19,253 matches
-
ori mai mare. Rezistența la insulină singură nu este însă suficientă pentru dezvoltarea diabetului zaharat. Numeroase studii au evidențiat că dintre toți indivizii cu rezistență la insulină, numai aproximativ 20% dezvoltă, cu timpul, diabet zaharat. Între subiecții obezi frecvența diabetului zaharat este de 10 ori mai mare (2) la cei care au un părinte cu diabet zaharat tip 2. Rezistența la insulină indusă farmacologic poate evidenția indivizii la risc pentru diabet zaharat. Conn și Fajans au imaginat testul (cunoscut ca testul
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
studii au evidențiat că dintre toți indivizii cu rezistență la insulină, numai aproximativ 20% dezvoltă, cu timpul, diabet zaharat. Între subiecții obezi frecvența diabetului zaharat este de 10 ori mai mare (2) la cei care au un părinte cu diabet zaharat tip 2. Rezistența la insulină indusă farmacologic poate evidenția indivizii la risc pentru diabet zaharat. Conn și Fajans au imaginat testul (cunoscut ca testul Fajans-Conn) care se bazează pe testarea toleranței la glucoză (TTGO) în condițiile inducerii rezistenței la insulină
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cu timpul, diabet zaharat. Între subiecții obezi frecvența diabetului zaharat este de 10 ori mai mare (2) la cei care au un părinte cu diabet zaharat tip 2. Rezistența la insulină indusă farmacologic poate evidenția indivizii la risc pentru diabet zaharat. Conn și Fajans au imaginat testul (cunoscut ca testul Fajans-Conn) care se bazează pe testarea toleranței la glucoză (TTGO) în condițiile inducerii rezistenței la insulină prin administrarea concomitentă a unei mici cantități de cortizon acetat. Acești autori au raportat, în
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cortizon acetat. Acești autori au raportat, în 1954, o frecvență de cel putin 8 ori mai mare a cazurilor de deteriorare temporară a toleranței la glucoză în cursul testului (34) la cei care aveau un istoric familial pozitiv pentru diabet zaharat. După 7 ani de urmărire prospectivă a acestor subiecți dezvoltarea ulterioară a unei stări de intoleranță la glucoză a fost de 17 ori mai frecventă la cei care au avut răspunsuri anormale în cursul testului (34). Cu alte cuvinte, deteriorarea
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
Cu alte cuvinte, deteriorarea pasageră (în cursul testului) a toleranței la glucoză, pe fondul rezistenței la insulină indusă farmacologic și ulterior, în cursul urmăririi prospective, a apărut mult mai frecvent la rudele de gradul întâi ale unei persoane cu diabet zaharat. Ulterior și alți autori confirmă observația că, pe fondul unui anumit factor mezologic de risc, diabetul zaharat de tip 2 apare mult mai frecvent la cei cu istoric familial pozitiv pentru diabet zaharat tip 2. Aceasta implică existența unei predispoziții
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
indusă farmacologic și ulterior, în cursul urmăririi prospective, a apărut mult mai frecvent la rudele de gradul întâi ale unei persoane cu diabet zaharat. Ulterior și alți autori confirmă observația că, pe fondul unui anumit factor mezologic de risc, diabetul zaharat de tip 2 apare mult mai frecvent la cei cu istoric familial pozitiv pentru diabet zaharat tip 2. Aceasta implică existența unei predispoziții genetice care determină o incapacitate de compensare a rezistenței la insulină. Într-un studiu relativ recent (59
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
gradul întâi ale unei persoane cu diabet zaharat. Ulterior și alți autori confirmă observația că, pe fondul unui anumit factor mezologic de risc, diabetul zaharat de tip 2 apare mult mai frecvent la cei cu istoric familial pozitiv pentru diabet zaharat tip 2. Aceasta implică existența unei predispoziții genetice care determină o incapacitate de compensare a rezistenței la insulină. Într-un studiu relativ recent (59), Henriksen și col. evidențiază că rezistența la insulină indusă prin administrare de dexametazon (4 mg/zi
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
sprijinul acestei teorii exista numeroase dovezi experimentale, dar deocamdată nu se cunoaște în ce măsură acestea pot fi extrapolate la om. Șobolanul ZDF (Zucker diabetic fatty) prezintă un defect, determinat genetic al receptorului leptinei. Acești șobolani prezintă obezitate excesivă și dezvoltă diabet zaharat pe parcursul vieții (dupa 9-11 săptămâni de viață). Ei constituie un model animal pentru diabetul de tip 2 și au fost intens studiați. Din punct de vedere metabolic, în viața șobolanilor ZDF se pot distinge (157) trei faze: - Faza preobeză (până în
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
2 mmol/l) au evidențiat un mod de răspuns similar: -creșterea răspunsului insulinosecretor la nivele joase ale glicemiei, dar scăderea capacității celulelor beta de a răspunde corespunzător la nivele crescute ale glicemiei (răspuns asemănător cu cel al pacienților cu diabet zaharat tip 2 obezi) -utilizarea glucozei în insule cultivate la concentrații joase ale glucozei (între 50 și 100 mg/dl) crește cu creșterea, de la 1 mmol/l la 2 mmol/l, concentrației AGL în mediu. -creșterea încorporării bromodeoxiuridinei (marker al stimulării
