24,313 matches
-
în apropierea Dunării lângă Tulcea. Ca răspuns, flota rusă a atacat flota otomană pe care a distrus-o în bătălia de la Sinope, la 30 noiembrie 1853, ceea ce făcea posibilă debarcarea trupelor terestre pe pământ otoman. Distrugerea flotei otomane și creșterea amenințării rusești au alarmat guvernele francez și britanic, care au luat măsuri imediate pentru ajutorarea turcilor. În 1853, după ce Rusia a ignorat un ultimatum anglo-francez, care cerea retragerea din Principatele Dunărene, Marea Britanie și Franța au intrat în război de partea otomanilor
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
de pace, a izbucnit ceea ce avea să fie numit Războiul Crimeii. În luna următoare, deși pretextul pentru război dispăruse, trupele aliate au debarcat în Crimeea și au asediat orașul Sevastopol, baza principală a flotei țariste a Mării Negre, de unde venea principala amenințare de invadare a Mediteranei. Rușii și-au sabordat navele de război, tunurile navale fiind folosite la mărirea numărului pieselor de artilerie folosite la apărarea fortificațiilor, iar marinarii au fost încadrați în trupele terestre pe post de infanteriști. Orașul a fost
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
rusă fusese deja distrusă în timpul războiului. Mai mult, țarul și sultanul au fost de acord să nu mai înființeze nici un arsenal naval militar pe țărmurile mării. Clauza Mării Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoasă pentru Rusia, datorită scăderii drastice a amenințării țariste la adresa turcilor. Mai mult, Marile Puteri au acționat în direcția respectării independenței și integrității Imperiului Otoman. Tratatul de la Paris a fost valabil până în 1871, când Franța a fost zdrobită de Prusia în războiul franco-prusac. În vreme ce Prusia și alte câteva
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
din Germania a ideilor îndreptate împotriva civilizației europene, ca civilizație liberă. În capitolul al doilea al operei initulat „Marea Utopie” Hayek detaliază caracterul pervers al discursului socialist despre libertate, modalitate în care socialismul-„apreciat de timpuriu, drept cea mai mare amenințare pentru libertate” și care „a început chiar în mod absolut fățiș ca o reacție împotriva liberalismului Revoluției franceze” a confiscat ideea de libertate, dobândind o acceptare unanimă sub steagul libertății. Hayek constată modul subtil în care socialismul schimbă sensul cuvântului
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
campaniei noastre din primii ani ai secolului XXI contra flagelului antraxului.” Textul îmbină rememorări ale autoarei cu reflexii asupra unor teme de actualitate ale momentului respectiv, fiind un „elogiu adus Occidentului într-o perioadă pe care o simțeam de profundă amenințare”. Metafora antraxului este un simbol pentru amenințările de la începutul secolului al XXI-lea împotriva democrației occidentale și a valorilor de bază ale acesteia, precum libertatea de gândire și de exprimare, toleranța și dreptul la viață. Textele: Un domeniu de expertiză
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
XXI contra flagelului antraxului.” Textul îmbină rememorări ale autoarei cu reflexii asupra unor teme de actualitate ale momentului respectiv, fiind un „elogiu adus Occidentului într-o perioadă pe care o simțeam de profundă amenințare”. Metafora antraxului este un simbol pentru amenințările de la începutul secolului al XXI-lea împotriva democrației occidentale și a valorilor de bază ale acesteia, precum libertatea de gândire și de exprimare, toleranța și dreptul la viață. Textele: Un domeniu de expertiză al Alinei Mungiu-Pippidi, atât din punct de
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
Presa era supusă unui regim de 'cauțiune' sau bună purtare, conform căruia o sumă de bani era depusă cu titlu de garanție, precum și un regim de 'avertismente', adică cereri formulate de ministerul de Interne privind încetarea publicării anumitor articole, cu amenințarea suspendării sau interzicerii publicației respective. Cărțile erau supuse unui regim de cenzură. Pentru a contracara opoziția la nivel individual și de grup, un regim de supraveghere a suspecților fu instaurat. Tentativa de asasinat din 1858 a lui Felice Orsini asupra
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
fost atât de numeroase încât a afectat vizibil vânzările statuetelor Artemidei (zeitatea principal venerată în orașul Artenis). Negustorii acestor amulete au provocat atunci celebra răzvrătire păgână din Efes, adunând o mare mulțime de popor în marele amfiteatru ca să protesteze contra amenințării cultului Artemidei. Ajutat de câțiva creștini din localitate, Pavel a reușit să scape de protestatari, care nu l-au găsit (Fap 19,30u). Fruntașul orașului a reușit să restabilească liniștea, apostolul, însă, la scurt timp, a plecat de acolo în
