24,388 matches
-
Niculescu. Au fost ridicate zidurile și acoperișul, inclusiv biserica de la subsol, în baza planului întocmit de arhitectul Toma Dobrescu din București. Destinația inițială a bisericii de la subsol era aceea de gropniță. A fost transformată în biserica de iarnă cu hramul Izvorul Tămăduirii (1932), unde s-a slujit în perioada 1932- 1954. Biserica mănăstirii este construită în plan triconic, în stil clasic modern, de tradiție postbizantină. Construcția este caracterizată prin suprapunerea a două biserici. În exterior, despărțirea bisericilor este marcată de un
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
și Gavriil, își înscrie numele printre cele mai vechi așezăminte monahale din țara noastră. Începuturile ei, nefiind fixate în documentele vremii, s-au pierdut odată cu trecerea timpului. Pisania bisericii, probabil de lemn, nepăstrându-se, am fost privați de un important izvor, menit să stabilească începuturile și ctitorii sfântului așezământ. Unele documente îl atestă drept ctitor pe Mihai Viteazul, care a și înzestrat-o cu donații, degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
De aceea stabilirea populației aici este străveche, cel puțin în împrejurimile imediate ale cetății antice, unde au fost descoperite mai multe formațiuni care datează din mileniul al VIII-lea. Dar, înființarea orașului în sine de romani, favorizată de existența unor izvoare, a unor cariere și platouri, datează din a doua jumătate a sec. I d.C., sub dinastia Flavilor, probabil din aceeași perioadă cu Ammaedara (Haidra). Economia regiunii, în mod special cea a sitului "Sufetula" era esențialmente bazată pe cultura măslinului și
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
Perpesicius, George Oprescu, Ionel Jianu, Tudor Arghezi. L-a vizitat pe Brâncuși, atunci când drumurile lui ajungeau la Paris. În perioada antedecembristă, G.M: Cantacuzino era considerat ca un om de mare cultură, dar parțial reconsiderat oficial. Un volum ce reia "Izvoare și popasuri" și altul "Pătrar de veghe", ambele la 1977, au început dar și încheiat activitatea de "reconsiderare" istorică, vor fi puține rememorări, amintim numele arhitectului Radu Patrulius. Va fi republicat după 1993, prin grija familiei sau a altor oameni
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Răutul este un râu în partea centrală a Republicii Moldova. Este cel mai mare afluent al Nistrului și, totodată, cel mai mare râu care izvorăște și curge integral pe teritoriul Basarabiei. Izvoarele râului se află lângă satul Rediul Mare din raionul Dondușeni, lungimea sa fiind de 286 km. Pe Răut sunt situate orașele Bălți, Florești și Orhei. Râul își are obârșia la confluența a două păraie la 2 km spre est de
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
a stâmtorii de versanții abrupți ai văii. Albia este puțin șerpuitoare, până la s. Ordășei neramificată; în aval de orașul Orhei se întâlnesc insule de dimensiuni destul de mari amplasate la fiecare 1-5 km, fiind înmlăștinite, acoperite cu stuh și rogoz. De la izvor până la orașul Bălți lățimea râului este de 3-6 m, adâncimea de 0,1-0,5 m, în aval de oraș crește brusc de la 20-60 m până la 200 m la 0,5 km în aval de s. Isacova, iar în aval de
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Nu se recomandă folosirea apei r. Răut pentru irigare din cauza mineralizării și durității înalte. Acumulările de apă sunt deosebit de importante sub aspect recreativ. La 1 km aval de s. Jeloboc, la talpa versantului stâng al văii, se află un puternic izvor de apă cu debitul de cca 45 l/s. Apa iese prin fisurile din calcarele sarmațiene, fiind captată și pompată prin țevi pentru alimentarea or. Orhei cu apă potabilă. Monitorizarea calității apei r. Răut pe teritoriul Republicii Moldova se realizează în
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Christiane Desroches Noblecourt scrie la p. 125: Ea adaugă la p. 126 : În 2005, Pierre de Miroschedji a publicat un articol în revista "La Recherche". El scria: El subliniază că nimic nu împiedică utilizarea Bibliei în arheologie, sub formă de izvor supus criticii, așa cum arheologii procedează cu oricare alt document . Consensul cercetătorilor Bibliei este că n-a existat niciun exod de proporțiile celui descris în carte, și că povestirea trebuie considerată teologie, o povestire care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
