25,430 matches
-
locul actualului Grand Hotel du Boulevard, era un maidan pe care fusese instalat câțiva ani mai înainte Circul Huttemann. Pe dreapta erau casele și locul Greceanu. Mai târziu au ars două circuri, dar nu cel de pe Piața Constantin Vodă. A ars Circul Kremsler, o baracă învelită cu pânză instalat pe Bulevardul Elisabeta, cam pe unde e azi cinematograful Clasic. A fost un sinistru tragic fiindcă cea mai mare parte din caii de rasă și bine dresați au pierit în flăcări. Doamnele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și oftau în ahturi desperate cântecele populare ale epocii. Apoi danțuri; femei aprinse de băutură și cu poalele suflecate se prindeau în hore ori în brâuri. Și tot astfel până ce începea să se însereze. addenda 399 3. Circul Kremsler a ars la începutul lunii ianuarie 1882 (v. cap. Anul 1882 în volumul II al ediției de față). 4. Circul Sidoli, instalat pe Bulevardul Regina Elisabeta, s-a prăbușit asupra publicului într o zi de Paști, la 8/20 aprilie 1884, în timpul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
scînteile unui mare incendiu, salvîndu-i gospodăria. Despre fîntînă a spus că va veni un om s-o curețe și să-i pună ghizdele noi. Spre seară, împreună cu Ducu, am fost la mătușa Aneta. Noua ei casă (cea veche i-a ars în împrejurări misterioase) se compune dintr-un holișor și două camere, dispuse ca părțile unui vagon. M-a invitat să-mi dau cu părerea. Nu prea mi-a plăcut, dar văzînd-o atît de încrezătoare, am mințit că da: e ceva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sus, un sat aflat la o distanță de peste 10 km. Era tocmai în dricul amiezii. Bonetele nu ne protejau decît foarte puțin capetele, iar rubăștile - pe care apăreau tot mai multe pete albe de transpirație evaporată - au început să ne ardă. Jilăvite și cocoloșite, obielele ne provocau eroziuni. Ni s-a interzis să părăsim coloana pentru a le reînfășura cum trebuie. șchiopătînd, am ajuns la destinație. Satul avea case scunde, de lut, cu acoperișuri de paie. Curțile erau goale. Am urcat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a scrie o carte pe o temă care nu e la modă: estetica (ea poate aduce prestigiu, dar nu popularitate); curajul de a trece peste firea sa lirică și de a face o operă sistematică. După întoarcerea la literatură și Ars longa, Mitopoetica îi transformă „cognomenul” (Maestrul) în renume! (Ca studenți, el ne gratula cu vorba „Maestre”, desigur o ironie, dar spusă în chipul cel mai serios. În replică, noi - adică un șir de promoții - i am acordat acest titlu pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lawrence Olivier e aci, cum am spus, Negrul, de o autenticitate comparabilă cu cea întîlnită la marii actori de culoare (al căror joc, fără îndoială, a fost minuțios studiat) în filme cu subiecte contemporane. El e, apoi, firește, Gelosul ce arde în para suferinței, otrăvit de bănuieli, dar și cu tresăriri de luciditate, cînd își dă seama de impasul moral în care a intrat. Din nou, la ascultarea textului shakespearian, m-a emoționat profunzimea pasiunilor de care sînt cuprinse personajele, ilustrată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ș-apoi, N.I. are nevoie, pentru dosar, de semnătura unui critic”. Bine înfipt în prerogativele sale, R.C., un „umoral”, imprevizibil, altminteri om bun, nu suporta să întîmpine nici cea mai mică rezistență. „și tu ce faci, mă rog, în timpul ăsta: arzi gazul de pomană, plimbi «tulumba» de ici-colo?”, l-a cercetat el, de sus, ironic nevoie mare. „Care «tulumbă»?”, s-a prefăcut mirat S.A., rostind cu subînțeles cuvîntul care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
școală, în universitate, în viață. *Americanii vorbesc de „o tragedie a abundenței” (cf. „Sinteza”, nr. 68/1986). *Iarnă: discuții despre temperaturile joase. Mă alătur, spunînd că în camera în care citesc sînt, constant, 12 grade. Deși încălțat cu ghete, îmi ard tălpile de frig. *„Trebuie să aveți grijă și de soma”, m-a prevenit doctorul Radu desenînd cu mîinile trupul în aer. Analizele arată că l-am neglijat: colesterolul, probele hepatice, VSH-ul - mărite sau la limita admisă. Reproșul s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are aptitudini de «transformism» (plagiator e prea mult spus). Dedesubturile acestei răfuieli sînt însă, din cît intuiesc, altele, prozaice”. N-am mai apucat să i le expun, căci