23,159 matches
-
simple schițe ale operelor neterminate, din acest motiv Titu Maiorescu nici nu și-a pus problema posibilei lor editări. Criticul literar care le-a pus într-o lumină cu totul specială a fost George Călinescu, cel care își va susține doctoratul în literatură pornind de la nuvela postumă Avatarii faraonului Tla și care va recompune imaginea întregii opere în magistrala sa monografie Opera lui Mihai Eminescu, un studiu în patru volume, editat inițial la Editura Fundațiilor Regale Regele Carol al II-lea
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
a petrecut mare parte din timp studiind cu Church la Universitatea Princeton. Pe lângă activitatea sa pur matematică, el a studiat și criptologia și a construit trei din patru niveluri ale unui multiplicator binar electromecanic. În iunie 1938, și-a obținut doctoratul de la Princeton; disertația sa, "", a introdus conceptul de și noțiunea de , în care mașinile Turing sunt dotate și cu așa-numite „oracole”, permițând studiul unor probleme ce nu pot fi rezolvate cu o mașină Turing. La întoarcerea la Cambridge, a
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma ""magna cum laude"", apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani. A fost cofondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Cruciada Alexandriană. Între timp a devenit contribuitor al "Revue Historique", un jurnal academic francez. Oarecum nesatisfăcut de educația în Franța, Iorga și-a prezentat disertația și, în 1893, a plecat în Imperiul German, pentru a se înscrie la programul de doctorat al Universității din Berlin. Lucrarea sa despre marchizul de Saluzzo Thomas al III-lea de Saluzzo nu a fost primită pentru că Iorga nu a studiat trei ani înainte, așa cum se cerea. Ca alternativă, a spus că lucrarea este în întregime
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
sa muncă, dar afirmația sa a fost invalidată tehnic, considerându-se că lucrarea sa a fost redactată de un mai bun vorbitor de limbă germană, ai cărui intervenții nu au modificat esențialul lucrării. I s-a permis să-și dea doctoratul la Universitatea din Leipzig; pentru lucrarea sa, revizuită de o comisie formată din trei savanți germani (Adolf Birch-Hirschfeld, Karl Lamprecht și Charles Wachsmuth), i s-a acordat diploma în august. Pe 25 iulie, Iorga a mai primit și diploma de la
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
cu PNR, urcând rapid în funcțiile partidului pentru a încerca contracararea acestui monopol. În 1923, și-a donat reședința din Bulevardul Bonaparte și colecția sa Ministerului Educației, pentru a servi ca beneficiu cultural și universitar studenților. A mai primit un doctorat "honoris causa" de la Universitatea din Lyon, după care a urmat o încercare de reconciliere cu Tudor Arghezi, căruia i-a adresat laude publice. Au lucrat împreună la ziarul "Cuget Românesc", dar tot nu s-au înțeles, deoarece Iorga începuse să
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
pentru a-și putea asigura mijloacele de trai. Astfel o bună parte din studenția lui Vuia este deviată de la adevăratele lui aspirații și aptitudini. Tânărul reușește însă și în domeniul științelor juridice. La 6 mai 1901, Traian Vuia își ia doctoratul în Științe Juridice cu teza: „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”. După terminarea facultății Traian Vuia se întoarce la Lugoj. Aici continuă să studieze problema zborului uman și începe să-și construiască primul aparat de zbor, pe care
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
Adam Sapieha, și la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală "Angelicum", sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre „Credința în gândirea Sfântului Ioan al Crucii”. Reîntors în Polonia, deține mai multe parohii în Cracovia și obține în acest timp doctoratul în Filosofie cu o teză despre filosoful german Max Scheler. În 1953
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
la Universitatea Papală "Angelicum", sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre „Credința în gândirea Sfântului Ioan al Crucii”. Reîntors în Polonia, deține mai multe parohii în Cracovia și obține în acest timp doctoratul în Filosofie cu o teză despre filosoful german Max Scheler. În 1953 i se încredințează catedra de Teologie morală și etică socială la Facultatea de Teologie din Cracovia. Când aceasta a fost desfințată, în 1954, este numit profesor de Etică
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