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Revoluția Franceză. În timpul președenției celui de-al doilea președinte al Statelor Unite, John Adams, s-a întors în arena politică în 1798 pentru reorganizarea armatei necesară apărării țării împotriva francezilor; deși aceeași armată a fost folosită ulterior, de același Hamilton, pentru amenințarea statului Virginia. Viziunea extrem de avansată a lui Hamilton asupra dezvoltării națiunii americane cuprindea existența unor puternice forțe de apărare, ajutor pentru o industrie aflată în stadiul infantil, o situație solidă a finanțele țării bazată pe un deficit bugetar controlat implicând
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
lua și pe-a voastră , dacă nu veniți să ne ajutați". Ca răspuns la aceste cereri de ajutor, Mstislav cel Cutezător și Mstislav Romanovici cel Bătrân au format o alianță și s-au îndreptat spre răsărit pentru a face față amenințării, dar au fost învinși într-un mod categoric în marea bătălie de pe malurile râului Kalka (1223). Țara a rămas în acel moment la mila invadatorilor, dar în loc să-și continue avansarea către apus, mongolii s-au retras pe neașteptate, pentru a
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
prohibițiile posesive și a plasa relația într-un cadru de proprietate și control: "Ești a mea" / "Ești al meu". Acest concept reflectă aserțiunea tradițională conform căreia sunt necesare restricții pentru a preveni "devierile" partenerului, iar relațiile apropiate adiționale sunt o amenințare serioasă la adresa relației inițiale sau diminuează importanța acesteia. Poliamoriștii tind să considere partenerii partenerului drept un câștig în viața acestuia, și nu o amenințare a propriei persoane. Aceeași perspectivă este vizibilă în vechea zicală: "Dacă iubești pe cineva, eliberează-l
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
conform căreia sunt necesare restricții pentru a preveni "devierile" partenerului, iar relațiile apropiate adiționale sunt o amenințare serioasă la adresa relației inițiale sau diminuează importanța acesteia. Poliamoriștii tind să considere partenerii partenerului drept un câștig în viața acestuia, și nu o amenințare a propriei persoane. Aceeași perspectivă este vizibilă în vechea zicală: "Dacă iubești pe cineva, eliberează-l; dacă se întoarce la tine, este al tău, dacă nu, atunci nu a fost niciodată al tău". Acesta este motivul pentru care majoritatea poliamoriștilor
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
regiunile de la sud până la râul Nistru. Condițiile tratatului de pace păreau că aducă ipoteticul ""plan grecesc"" al Ecaterinei mai aproape de realizare - expulzarea otomanilor din Europa și reînvierea Imperiului Bizantin sub control rusesc. Imperiul Otoman a încetat să mai reprezinte o amenințare majoră pentru Rusia și a fost obligat să accepte o influență tot mai mare a Rusiei în Balcani. Expansiunea către vest în timpul domniei Ecaterinei cea Mare a dus la împărțirea Poloniei. Cum Polonia devenea din ce în ce mai slabă în timpul secolului al XVIII
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
se considerau înrudiți cu țarul și, prin aceasta, aproape egali cu autocratul. În timpul perioadelor de tulburări dinastice, așa cum au fost cele din timpul minoratului lui Ivan al IV-lea, boierimea a reprezentat o forță internă care a fost o continuă amenințare pentru tron. Una dintre primele forme de luptă ale țarilor împotriva boierilor turbulenți a fost "opricinina" lui Ivan cel Groaznic. În timpul unor astfel de conflicte, Ivan cel Groaznic, Boris Godunovși alți țari au simțit nevoia să contrabalanseze puterea marii boierimi
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
să permită sau nu sclavia, și l-a acuzat pe Lincoln că s-ar fi alăturat aboliționiștilor. Dezbaterile aveau atmosfera unei finale de box și a atras mii de spectatori. Lincoln a afirmat că teoria promovată de Douglas este o amenințare la adresa moralității națiunii și că Douglas reprezintă o conspirație pentru extinderea sclaviei în statele libere. Douglas a afirmat că Lincoln sfidează autoritatea Curții Supreme a SUA și hotărârea în cazul "Dred Scott". Deși canidații parlamentari ai republicanilor au obținut mai
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
afirmând că suspendarea prezidențială este neconstituțională, deoarece este prerogativa Congresului. Lincoln a ignorat . Armata a ocupat Baltimore-ul și agenții federali au încarcerat o treime din membrii Adunării Generale a statului Maryland. Lincoln i-a eliberat doar după ce a luat sfârșit amenințarea confederată asupra Marylandului; Merryman a fost eliberat și el în iulie. După bătălia de la Fort Sumter, Lincoln a realizat importanța preluării imediate a controlului executiv asupra războiului și a elaborării unei strategii de ansamblu pentru înăbușirea rebeliunii. Lincoln a întâmpinat
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
