46,037 matches
-
Tang, Li Bai scria: Soare scăldând piscul Xianglu, Din crengi se iscă fum, Când de departe-n zări privești, Din înaltul apei drum, Perdea peste trei mii de chi, Ce coboară de sus, Te-ntrebi: e Calea Lactee Ce curge-n zbor apus? De asemenea, renumitul poet din dinastia Song, Su Shi a vizitat de mai multe ori Muntele Lushan și a scris o poezie de inspirație filosofică intitulată " Poem scris pe Zidul Xilin": Dacă privești de-a latul, șiruri de munți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
formând Calea Lactee. Astfel, Niulang și Zhinü au fost despărțiți pentru totddeauna de acest râu ceresc. Însă la fiecare 7 iulie, după calendarul tradițional chinezesc, celor doi le este permis să se întâlnească. În fiecare an, la această dată, vin în zbor mii de coțofene, ce formează o punte peste Calea Lactee, pentru ca cei doi îndrăgostiți să se poată întâlni. Sărbătoarea Chongyang Ziua de 9 septembrie, după calendarul agricol chinezesc, este o sărbătoare tradițională chinezească importantă, ocazie cu care florile de crizantemă sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare înălțime și creează în perioada sărbătorilor o atmosferă specifică de petrecere națională. Zmeul din Beijing are o istorie de peste 300 de ani. Cel mai reprezentativ se numește Shayan și este realizat pe un schelet sub forma unei rândunici în zbor. Aripile zmeielor sunt, adeseori, frumos împodobite cu desene cu lilieci, opțiune datorată faptului că pronunția este identică în limba chineză cu cea a cuvântului "fericire" și semnifică noroc și fericire. Zmeu (Foto: Wang Zhi) 2. Obiecte decorative Picturi pentru Anul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tinere. În timp, a căpătat un caracter ocazional, fiind purtată în zilele de sărbătoare și la nunți. Eșarfa are forma pătrată sau a unei fâșii lungi, cu desene imprimate ce reprezintă în general nori pe care sunt brodate păsări în zbor și plante sau desene inspirate din povestiri populare. Confecționarea unei eșarfe durează destul de mult timp, iar finețea artei confecționării încântă ochii, constituind de multe ori o operă de artă în sine. La confecționarea eșarfei se folosesc mai multe tehnici de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
osul drumul, pământul, lava. E mai mult loc liber, ne putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar și aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai leneș zborurile obosite. Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le răsfrângă, se umflă și explodează, rând pe rând. Ce lumină slăbită! Raza joacă-n ea însăși Ca-ntr-o țeavă prea lungă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
schimbat într-atât încât să facă figurile astea. Astâmpără-te odată! Știa foarte bine de ce îmi zice asta. Știa pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să-și ia zborul. Coșuță jură că așa a fost. N-avea aripi și nici parașută, era doar el, împreună cu gașca lui fioroasă. În blocurile din față se aprinseseră luminile și la fiecare geam și balcon apăruse câte un tată, câte o mamă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Drumul Taberei, ține cu Steaua. În afară de Filip și de mine, n-am mai auzit de nimeni - și mai erau și boșorogii, și mai era și Șchiopu Bărbosu - care să nu aibă ceva de împărțit cu Dinamo. Așa că, în afară de partea cu zborul, povestea lui Coșuță cu îngerii ăia sau ce naiba erau, care ridicau psalmi pentru moartea lui Dinamo, nu putea decât să mă înverșuneze și mai tare, să mă facă să-mi doresc nimicirea lui Cristos cu palme, pumni și picioare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe ceea ce noi numeam atunci cazemată (un garaj de beton, lăsat de izbeliște), bălăngănindu-și picioarele în gol și privindu-mă mustrător pentru prima oară. Nu, nu ai dreptul să dai în Cristos. El nu știa nimic pe-atunci de zborurile lui din înserare, nu știa nici măcar de Bau-Bau sau de Luminița și, mai ales, nu avea nici o idee cum că un taur care stă la țară prea mult se poate întoarce pe aleea Băiuț un băiat ca oricare altul. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a foit în așternuturi, a fornăit și a respirat mai mult pe gură (din cauza polipilor), a visat, ce-o fi visat?, eu presupun că îngeri alb-roșii, fiindcă Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor Europeni chiar în bârlogul lui FC Liverpool, iar zborul cocorilor, invocat de titlul peliculei, s-a dovedit a fi doar o metaforă, un truc menit să înșele cenzura moscovită, fiind vorba în realitate de un fâlfâit de aripi mai fragil, mai tandru și mai stins decât al păsărilor călătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru trăinicia zidurilor. A fost nevoie de mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit în zbor o femeie, a strivit-o de trotuar și i-a retezat carotida, era tânără, țipa cumplit, a murit înainte să vină Salvarea. De fapt, C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor, pe câmpul de bătaie, la fel de fioros, dar cu un alt nume, până și generalul pare să știe asta, hei, soldate Bob, unde te-ai ascuns până acuma?, nu mai e timp pentru introduceri, soldatul Bob își descarcă încărcătorul, tâf!, tâf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor ființe care, la o adică, nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai dificil, și nu doar imposibil), oricâți pterodactili musculoși au fost constrânși să trăiască cu un ac de gămălie înfipt în abdomen ca să ajungă mai apoi hrana păianjenilor pitulați după calorifer, la oricâte delegări subacvatice au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de-asta, cu mult mai înfricoșătoare), să-ți obișnuiești ochii cu lumina difuză, lăptoasă, grea, să reciți vreo strofă dintr-o poezie cu șoimi ai patriei ca să prinzi puțin curaj: „Noi suntem viitorul/ Și-n țara ce-o clădim/ În zborul către mâine/ Ca șoimii o să fim“. Ciudat. Poate că în momentul acela vreo incantație misterioasă a făcut ca spiritul de șoim să se cuibărească în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