1973 - 4.000 de etnici germani. Persoanele cărora li s-a aprobat stabilirea definitivă în străinătate au fost obligate să restituie, în valută, statului roman, cheltuielile efectuate pentru școlarizare, specializare și perfecționare, inclusiv bursele, în cadrul învățământului liceal, superior, postuniversitar și doctorat (D 402 / 1.11.1982). Sumele plătite de statul german pentru compensarea acestor cheltuieli de școlarizare erau împărțite pe categorii: 1.800 de mărci germane pentru persoanele cu studii medii, 5.500 de mărci germane pentru studenți și 7.000
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]
-
Asociației Naționale a Producătorilor din Moldova (ANPM) în anul 1998. Pentru merite deosebite în muncă și activitatea obștească desfășurată, a fost decorat în anul 1997 cu Ordinul “Gloria Muncii”. În anul 1998 la Kiev (Ucraina), și-a susținut teza de doctorat în științe tehnice, realizând “un studiu al cineticii de uscare a prunelor cu utilizarea curenților de înaltă frecvență”, sub coordonarea prof. dr. ing. Andrei Lupașco, unul dintre cei mai notorii inventatori și cercetători din Republica Moldova. Vasile Tarlev a publicat peste
Vasile Tarlev () [Corola-website/Science/296876_a_298205]
-
a fost germana, vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învățat de-a lungul vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. După absolvirea liceului german, a studiat dreptul, și-a luat doctoratul, a lucrat un an la tribunalul din orașul natal, apoi la o întreprindere italiană și în final ca avocat la compania de asigurări "Allgemeinen Unfallversicherungsanstalt für das Königreich Böhmen" (1908-1922). A părăsit rareori Praga, a călătorit în Italia, Germania, Franța
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Diamant) care a dominat viața scriitorului nu face decât să decredibilizeze susmenționata ipoteză. Reiner Stach consideră că viața privată a lui Kafka a fost cea a unui neobosit cuceritor de femei ("womanizer"). În 1906, Kafka își încheie studiile printr-un doctorat în drept. Cu o sănătate șubrezită de mediul stresant al universității, scriitorul este nevoit să se odihnească într-un sanatoriu din Zuckmantel în iulie 1905 și septembrie 1906. Alături de unchiul său preferat Siegfried, petrece vara anului 1907 în Triesch, unde
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
al unui avocat, cu preocupări de filozofie și cultură clasică, care a transmis fiului său interesul pentru fenomenele sociale și politice. După absolvirea gimnaziului, se înscrie în 1918 la Universitatea din Viena, unde studiază matematica și fizica, apoi obține și doctoratul în psihologie (1928). Îl interesesează Teoria relativității, respinge însă marxismul și psihanaliza, considerându-le lipsite de fundament științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
fizicii. După absolvirea liceului la Roma, își continuă studiile la "Scuola Normale Superiore" din Pisa. Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria relativității, astfel că a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat. Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la fizica statistică a particulelor. În această lucrare a pus bazele așa-numitei "statistica Fermi-Dirac", care a fost larg
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
Era încă nesigur asupra chemării sale, deși mama lui dorea ca el să îmbrățișeze starea clericală. Asemenea altor tineri romani din acea vreme care ținteau spre o carieră publică, el a studiat, pe lângă teologie, dreptul canonic civil. În 1832 obține doctoratul în teologie, motiv pentru care, după dificultățile menționate mai sus, cere să fie primit în Academia nobililor ecleziastici și începe studiul dreptului civil la Universitatea de stat "Sapienza" din Roma. Datorită talentelor sale și a protecției cardinalilor Sala și Pacca
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
Cluj (in limba maghiară), unde și-a luat licența în 1891. A fost repartizat la gimnaziul din Brad, dar a rămas încă un an la Cluj, ca bursier de stat la laboratorul de fizică, unde în 1892 și-a luat doctoratul cu lucrarea "Căldura radiantă", fiind primul român care și-a luat doctoratul în această universitate. Între 1892-1934 a fost profesor la liceul din Brad. În 1920 i s-a oferit catedra de fizică de la Universitatea din Cluj, dar a preferat
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
