23,330 matches
-
simpatizanților stângii, dintre care nu toți erau neapărat comuniști. Programul politic al bolșevicilor a fost deseori numit "bolșevism". La al doilea Congres al PSDMR ținut în Belgia în 1903, Lenin a prezentat poziția sa în legătură cu organizarea partidului după modelul centralismului democratic, ca un mic partid de "revoluționari de profesie", care să lucreze în mod activ la răsturnarea guvernului țarist. (Argumentele lui Lenin au fost prezentate în eseul " Un pas înainte, doi pași înapoi "). Oponenții săi, cel mai cunoscut fiind Julius Martov
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
organizării partidului în o ierarhie puternic centralizată care avea ca scop răsturnarea regimului țarist și cucerirea puterii. Cu toate că ei nu erau un corp complet monolitic, erau caracterizați printr-o supunere rigidă la conducerea comitetului central, bazată pe noțiunea de centralism democratic. Menșevicii erau în favoarea unei politici de cadre mai deschisă și au adoptat ideea cooperării cu alte grupuri socialiste și chiar unele nesocialiste din Rusia. Bolșevicii refuzau în general să coopereze cu partidele liberale sau radicale și chiar cu alte organizații
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
președinte, pe Troțki drept comisar al Armatei Roșii și ministru al afacerilor externe și pe alți bolșevici ocupând diversele funcții a ceea ce a devenit noul guvern al țării. În martie 1918, s-a întrunit al șaptelea Congres al "Partidului Social Democratic al Muncii (Bolșevicii)" în timpul căruia Lenin a impus schimbarea numelui partidului în acela de "Partidul Comunist din toată Rusia (Bolșevicii)". Chiar și după schimbarea numelui, partidul a fost cunoscut în general ca "Partidul Comunist", (supranumele de "Bolșevic" dăinuind până în 1918
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
cele mai multe ori, executat. Originea "Marii epurări" a fost dorința biroului politic de a elimina orice sursă posibilă de opoziție. Membrii Poliburo au vrut să se asigure că membrii partidului vor urma ordinele de la centru în strictă conformitate cu principiul centralismului democratic, că nu se vor mai repeta situațiile din anii douăzeci când existau facțiuni și de asemenea, că nu va exista o coloană a cincea în caz de război. Viaceslav Molotov a spus mai târziu că epurarea și întemnițarea celor care
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
În timpul războiului civil rus, el nu a susținut nici o tabără - s-a opus atât regimului bolșevic roșu cât și Mișcării Albe a generalilor monarhiști. Kerenski a trăit în Paris până în 1940, angajându-se în certurile și fracționările nesfârșite ale liderilor democratici ruși exilați. Când germanii au ocupat Franța în 1940, el a fugit în SUA, unde a trăit până la moarte. Când Hitler a invadat Uniunea Sovietică în 1941, Kerenski și-a oferit sprijinul lui Stalin, dar nu a primit nici un răspuns
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
pentru mai multe luni de prințul Lvov, un liberal . Astfel, chiar dacă acesta este produs de o revoluție a muncitorilor și soldaților, puterea era în mâinile unui guvern provizoriu condus de politicieni liberali, în primul rând din partidul KD (Partidul Constituțional Democratic, fals denumit „Cadeții”), care reprezenta burghezia liberală. În realitate, acest guvern a trebuit să trateze cu sovietele, care de la începutul lunii martie, se formaseră în principalele orașe ale țării, proclamând revoluția în capitală, și apoi răsărind și în zonele rurale
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
puterea în numele țarului. Sovietele, prin urmare, erau atât cluburi în care muncitorii veneau pentru a discuta situația, cât și organe de guvernare. Programul sovietului de la Petrograd era pacea imediată, pământ țăranilor, ziua de lucru de 8 ore și o republică democratică. Acest program este inaplicabil de către burghezia liberală, care a preluat puterea în urma revoluției, și care nu dorea nici să se rupă de aliați, nici să se atingă de proprietatea asupra pământului, nici să lase muncitorii să plece acasă zilnic după
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a fost ovaționat, iar prima sa declarație a fost : „Vom trece acum la construirea ordinii socialiste”. Mai întâi de toate, Lenin a anunțat eliminarea diplomației secrete și propunerea ca toate părțile beligerante să înceapă discuții „în vederea unei păci juste și democratice, imediate, fără anexiuni și fără cedări teritoriale”. Apoi a fost promulgat decretul asupra pământului: „marea proprietate este abolită imediat, fără compensație”. El a lăsat în seama sovietelor țărănești libertatea de a face ceea ce doresc, să pună terenul în comun, sau
