoare de gălbenele, verbină și sacra datură, „trompeta Îngerilor“. Un miros de slavie și creozot plutește peste toate. Șoimi și vulturi se rotesc pe cer. Împușcătruile se aud la intervale regulate, dar nimeni nu trage În el. Nu mi-e dată, cugetă Wakefield aproape cu tristețe, onoarea de a muri În sînul naturii celei vechi. Vechea mea natură, gîndește Pan, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tu treabă. Ce tot spui, omule? Eu acolo mă duc, În D.C. La oficiul de brevete. Never Stop arată cu degetul la un panou cu o reclamă pentru Golden Eagle Casino, reprezentînd un luptător cu o parură de pene de vultur țînÎnd În mînă niște cărți de joc, flancat de două reprezentante sexy ale raselor asiatică și caucaziană. E doar la cîteva mile distanță. Never Stop scotocește Într-unul din orificiile lui și scoate un cristal de quartz cam murdar. — Mulțam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]