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
insulină sau este rezultatul rezistenței la insulină. b. Glucotoxicitatea Hiperglicemia are un efect negativ asupra secreției de insulină și a acțiunii insulinei (158) și poate juca un rol central în patogenia deficienței beta-celulare și a rezistenței la insulină. Echilibrarea diabetului zaharat tip 2, indiferent de modalitatea prin care este obținută, (dietă, insulină sau sulfonilureice), duce la ameliorarea secreției și a sensibilității la insulină (2, 77). Turner și colab (153) au demonstrat, la un grup de diabetici tip 2, că scăderea glicemiei
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
canalele de calciu (dependente de voltaj) rămân închise și influxul calciului în citozol nu se produce. Administrarea diazoxidului concomitent cu perfuzia de glucoză blochează secreția de insulină indusă de glucoză. Tratamentul de scurtă durată cu diazoxid la pacienți cu diabet zaharat tip 2 îmbunătățește, în mod paradoxal, secreția de insulină (46). Inhibiția secreției de insulină prin administrare de somatostatină (80) sau prin supunere la post prelungit (36) îmbunătățește temporar secreția de insulină la pacienții cu diabet zaharat tip 2. „Punerea în
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
la pacienți cu diabet zaharat tip 2 îmbunătățește, în mod paradoxal, secreția de insulină (46). Inhibiția secreției de insulină prin administrare de somatostatină (80) sau prin supunere la post prelungit (36) îmbunătățește temporar secreția de insulină la pacienții cu diabet zaharat tip 2. „Punerea în repaus” a celulelor beta-pancreatice prin reducerea nivelului glicemiei în cursul unei terapii eficiente cu obținerea unei bune echilibrări metabolice duce la îmbunătățirea secreției de insulină la pacienți cu diabet zaharat tip 2. Kosaka și colab. (77
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de insulină la pacienții cu diabet zaharat tip 2. „Punerea în repaus” a celulelor beta-pancreatice prin reducerea nivelului glicemiei în cursul unei terapii eficiente cu obținerea unei bune echilibrări metabolice duce la îmbunătățirea secreției de insulină la pacienți cu diabet zaharat tip 2. Kosaka și colab. (77) raportează dublarea răspunsului insulinosecretor la pacienți cu diabet zaharat tip 2 după ameliorarea echilibrului metabolic indiferent de modalitatea terapeutică utilizată: dietă numai, sulfonilureice sau insulină. Au fost identificate câteva modalități prin care hiperglicemia cronică
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
prin reducerea nivelului glicemiei în cursul unei terapii eficiente cu obținerea unei bune echilibrări metabolice duce la îmbunătățirea secreției de insulină la pacienți cu diabet zaharat tip 2. Kosaka și colab. (77) raportează dublarea răspunsului insulinosecretor la pacienți cu diabet zaharat tip 2 după ameliorarea echilibrului metabolic indiferent de modalitatea terapeutică utilizată: dietă numai, sulfonilureice sau insulină. Au fost identificate câteva modalități prin care hiperglicemia cronică afectează răspunsul insulinosecretor: 1. Stimularea prelungită a celulelor beta pancreatice prin hiperglicemie cronică se însoțește
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
citate de Marshall, 97) și a redus fosforilarea IRS-1 indusă de insulină. Conform teoriei „glucolipotoxicității” (122) creșterea izolată a glicemiei sau a AGL nu produce efecte „toxice” în aceeași măsură ca atunci când ambele sunt crescute așa cum se întâmplă în diabetul zaharat. Nivelele crescute ale glicemiei și ale insulinemiei duc la creșterea sintezei Malonil-CoA, moleculă care reglează partiția acizilor grași (AG) între esterificare și beta-oxidare. Malonil-CoA inhibă carnitinpalmitoiltransferaza-1 (CPT-1) împiedicând penetrarea AG în mitocondrie și utilizarea lor pe calea beta-oxidării. Dacă, în
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
muscular. Prin utilizarea spectroscopiei în RMN (22) a carbonului 13 (1,1% din nucleii de carbon sunt reprezentați de acest izotop natural) în conjuncție cu calorimetria indirectă în cursul „hyperinsulinemic clamp” s-a demonstrat (in vivo) că pacienții cu diabet zaharat tip 2 au o captare redusă a glucozei în țesutul muscular cu 40% și o scădere cu 60% a sintezei glicogenului muscular în comparație cu indivizii normali. Defectul capabil să producă starea de rezistență la acțiunea insulinei asupra transportului și încorporării glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
crescut semnificativ. Aceste date sprijină ipoteza conform căreia afectarea transportului glucozei joacă un rol important în producerea rezistenței la insulină a pacienților cu diabet tip 2. Deoarece concentrațiile GLUT-4 sunt normale la nivelul țesutului muscular scheletic al subiecților cu diabet zaharat tip 2 probabil că insulinorezistența se datorează unui defect localizat pe căile care reglează translocarea GLUT-4. La nivelul ficatului, rezistența la insulină determină creșterea (relativă sau absolută) a producției hepatice de glucoză, iar la nivelul țesutului adipos o insuficientă supresie