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a rămas indiferentă la această lovitură de forță, a avut loc totuși o manifestare de protest contra acestei decizii, și douăzeci dintre manifestanți au fost uciși: Maxim Gorki avea să-i salute, la înmormântarea lor, drept martiri ai unei experiențe democratice de doar câteva ore, așteptată timp de o sută de ani. Marxistul scria la momentul respectiv: „Lenin acționează în calitate de țar. Înlăturând Adunarea Constituantă, Lenin a creat un vid oribil în jurul lui. Provoacă un război civil fără rost și pregătește consecințe
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
3 în circumscripția în care a candidat) ca senator de la alegerile din 2008. Din martie 2010 - Congresul ordinar PNL - vicepreședinte PNL. În trecut, a fost desemnat membru al CNA din partea Partidului Democrat. Iar mai înainte a cochetat politic cu Convenția Democratică, pentru ca mai apoi să se alăture lui Varujan Vosganian și să intenționeze să candideze (în 1996) la Primăria Capitalei. Din 1 mai 2012 a fost numit Ministru al Culturii. Ca director al Teatrului Nottara, Diaconu era însă incompatibil atât cu
Mircea Diaconu () [Corola-website/Science/298277_a_299606]
-
timpului: „Zimbrul" (1850), „Foiletonul Zimbrului" (1855) și „Buciumul român" (1875). Jurnalist priceput, abil în a se strecura printre opreliștile puse de stăpânire, Codrescu s-a priceput să atragă unii scriitori de valoare și să-și anime publicațiile prin câteva principii democratice. În „Buciumul român" a văzut pentru prima dată lumina tiparului, în 1876-1877, Țiganiada, opera lui I. Budai-Deleanu. Din 1872, a condus (o vreme împreună cu I.S. Bădescu) „Noul curier român". În 1838, încă elev, Codrescu a format cu alți tineri o
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
într-o vilă pe Aleea Greuceanu, azi stradă Pinului, ulterior într-un apartament pe strada Sărăriei, colț cu Ralet, în apropierea casei care a fost ultima locuința a lui George Topîrceanu. În această perioadă se apropie de studenții cu concepții democratice, integrându-se în Frontul Democrat Studențesc. În vara anului 1938 participa la conferințe și la strângerea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol. În același an, ziarul Lumea (din 13 decembrie) va fi prima publicație în care se remarcă talentul poetei
Magda Isanos () [Corola-website/Science/298328_a_299657]
-
scop el emiterii lui fiind să cumpere timp pentru regim: nu există nici un indiciu că era o reacție sinceră din partea țarului. De altfel nu mai târziu de 6 august 1905 devine clar că țarul nu intenționează să accepte un parlament democratic și cu putere de legislator, așa cum cerea populația, ci doar unul pur consultativ și format în majoritate din nobilime. În aceste condiții protestele de masă și confruntările de stradă continuă și începând cu 20 septembrie este declanșată spontan prima grevă
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
să guverneze țara timp de mai bine de șapte decenii după aceea. Dacă la finele Evului Mediu despotismul devastator al unui Ivan cel Groaznic era deja anacronic, tentațiile autocratice ale ultimilor doi țari într-o Europă modernă și devenind din ce în ce mai democratică, cu un Nicolae al II-lea care mai credea că un mare stat în secolul XX se poate guverna pe baza inspirației divine, și care prefera să masacreze populația rusă care cerea drepturi de care popoarele vest-europene se bucurau deja
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
-lea care mai credea că un mare stat în secolul XX se poate guverna pe baza inspirației divine, și care prefera să masacreze populația rusă care cerea drepturi de care popoarele vest-europene se bucurau deja, decât să adopte niște reforme democratice sincere, țin cu atât mai mult de anacronism. Povestea tragică a lui Nicolae al II-lea și în același timp și aceea a Rusiei de la începutul secolului al XX-lea arată că trăsăturile personale judecate îndeobște a reprezenta niște "calități
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
gen-mr. Alexandru Nicolski și gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Wladimir Mazurow). Toți cei 3 erau ofițeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD. DGSP a înlocuit Direcția Generală a Poliției de Siguranță. Conform Decretului 221, Securitatea avea rolul de "a apăra cuceririle democratice și de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor dușmanilor interni și externi". De asemenea, organele de securitate erau "singurele abilitate a instrumenta infracțiunile ce primejduiesc regimul democratic și securitatea poporului". Prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
Siguranță. Conform Decretului 221, Securitatea avea rolul de "a apăra cuceririle democratice și de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor dușmanilor interni și externi". De asemenea, organele de securitate erau "singurele abilitate a instrumenta infracțiunile ce primejduiesc regimul democratic și securitatea poporului". Prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951, DGSP și-a schimbat numele în Direcția Generală a Securității Statului, iar prin Decretul 264 din aprilie 1951, SSI (Serviciul Special de Informații) a intrat în compunerea DGSS. Potrivit