controlul Uniunii, cu excepții privind zonele aflate deja sub controlul Uniunii în două state. Lincoln a petrecut următoarele 100 de zile pregătind armata și națiunea pentru emancipare, în timp ce democrații și-au raliat alegătorii de la alegerile legislative din 1862 avertizând privind amenințarea pe care o reprezintă sclavii eliberați pentru albii din Nord. Odată ce abolirea sclaviei în statele rebele a devenit un obiectiv militar, pe măsură ce armatele Uniunii înaintau spre sud, din ce în ce mai mulți erau eliberați, până când toți cei trei milioane din teritoriul confederat au
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
În timpul din 1864, Lincoln urmărea luptele dintr-o poziție expusă; căpitanul i-a strigat: „dă-te jos, nebunule, să nu te împuște!” După apeluri repetate adresate lui Grant pentru a apăra Washingtonul, Sheridan a fost desemnat să se ocupe și amenințarea lui Early a fost înlăturată. Pe măsură ce Grant continua să uzeze forțele lui Lee, au început unele încercări de a discuta pacea. Vicepreședintele confederat a fost în fruntea unui grup venit să se întâlnească cu Lincoln, Seward și alții la . Lincoln
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a servit ca „mijloc de a vedea dezamăgirile lumii, de a-i face suferințele nu atât explicabile, cât pline de înțeles”. Când pregătea America de război, Franklin D. Roosevelt a folosit cuvintele președintelui din timpul Războiului Civil pentru a clarifica amenințarea pe care o reprezentau Germania și Japonia. Americanii întrebau: „Ce ar face Lincoln?” El observă însă și că, după al Doilea Război Mondial, puterea de simbol a lui Lincoln și-a pierdut din relevanță, și că acest „erou ce pălește
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
toate acestea, s-au creat Camere ale Reich-ului (Reichskammer) folosite pentru a supraveghea epurarea evreilor, socialiștilor sau liberalilor din cultura Germaniei. Compozitorul Richard Strauss, de exemplu, a devenit liderul Camerei de Muzică a Reich-ului. Ordinele lui Goebbels erau susținute de amenințări și violență. Evreii proeminenți din artă sau mass-media au preferat să emigreze în număr mare decât să devină victime ale Sturmabteilung Controlul asupra artelor și a mass-mediei nu a fost doar o problemă de personal. În curând, conținutul fiecărui ziar
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
Wilhelm Keitel și Bormann, care controla accesul la Führer. Acest așa numit Comitet ar fi trebuit să aibă puteri dictatoriale asupra frontului german. Goebbels, Speer, Göring și Himmler s-au combinat să blocheze această acțiune văzând-o ca pe o amenințare. Goebbels a încercat să-l convingă pe Hitler să îl numească pe Göring ca șef al guvernului. Propunerea sa avea o logică certă, pentru că Göring (in ciuda eșecului Luftwaffe și a corupției sale) era încă foarte popular în populația Germaniei
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
luwieni și fenicieni / canaaniți din Marea Egee. Inițial, forțele egiptene au reușit să respingă aceste invazii, dar Egiptul a pierdut în cele din urmă controlul asupra teritoriilor sale rămase din sudul Caananului, mare parte din ea fiind preluată de asirieni. Impactul amenințărilor externe a fost agravat de probleme interne, cum ar fi corupția, jefuirea mormintelor și tulburările civile. După recâștigarea puterii, marii preoți Templului lui Amun din Teba au acumulat suprafețe mari de teren și bogăție și puterea lor extinsă a scindat
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ale vechilor egipteni derivau direct din mediul lor. Viață și munca aproape de Nil au adus pericolele de malarie și paraziți, care au dăunat ficatului și intestinelor. Fauna sălbatica periculoasa, cum ar fi crocodilii și hipopotamii au fost, de asemenea, o amenințare comună. Munca pe tot parcursul vieții în agricultură și construcție a dăunat coloanei vertebrale și articulațiilor, precum și leziuni traumatice din construcții și război ce au avut repercusiuni semnificative asupra organismului. Pietrișul și nisipul din făină le-au zgâriat dinții, lăsându
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
pe insulă armament, și a explicat faptul că SUA nu va mai tolera existența amplasamentelor de lansare a rachetelor. Președintele a ținut să întărească ideea că America nu se va opri din acțiunea sa militară legată de ceea ce el numea: "amenințare clandestină, nesăbuită și provocatoare ce amenință pacea mondială". Pe 14 octombrie 1962, personalul tehnic al spionajului american, care analiza datele avionului-spion U-2, a descoperit că sovieticii construiau baze de lansat proiectile de rază mijlocie în Cuba. În ziua următoare, președintele
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
transportând o încărcătură nucleară de 3-5 megatone până la 12.000 km. Atât ca număr, cât și ca performanțe, această armă, alături de puținele bombardiere intercontinentale ale URSS, nu putea asigura paritatea nucleară cu SUA. Singurul as în mâneca lui Hrușciov, la amenințarea americană cu represalii nucleare complete, era situația periculoasă a Europei de Vest (în special RFG și Berlin) de a fi luate ostatice, având în vedere că pe continentul european, URSS deținea, mai ales la capitolul armelor convenționale, un avantaj considerabil
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]