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
creșterea (relativă sau absolută) a producției hepatice de glucoză, iar la nivelul țesutului adipos o insuficientă supresie a lipolizei cu creșterea nivelului circulant al acizilor grași liberi. Dintre factorii de mediu, obezitatea joacă rolul cel mai important în patogeneza diabetului zaharat tip 2. Obezitatea este asociată cu rezistența la insulină. Studii epidemiologice au arătat că riscul pentru diabet zaharat tip 2 crește (aproape exponențial) cu creșterea greutății corporale. Comparativ cu un individ al cărui index al masei corporale (BMI) este mai
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
lipolizei cu creșterea nivelului circulant al acizilor grași liberi. Dintre factorii de mediu, obezitatea joacă rolul cel mai important în patogeneza diabetului zaharat tip 2. Obezitatea este asociată cu rezistența la insulină. Studii epidemiologice au arătat că riscul pentru diabet zaharat tip 2 crește (aproape exponențial) cu creșterea greutății corporale. Comparativ cu un individ al cărui index al masei corporale (BMI) este mai mic de 22 Kg/m2, riscul este de 80 ori mai mare la un individ cu BMI > 40
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
mai mic de 22 Kg/m2, riscul este de 80 ori mai mare la un individ cu BMI > 40 Kg/m2 (5). Distribuția țesutului gras este cel puțin la fel de importantă. Obezitatea centrală (abdominală) este în mod deosebit asociată cu diabetul zaharat tip 2. Riscul de diabet zaharat tip 2 este de 12 ori mai mare la bărbații cu o circumferință a taliei (ca indicator al cantității de grăsime intra-abdominală) ce depășește 102 cm comparativ cu cei la care aceasta este
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
riscul este de 80 ori mai mare la un individ cu BMI > 40 Kg/m2 (5). Distribuția țesutului gras este cel puțin la fel de importantă. Obezitatea centrală (abdominală) este în mod deosebit asociată cu diabetul zaharat tip 2. Riscul de diabet zaharat tip 2 este de 12 ori mai mare la bărbații cu o circumferință a taliei (ca indicator al cantității de grăsime intra-abdominală) ce depășește 102 cm comparativ cu cei la care aceasta este mai mică de 88 cm (19
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
hipertrigliceridemie, HDL-colesterol scăzut, obezitate abdominală, hipertensiune arterială, nivel crescut al PAI-1 (plasminogen-activator inhibitor 1), microalbuminurie ș.a. Sindromul metabolic implică obligatoriu rezistența la insulină cu sau fără tulburări de glicoreglare. Prezența lui încă din fazele precoce ale istoriei naturale ale diabetului zaharat tip 2 explică de ce cauza majoră a morbidității și mortalității în diabetul zaharat tip 2 o constituie bolile cardiovasculare. În faza manifestă clinic a diabetului zaharat tip 2 ambele defecte metabolice (deficiența beta-celulară și rezistența la insulină) sunt bine exprimate
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
1), microalbuminurie ș.a. Sindromul metabolic implică obligatoriu rezistența la insulină cu sau fără tulburări de glicoreglare. Prezența lui încă din fazele precoce ale istoriei naturale ale diabetului zaharat tip 2 explică de ce cauza majoră a morbidității și mortalității în diabetul zaharat tip 2 o constituie bolile cardiovasculare. În faza manifestă clinic a diabetului zaharat tip 2 ambele defecte metabolice (deficiența beta-celulară și rezistența la insulină) sunt bine exprimate. În această fază este imposibil a preciza care din cele două defecte este
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
tulburări de glicoreglare. Prezența lui încă din fazele precoce ale istoriei naturale ale diabetului zaharat tip 2 explică de ce cauza majoră a morbidității și mortalității în diabetul zaharat tip 2 o constituie bolile cardiovasculare. În faza manifestă clinic a diabetului zaharat tip 2 ambele defecte metabolice (deficiența beta-celulară și rezistența la insulină) sunt bine exprimate. În această fază este imposibil a preciza care din cele două defecte este prezentă primar (genetic) și determină, cu timpul, apariția celuilalt sau dacă ambele defecte
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
din cele două defecte este prezentă primar (genetic) și determină, cu timpul, apariția celuilalt sau dacă ambele defecte sunt de origine genetică dar se manifestă la timpi diferiți. Studiile transversale și longitudinale, efectuate asupra indivizilor cu risc crescut pentru diabet zaharat tip 2, au sugerat că rezistența la insulină este depistată mai întâi în cursul istoriei naturale a bolii. Dacă unul din defecte este primar și poate induce cu timpul apariția celuilalt sau ambele sunt determinate genetic dar se manifestă la
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]