și schituri. Multe mănăstiri și biserici, monumente istorice, au fost restauratesub directa îndrumare a chiriarhului locului. Astfel, au fost înființate mănăstirea „Sf. Gheorghe” și Schitul „Sf. Nicolae” din Giurgiu, mănăstirea „Buna Vestire” din Bolintin, schitul „Acoperământul Maicii Domnului” din comuna Izvoarele, satul Chiriacu, Mănăstirea „Sf. Ioan Rusul” în pădurea de la Slobozia, schitul Mironești și au fost reactivate schitul „Barbu Belu” de la Gostinari și schitul Strâmbu-Găiseni din localitatea Găiseni. De asemenea, Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului” din Giurgiu a fost constant în
Ambrozie Sinaitul () [Corola-website/Science/308633_a_309962]
-
pe seama Mănăstirii Hodoș Bodrog. Rămâne la Mănăstirea Hodoș-Bodrog până în anul 1994, când a fost transferat de către arhiepiscopul Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, pe post de preot slujitor la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. În anul 1995 a fost numit stareț al Mănăstirii "Izvorul Miron" Românești din județul Timiș de către mitropolitul Corneanu. În anul 1998 a fost tuns în monahism cu numele Lucian la Mănăstirea "Izvorul Miron" Românești. În anul 1999 a fost hirotesit protosinghel și numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei, iar
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
post de preot slujitor la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. În anul 1995 a fost numit stareț al Mănăstirii "Izvorul Miron" Românești din județul Timiș de către mitropolitul Corneanu. În anul 1998 a fost tuns în monahism cu numele Lucian la Mănăstirea "Izvorul Miron" Românești. În anul 1999 a fost hirotesit protosinghel și numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei, iar în ianuarie 2000 a fost hirotesit arhimandrit. În septembrie 2000, la propunerea mitropolitului Corneanu, a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
Unul din motive este acela că nu se știe data exactă a înființării eparhiei (vezi pe larg în introducerea articolului "Mitropolia Proilaviei"). Un al doilea motiv este faptul că nici până în prezent nu există o lucrare documentara, bazată pe cercetarea izvoarelor originale (arhiva mitropoliei, aflată probabil, în custodia Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Nicolae Iorga a identificat un numar de opt mitropoliți, Ștefan Berechet a
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
pe larg în introducerea articolului "Mitropolia Proilaviei"). Un al doilea motiv este faptul că nici până în prezent nu există o lucrare documentara, bazată pe cercetarea izvoarelor originale (arhiva mitropoliei, aflată probabil, în custodia Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Nicolae Iorga a identificat un numar de opt mitropoliți, Ștefan Berechet a găsit nouă mitropoliți, iar arhiereul Veniamin Pocitan prezintă un tablou cu 10 mitropoliți. erau numiți
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
mai celebre formațiuni de acest gen din lume, iar coridoarele sale se întind pe o lungime de aproape 140 km (nu toate fiind încă descoperite). Vizitatorilor li s-a pus la dispoziție numai o parte a peșterilor de la Holloch, deoarece izvoarele subterane și alunecările de teren repre-zintă un pericol prea mare. Chiar și acest mic fragment al labirintului este suficient pentru a prezenta tu-riștilor minunatele catedrale de stalagmite din încăperile subterane. Localitatea Einsiedeln este centrul cultural și spiritual al cantonului Schwyz
Cantonul Schwyz () [Corola-website/Science/308745_a_310074]
-
Revoluția din 1989, ca urmare a afluenței crescânde de credincioși, în Mănăstirea Lainici se simțea nevoia unei biserici mai mari și mai încăpătoare. În Duminici și la marile sărbători religioase se ajunsese să se facă slujbe în aer liber. La „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală de către mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei. Biserica a fost începută, proiectată schematic și construită până la stadiul de finisaje de către ing. Ioan Selejan, devenit ulterior episcop și arhiepiscop. Noua
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
dintre poemele ei cele mai interesante. Legende moderne, care au origini confuze, au făcut din moștenirea literară lăsată de Sappho victima unei distrugeri intenționate făcută de lideri ai bisericii scandalizați, de obicei prin arderea cărților. În prezent nu sunt conoscute izvoare istorice care să confirme aceste relatări. Gregory din Nazianzus, care împreună cu Papa Gregory al VII sunt prezentați ca și eroii negativi ai acestor povești, era un admirator al poeziei safice. De exemplu cărturarii moderni au notat ecouri ale lui Sappho
