2,214 matches
-
o să intre. Știam eu că asta e alegerea corectă! Încep să răsfoiesc broșura fericită, citind cîte un titlu ici și colo... Naștere În apă... Naștere reflexologică... Hipno-naștere... Poate Îmi aleg o hipno-naștere. Mă Întreb ce-o fi și aia. Tocmai zăbovesc un pic asupra fotografiei unei fete care ține un bebe Într-un soi de jacuzzi uriaș, cînd mă strigă secretara. — Doamna Brandon? Venetia vă roagă să intrați. — A! Las jos broșura și mă uit neliniștită la ceas. — Mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să fii acasă În dimineața asta, pe la unșpe? Trebuie să treacă cei de la gaze. — Ba nu-i adevărat! Îl cert cu degetul, aproape chicotind. Minți de-ngheață apele! — Distracție plăcută. Luke mă sărută, apoi iese, iar eu rămîn singură. Mai zăbovesc o vreme În hol, uitîndu-mă pur și simplu la ușă. Aproape că-mi doresc să mă fi dus azi cu Luke, pentru suport moral. Pare atît de stresat. Și acum trebuie să le țină piept tuturor angajaților. Și celor de la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
amploare și... de o asemenea factură. Dar să revenim la Emil Hurezeanu care, la TVR ori la Antena 1, a făcut niște reportaje de o finețe cum nu știu să se mai fi făcut în România! Liviu Antonesei: Să mai zăbovesc o clipă la d-l Cristoiu. Mulți se miră cum a trecut de la ideologie, de la utecism și "nicușori în obrăjori" la tabloide. Păi, e în firea acestor tipuri umane ventriloce să adere la orice. Să ne amintim că, în Polonia
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Trăsătura definitorie a distopiilor Desperado (spre deosebire de Jonathan Swift, cu Țara Cailor, de pildă) este reușita imaginației, care face ca terifiantul să ne pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce e real, conducând către o stare de spaimă maximă. Un text care defamiliarizează, dizlocă și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adunat la sfat, 25 zeii cei sfinți, și au discutat despre aceasta: cine a murdărit tot aerul și cine a dat-o pe soția lui Odhxe "Odh" stirpei uriașilor. Atunci Thorxe "Thor" s-a pornit, orbit de mânie, 26 - rar zăbovește când află asemenea fapte - nu au contat jurăminte, făgăduieli și cuvinte, toate legămintele sacre făcute-ntre ei (trad. după Mastrelli, 1951). Această luptă precum și Împăcarea prin care se Încheie totul sunt povestite pe larg În capitolul al IV-lea din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asta un secret. Dacă arhitecții și sociologii nu au Înțeles că proiectele lor vor provoca, peste numai o generație, excluziune socială și violență de grup, locatarii vedeau foarte clar ce Îi așteaptă. Până și cinematograful european - care până de curând zăbovise nostalgic asupra vechilor orașe și a vieții urbane - explora acum impersonalitatea rece, neîndurătoare a metropolei moderne. Regizori ca Antonioni sau Godard filmau cu o plăcere aproape senzuală mediul urban industrial, nou și țipător, În filme ca Alphaville (1965) sau Deșertul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și obrajii supți, zăbovind în prag pentru a se orienta, părea o icoană vie. Se apropie apoi de mine șimi ia o mână, iar cu cealaltă mă prinde de umăr: „Sunt preotul Nil Dorobanțu”, „Petru Baciu din Bacău”, răspund eu. Simțeam nevoia unui duhovnic
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
des raisons prosodiques (préservation de la rime du texte source). Pourtant, la rime peut être recrée dans la traduction sans faire appel à un țel artifice comme l'on peut observer dans la traduction de Sanda Stolojan. Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide [...]. (La curțile dorului) (Blaga, 2010 : 193) [...] avec des cuillères en bois, nous nous attardons près des *écueles. (Au manoir de l'ardente langueur) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 207) Avec nos cuillères de bois nous traînons près des écuelles [...] (Au seuil
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
au lieu de parler du " secret baș de la terre ", le traducteur parle du " secret enfoui sous la terre ". La version de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu est plus conforme au message de départ ; pourtant, le nom " țărâna " est traduit par " poussière ". " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul. " " Le page s'attarde/dans l'ordonnance des jardins. " (Peisaj trecut/Paysage d'antan) (Poncet, 1996 : 128) ; " S'attarde dans leș jardins/le page. " (Paysage passé) (Villard, 2010 : 91). Leș vers source șont construits sur une
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ne tarda pas à se rendre compte." " Leș mots soulignés șont des auteurs. 1517 V. Lucian Blaga, Peisaj trecut (Paysage d'antan), în Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 347 : le texte source " Zăbovește prin rostul/grădinilor pajul./ Un zbor de lăstun/iscălește peisajul. " (Blaga 2010 : 153) est traduit par : " Dans l'aura des jardins/s'attarde longtemps le page./ Un vol de martinet/signe enfin le paysage. " À part la rime " page "/" paysage
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Harry Barnes și O. Rudolph Aggrey, pentru analizele și comentariile lor. În sfîrșit, le mulțumim și celor pe care îi iubim și care ne-au îngăduit, cu bunăvoință, să neglijăm cîteva din îndatoririle pe care le aveam, pentru a putea zăbovi în arhive, în fața microfilmelor sau a calculatorului. Deosebite mulțumiri pentru Brenda, Christopher și Megan Harrington, Bruce, Mary, Brian, Karen și Scott Courtney și Jodi Rafus. CAPITOLUL I Generalități: Război și pace România între Berlin și Moscova, 1939-1941 Privind în urmă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pentru a-l vizita pe Kim II Sung. În urma acestei vizite de șase zile, liderul român a rămas profund impresionat. Autoritarismul îl atrăgea foarte mult și cultul coreean al personalității se potrivea cu temperamentul său1448. La întoarcerea în București a zăbovit puțin asupra introducerii unor schimbări interne după modelul regimurilor chinez și coreean. Pe 6 iulie, Ceaușescu a prezentat așa-numita Teză din iulie Comitetului Executiv al PCR1449. El voia să îmbunătățească "activitatea politico-ideologică și educația marxist-leninistă" a cadrelor de partid
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
veche construcție, poate și vreo inscripție cu informații asupra ctitorilor. Deocamdată știm sigur că o biserică a boierilor Costache a existat aici. Biserica de zid ce se vede astăzi la Siliștea își are propria-i istorie asupra căreia merită să zăbovim puțin, mai ales că pe parcurs s-au făcut unele afirmații ce contravin realității, afirmații ce se încăpățânează să rămână și să se opună adevărului. Astfel, Theodor Ciuntu scria la sfârșitul secolului al XIX-lea că satul Siliștea „are biserică
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]