a venit N.: palid, încovoiat, ținîndu-se cu o mînă de stomac. „Mă arde”, a zis așezîndu-se în fotoliu. *De la moartea părinților, martie e luna peste care pășesc în vîrful picioarelor, cu îngrijorări ce depășesc mult îndrăznelile. *Mi se reproșează lenea: pierd timpul cu diverse lecturi și nu fac nimic ce-ar putea să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Mihai Pacepa, în care e evidențiat clivajul profund între felul de trai al conducătorilor și cel al populației de rînd. Nici un efort de sobrietate, în cazul celor dintîi: cică, din superstiție, „Tovarășul” își schimbă zilnic costumele, care apoi sînt arse! Adevăr sau ficțiune? Deși quod licet Jovi..., nu pot să nu mă gîndesc la mine: vîrsta medie a unui costum depășește cinci ani, la fel și cea a altor obiecte vestimentare. Sărăcia mă marginalizează: „Nu putem primi pe nimeni în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la unul din capetele gropii, călugărașul a spus pe un ton impersonal, răutăcios, dar fără a privi către cineva anume: „Ai să mori!” Crezînd că mi s-a adresat mie, am tresărit. „Da, însă nu acum!”, i-am răspuns. Lumînările ardeau strălucitor, bătute de vînt. Cînd m-am trezit, am început să mă rog, cum fac adesea, pentru amînarea termenului. *„Am venit s-o spun cuiva care are mînă s-o scrie”, m-a flatat Verman, așezîndu-se în fotoliu. „Despre ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vînzător într-o tutungerie. După asta, mulți s-au simțit distruși, anulați. Într-o zi, doctorul Victor Săhleanu l-a întrebat: „Domnule Radulian, ce să fac cu cărțile?” „I am răspuns - îmi povestește el - că nu înțeleg întrebarea”. „Să le ard sau să le donez?”, a insistat cunoscutul biolog. „De ce?” „Ce rost mai au? Ce rost mai are viața mea?” întîmplările de la Institutul de Pedagogie au fost prinse - m-a informat Radulian (lucru pe care nu-l știam) - într-un roman
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dinlăuntrul bisericii. *„Nu știu ce-i cu mine, dar nu mi-i bine: sînt tristă și-mi vine să plîng de parcă mi ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă răul? într-o senzație de uscăciune („parcă m-ar arde în suflet”) și de anxietate („tremur toată”). Înțeleg cam despre ce e vorba, căci și mie „îmi vine să urlu”, dar din pricini ceva mai clare. *Mergea pe alee cu ochii în pămînt, balansîndu-și sacoșele pline. Cînd m-am apropiat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deja un popor de cardiaci! Frumos spus: „Simțeam că mă aprind lîngă ea ca o surcică”! Ascultîndu-l, mi-am imaginat o surcică de brad, fină, aproape transparentă, răsucită ca un inel, abia ieșită de sub rindeaua stolerului. Dacă-i dai foc, arde (incandescent) la fel ca o lamă de magneziu. *Mă enervează refrenele idioate de muzică ușoară și toate prostiile care-mi intră în cap și apoi zdrăngăne o oră sau o zi. Dimineață, pe stradă, s-a prins de mine ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a istoriei, fără să avem disciplina nemților și a cehilor, fără pregătirea politică a polonezilor, fără spiritul de inițiativă al maghiarilor. Unii dintre cei cu care discut se tem de „convulsie”, de „anarhie”, de exagerări, de izbucnirea patimilor incontrolabile. Eu ard de curiozitate să văd ce va fi!... *La BBC, în același buletin de știri, sînt anunțate proporțiile tragediei de la Timișoara și vizita lui Nicolae Ceaușescu la mormîntul ayatolahului Khomeiny. *După ce aseară, îndată ce s-a întors de la Teheran, „Tova rășul” a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doveditoare ale acestei Înrudiri. 67 Maria Mihăescu a lucrat și În acest gen de artă. 562 Gavrilescu 68 (...), o draperie cu motive de vânătoare pentru o cameră cu obiecte de vânătoare. Am lucrat și În ceramică pictată decorativ, fie lucrate arse În foc, smălțuite la olar sau numai aplicat emailul În compoziție. Poate la D-na Tomovici din Fălticeni, s ar mai găsi câteva bucăți. Dumneaei locuia lângă biserica catolică. Îmi cumpărase multe vase de flori (cache pots), plafoniere, vase decorative
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Februarie 2010 Malmö (Suedia) Stimate Domnule Dimitriu, Cartea pe care mi-ați trimis-o, mi-a făcut o mare bucurie și a dat un relief sporit atâtor amintiri care Îmi Întovărășesc bătrânețea. Un proverb african spune: „Când moare un bătrân, arde o bibliotecă”. Cartea mi-a trezit atât de multe imagini, Întâmplări și chiar fraze pe care le credeam de mult uitate, Încât tentația de a le povesti crește din ce În ce mai mult. Dar neavând talentul lui Marcel Proust, nu Îndrăznesc. Mă joc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