fost repartizat la gimnaziul din Brad, dar a rămas încă un an la Cluj, ca bursier de stat la laboratorul de fizică, unde în 1892 și-a luat doctoratul cu lucrarea "Căldura radiantă", fiind primul român care și-a luat doctoratul în această universitate. Între 1892-1934 a fost profesor la liceul din Brad. În 1920 i s-a oferit catedra de fizică de la Universitatea din Cluj, dar a preferat să rămână la Brad, unde a devenit director până în 1934, când s-
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
sistem american) în ultimul său an de studii, iar medii generale de 10, pe parcursul anilor, la Harvard au mai existat, e adevărat, însă, că în cazuri excepționale. Totuși, păstrează locul fruntaș în istoria Harvardului, având cea mai lungă dizertație de doctorat, cu titlul: Refacerea unei Lumi: Metternich, Castlereagh și Problemele Păcii între 1812-22". Obține titlul de doctor în anul 1954. De asemenea, este mare membru al Grupului Bilderberg și Bohemian Grove. Simpatizant al curentului liberal din Partidul Republican, Henry Kissinger a
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
Matematici, după care intră ca profesor suplinitor la Institutul Pompilian și se pregătește pentru specializare. În 1905 pleacă la Paris ca să studieze, cu o bursă modestă din partea filantropului Vasile Adamachi și în 1908 și-a susținut, la Sorbona, teza de doctorat cu titlul "Sur l’equation de Volterra". Aceasta lucrare va fi considerată prima contribuție de seamă în domeniul ecuațiilor integrale și îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obținut și diploma de inginer la "Școala
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
Cluj, obținând, în 1881, diploma de doctor în filosofie cu o lucrare dedicată activității literare a lui Vasile Alecsandri (titlul original: ""Működése a román irodalom terén"", trad. "Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române"). Toate studiile, inclusiv lucrarea de doctorat, le-a făcut în limba maghiară. După terminarea studiilor, a trecut Carpații și s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa cunoscutului pedagog Barbu
Petre Dulfu () [Corola-website/Science/298274_a_299603]
-
unei tensiune de peste 2000 V), experiment care a atras atenția cercetătorilor vremii. O parte din cercetările sale sunt publicate în publicațiile de specialitate ale vremii precum “Analele Academiei de Științe” și „Buletinul Societății Franceze de Fizică”. În urma susțineri tezei de doctorat din 28 aprilie 1896 devine doctor în fizică. În 1986 se întoarce în țară și este numit conferențiar de matematici generale, în cadrul Facultății de Științe a Universității din Iași și profesor de fizică la Liceul Internat (în prezent Liceul Costache
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
fost acela că profesorul Culianu a fost asasinat din cauza criticilor aduse Guvernului Român, el afirmând în mai multe rânduri că Securitatea încă funcționează ca parte a Serviciului Român de Informații, deși oficialii români susțineau că a fost desființată în timpul Revoluției. Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza "Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes", sub conducerea profesorului Michel Meslin care dezvoltă lucrarea (de doctorat ciclu III, necesar pentru înscrierea la doctoratul de
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
români susțineau că a fost desființată în timpul Revoluției. Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza "Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes", sub conducerea profesorului Michel Meslin care dezvoltă lucrarea (de doctorat ciclu III, necesar pentru înscrierea la doctoratul de stat) despre gnosticism, susținută cu un juriu al cărui președinte a fost Mircea Eliade. Mircea Eliade îi aranjează să țină două conferințe la Chicago în 1986 (v. Dialoguri întrerupte, Polirom, Iași, 2007
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]
-
Revoluției. Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza "Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes", sub conducerea profesorului Michel Meslin care dezvoltă lucrarea (de doctorat ciclu III, necesar pentru înscrierea la doctoratul de stat) despre gnosticism, susținută cu un juriu al cărui președinte a fost Mircea Eliade. Mircea Eliade îi aranjează să țină două conferințe la Chicago în 1986 (v. Dialoguri întrerupte, Polirom, Iași, 2007), chemat ca visiting professor. În aceeași calitate
Ioan Petru Culianu () [Corola-website/Science/298281_a_299610]