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
când acesta a fost împușcat. a fost desființat oficial în 30 decembrie 1989. Personalul a fost redistribuit în șase agenții de informații și/sau contrainformații. Personalul cu trecut comunist a fost redus considerabil, cei care nu s-au conformat principiilor democratice fiind concediați sau ieșind la pensie anticipat. Aceste concedieri au produs mai multe necazuri decât au rezolvat, cei concediați ajungând să lucreze în mediul privat, scăpând astfel de sub controlul democratic al activităților de informații. După moartea lui Dej, venirea lui
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
fost redus considerabil, cei care nu s-au conformat principiilor democratice fiind concediați sau ieșind la pensie anticipat. Aceste concedieri au produs mai multe necazuri decât au rezolvat, cei concediați ajungând să lucreze în mediul privat, scăpând astfel de sub controlul democratic al activităților de informații. După moartea lui Dej, venirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea PCR a marcat o nouă reorganizare a Securității. Astfel, din 22 iulie 1967, în urma Decretului nr. 710, a fost înființat Departamentul Securității Statului (DSS), condus de
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
în care justiția este atribuția unui cleric musulman. Datorită faptului că statutul de DOM permite introducerea venitului minim identic cu cel din restul Franței, există un lobby puternic al clasei politice în vederea acordării acestui statut. În plus, datorită lipsei istoriei democratice, problemele legate de corupție și clientelism politic pun de asemenea probleme. Mayotte numără 17 comune. Fiecărei comune îi corespunde un canton, cu excepția capitalei, Mamoudzou, care este împărțită și ea în trei cantoane, ceea ce duce la 19 numărul total al cantoanelor
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
bazată pe revenirea la economia de piață și pe principii democrate, s-a făcut de această dată fără vărsare de sânge. La 23 octombrie 1989, Mátyás Szűrös a proclamat a treia "Republică Ungară" și a devenit președinte. Primele alegeri libere, democratice s-au desfășurat în anul 1990. În 1999 Ungaria a devenit membră a NATO. La 1 ianuarie 2012 a intrat în vigoare noua Constituție a Ungariei, elaborată și votată în anul 2010. Odată la 4 ani sunt alegeri parlamentare. Primul
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
de jumătate din numărul de parlamentari. Este posibil însă și ca partidul cu cele mai multe locuri în parlament să formeze un guvern minoritar. La 22 mai 2012, Camera Deputaților a adoptat legea electorală, fiind eliminat pragul electoral. Ca în orice societate democratică, preferințele de vot ale electoratului se pot schimba în decursul timpului. La alegerile trecute de obicei a existat un partid care a obținut o victorie clară. Partidul Social Democrat a obținut trei astfel de victorii, în 1990, 1992 și respectiv
Alegeri în România () [Corola-website/Science/297111_a_298440]
-
moldoveni, care a proclamat „autonomia teritorială și politică a Basarabiei" și a decis crearea Sfatului Țării ca organ reprezentativ. Conducerea sa executivă a fost încredințată unui consiliu director în frunte cu Ion Inculeț. La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească, membră a Republicii Federative Ruse. Pentru a opri anarhia militară din Basarabia consiliul director a apelat la guvernul român, care a trimis trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice a întrerupt relațiile diplomatice cu
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
director a apelat la guvernul român, care a trimis trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice a întrerupt relațiile diplomatice cu România, sechestrând tezaurul României. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești, care se alipește României la 27 martie 1918. După semnarea păcii de la Brest-Litovsk (18 februarie 1918), Ucraina ridică pretenții asupra Bucovinei. Ca răspuns la manifestul „Către popoarele mele credincioase” al împăratului Carol I al Austriei, deputații români din parlamentul
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
II-lea a reprezentat o trecere de la monarhia constituțională, la instaurarea unui regim de autoritate monarhică (dictatura regală instaurată în 1938). Carol al II-lea a sprijinit cultura și modernizarea societății românești, însă nu a avut nici un respect pentru sistemul democratic al țării. În anii 1930 s-a înregistrat o creștere a numărului partidelor ultranaționaliste, mai ales a mișcării fasciste Garda de Fier, ce exploata naționalismul, frica de comunism și resentimentul față de dominația străină și în special față de dominația evreiască asupra
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]