De fapt, erau chiar mai multe. Unu la mână: dacă unii copii se transformă în șoimi, n-o fac nicidecum de plăcere, ca să se afle în treabă sau ca să-și bronzeze, nestingheriți, aripile sub soare. Motivele sunt în general altele, zborul e scurt și haotic, iar amintirile cam triste. Doi la mână: cravata nu valorează în metamorfoza asta nici cât o ceapă degerată. Oricât te-ai ruga de ea, mai mult de o cârpă pitică cu tricolor tivit pe margini nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
capătă o însemnătate cu totul și cu totul aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui zbor de aterizare. Iar pentru un astfel de zbor ți se cer nervi de oțel, rezistență sporită la efort, un stoicism exemplar (ce altceva decât durere poți să simți atunci când ajungi pe covor cu o bufnitură surdă?), un plan dinainte stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui zbor de aterizare. Iar pentru un astfel de zbor ți se cer nervi de oțel, rezistență sporită la efort, un stoicism exemplar (ce altceva decât durere poți să simți atunci când ajungi pe covor cu o bufnitură surdă?), un plan dinainte stabilit, dublat de o doză consistentă din acel aliaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare. Un puf minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea), trebuie să-și fi luat zborul din centrul orașului, mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai îngăduitor decât orice avion cu motor (despre care se știe că nu te va lua în zbor pe motivul năucitor că ești mic și te cheamă polonic) și să te lase să privești sau să-ți amintești (e totuna) cum de acolo, chiar din interiorul decupajului, ascunsă hărților și înțelegerii științifice, pulsează, straniu și imperceptibil, o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
descrierile mele de astronaut, iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-a oferit să mă propulseze în spațiu și să mă țină în brațe cât voi pluti prin cerurile străbătute de meteoriți strălucitori. A explicat pe urmă că, în timpul zborului, m-aș fi mișcat tare, tare de tot, încât a fost sigur că revenisem pe pământ. Și îmi dăduse drumul. Am căzut ca o cârpă, peretele era grunjos, cu boabe mari de calcio-vecchio, l-am șters cu fața de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-o lîngă Frumoasele mele. Din cînd În cînd, se Întîmpla ca ultimul film, Înainte de apoteoza de la miezul nopții, să fie unul cu Ginger Rogers. Ginger, cea Împodobită cu bijuterii și aparent imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-un nor de noapte, asemeni lui Euridice. Iar eu, cuibărit În Întunericul presărat de tuse și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
E și girafele scărpinîndu-se pe capetele bombate de litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi. Și cînd, În cele din urmă, auzeam cheia lui Jerry zornăind În ială și ridicam capul din prosop, bietele animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu pot pătrunde În ele. Rowe mai văzuse parcă undeva fața asta, cu o mustăcioară sură și pleoștită, și buzunarele astea umflate, din care individul scoase o bucățică de pîine și o aruncă În rîu; un pescăruș o prinse din zbor, depărtîndu-se de ceilalți, și lunecă dincolo de bărcile răzlețe și de fabrica de hîrtie, ca o pată albă În direcția coșurilor Înnegrite de pe Lots Road. — Hai veniți Încoace, drăguțelor, zise omul Întinzîndu-și o mînă, care deveni numaidecît teren de aterizare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din strânsori și unghiul îngust format de ea și aripile laterale părea, în mintea mea golită de orice gând, să se repete în tot ceea ce mă înconjura: în expresiile și pozițiile spectatorilor, în rampa ascendentă a podului, în direcțiile de zbor ale aeronavelor ce se ridicau de pe pistele îndepărtate ale aeroportului. Tânăra femeie fu scoasă cu grijă din mașină de un bărbat cu piele măslinie îmbrăcat în uniforma albastru-întunecat a unui pilot arab de avion. Un fir subțire de urină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ultimilor ani, distanța mentală dintre slujba mea de la studiourile din Shepperton unde se produceau reclame pentru televiziune și propria ei carieră înfloritoare la departamentul de excursii în străinătate al Pan American ne separase din ce în ce mai mult. Catherine lua acum lecții de zbor și, alături de unul dintre iubiții săi, pusese bazele unei mici firme de turism specializate în curse charter. Urmărea toate aceste activități cu perseverență, marcându-și intenționat independența și încrederea în propriile puteri de parcă și-ar fi pretins dreptul la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
uitat în jos la mine cu un ochi știutor. Am fluturat servieta spre ea și-am murmurat ceva în franceza mea de baltă, executând în același timp o pantomimă elaborată a căderii pe scara rulantă abruptă, aproape pierzându-mi echilibrul. Zborul spre Orly a avut loc sub privirea sceptică a doi pasageri care fuseseră martori la acest episod, un afacerist olandez și soția sa. În timpul scurtului zbor m-am aflat într-o stare de excitare intensă, gândindu-mă la ciudatul peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]