S.R.S.C., spunându-mi să transcriu conferința profesorului Ionel Jianu, dar eu le-am răspuns că nu aveam mașină de scris și la Ministerul Justiției nu era de loc voie să scriu altceva. Toate hârtiuțele rămase le strângea secretarul și le ardea. Nu puteau fi puse la coșul de gunoi. Cei doi, Petru Comarnescu și funcționarul de la S.R.S.C. mi-au spus că nu-i nici o problemă. M-au condus la etajul I al sălii de conferință, unde Într-o Încăpere erau cel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
chestiune: am văzut Într-un program de la o sesiune de comunicări că dl. Ursulescu are o lucrare despre cercetările arheologice de la Hârtop. De altfel, când am fost la Iași În nov., mi-a spus că a făcut cercetări la Hârtop. Ard de nerăbdare să citesc această lucrare. Probabil Încă nu e publicată! Aș ruga pe Jenel să-l roage să mi-o Împrumute, eu promițând că În f. scurt timp i-o restitui. Parcă nu mă rabdă inima să nu aflu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
aș dori să las ce am muncit 58 de ani, Întru cât sunt unele lucruri care nu se mai pot găsi, sau reface. Iată câteva exemple: 1) Istoria cooperației nu se mai poate reface Întrucât arhiva veche (1893-1920) a fost arsă și singura colecție de cărți despre cooperație a avut aceeași soartă, după 1947. Eu le-am avut și am extras tot ce era interesant. Alt istoric nu este. 2) Ca profesor și ziarist am trăit și am avut contact cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fără mutații etc. au fost scoși forțat, cei fără pile, cei considerați ca povară deși făceau treabă bună, cei fără rubedenii cu poziție și, mai ales, cei care nu cântau în strună. Nimeni nu s-a atins de chiulăii care ard gazul de pomană și sunt cunoscuți ca oameni ai miliției, ai Securității, ai directorului, ai secretarului de partid etc. Aceștia au fost menținuți mai departe în posturi să-și ducă traiul ușor și lucrurile să meargă tot la fel de prost ca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
libertate și drept de decizie cel puțin în problemele sale intime, care l privesc și-l interesează direct. Stimată redacție, îmi cer iertare pentru această scrisoare mamut, pe care tot aș vrea s-o lungesc pentru a spune tot ce ardea mai aprig în sufletul meu. Dumneavoastră veți decide asupra oportunității citirii ei integrale sau fragmentare. Stimulată de gândurile cuprinse în scrisoarea lui Alexandru Danciu, am vrut să adaug și eu câteva aspecte care vin să completeze trista problemă țigănească din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe un front larg; Mobilizare generală la recoltatul... Oamenii muncii raportează... etc. etc. în Drapelul Roșu (unii spuneau șervețelul roșu) apar însă și critici, uneori foarte aspre, precum: A luat foc o claie de fân. Ce fac pompierii? S-au ars! , sau Vânzătoarea C.T. a dat lipsă la gramaj. A fost amendată cu 250 de lei. Să-i fie de învățătură, ori: Bișnițarul M.I. a fost surprins plasând ceasuri electronice și țigări Kent. Organele de miliție i-au confiscat marfa. Acum
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
toată asistența. În acest fel lua sfârșit consfătuirea de lucru de la Apimondia. Ceaușescu se ridică și plecă la fel de încruntat și vijelios cum venise. Paharul cu suc rămase neatins. Cât despre sticlele de Pepsi ale marilor demnitari, nimănui nu-i mai ardea de astfel de răcoreală. Angelo Miculescu, abătut ca și Virgil Trofin, își presimțea, ca și colegul său de guvern, soarta. În zilele următoare, ziarele partidului care spun numai adevărul povesteau cu lux de amănunte despre consfătuirea de lucru ce o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
iar Clubul ACR și-a schimbat mereu locul de desfășurare a meciului săptămânal, mai ales după demolarea sediului în urma cutremurului din martie 1977. Deci n-ar fi de crezut că motivul economiei, mai ales că un hâtru a zis: Aici ard 10 becuri chioare, trei ore cât jucăm noi, acum mergem acasă și se vor aprinde cel puțin 160 de becuri bune. Și, pe de altă parte, întreb eu, de ce s-a desființat rubrica de bridge de la Săptămâna, care publica mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]