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
documenta și recunoaște cu adevărat valoarea excepțională. Bisericile de lemn sunt interesante din punct de vedere constructiv. În ele se conservă o adevărată colecție de rezolvări tehnice cu rădăcini din epoci preistorice și îmbunătățiri de-a lungul timpului, constituind adevărate izvoare de cercetare ale evoluției adăposturilor umane. Aici se întâlnesc soluții comune bisericilor de lemn de pe arii largi ale continentului, caracteristice unor zone și particulare. Tot aici se pot identifica raporturile cu arhitectura tradițională. Principalele tehnici constructive întâlnite la bisericile de
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
întreg ansamblul mănăstirii s-au mai păstrat doar biserica și o clopotniță. Acestea se află amplasate pe Strada Sapienței nr. 35 din sectorul 5 al municipiului București, în spatele unor blocuri construite în timpul regimului comunist, din apropierea Splaiului Independenței și a parcului Izvor. În 1813 Mănăstirea Mihai-Vodă „era printre mănăstirile mari ale țării”. este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . Ctitorită în anul 1594 de voievodul Mihai Viteazul, în timpul în care era ban al Olteniei, biserica a fost
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
cu sprijinul material al familiei lui Gaidzag Ohanesian din Los Angeles. Pe zidurile care înconjoară fântâna este pusă o placă pe care scrie următoarele: "„Pelerinule, După ce vei ajunge la Mânăstirea Zamca și vei dori să-ți astâmperi setea de la acest izvor, pomenește în rugăciunile tale, pe robii lui Dumnezeu Gaidzag Ohanesian și pe cei ai lui, prin a căror grijă s-au rostuit apele acestea și zidurile ce le cuprind în astă fântână.”". Imagini
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
Pedosfera (din greacă πέδον [pedon] "sol, pământ" + σφαίρα [sfaíra] "sferă") este învelișul discontinuu de la suprafața scoarței terestre, alcătuit din totalitatea solurilor, adică stratul solidificat de la suprafața Pământului, supus procesului de pedogeneză, care servește ca izvor de hrană pentru plante. Pedosfera este o geosferă aflată la contactul a patru geosfere (litosferă, atmosferă, hidrosferă și biosferă), în care are loc fenomenul de formarea solului, ca un lanț lung de procese biologice și geochimice care se întrepătrund și
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
150 d.Hr. în Theba (Egipt). Simbolul lui Luca este un taur înaripat. El ar proveni din Antiohia (Siria). După Hieronimus, Luca ar fi fost contemporan al apostolului Pavel, lucru contestat de ultimele cercetări. Luca era medic. Nu există niciun izvor istoric de încredere care să arate că autorul Evangheliei după Luca s-ar fi numit în mod real Luca, evanghelia sa fiind publicată în mod anonim: Autorul acestei scrieri nu a fost martor la viața lui Isus și nici măcar nu
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
martirajul și moartea acestuia în Roma împreună cu Petru, și a murit răstignit cu apostolul Sfântul Andrei, în orașul Patras în Achaia Grecia (pe coasta de nord a Peloponezului), alte surse spun că a murit spânzurat de un copac. Conform altor izvoare ar fi murit de bătrânețe, la 84 ani în Boeotia (în prezent Grecia). Cea mai timpurie menționare a lui, a fost făcută de apostolul Pavel în Epistola către Filimon, versetul 24. El mai este menționat în Coloseni 4:14 și
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
tribale ale beduinilor din deșertul arabic, așa cum Vechiul Testament și societatea care l-a zămislit au fost inițial condiționate de reflexele tribale ale locuitorilor zonelor semideșertice din Orientul Mijlociu. O bună ilustrare a faptului că Șaria există și se impune ca unic izvor care alimentează legislația din toate țările de religie islamică, este, de exemplu, documentul numit "Declarația de la Cairo", inspirat de Universitatea Islamică "Al Azhar" și adoptată în august 1990 de către reprezentanții oficiali ai tuturor statelor musulmane ale lumii, grupați în organismul
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
neascultare avea, de obicei, un impact psihologic mare și ducea la destrămarea grupului de presiune constituit. Finalitatea era stabilirea unui echilibru al relațiilor de putere. Când hicleanul reușea să fugă peste graniță, pedeapsa domnească se concretiza în confiscarea unor stăpâniri. Izvoarele istorice indică, pentru perioada 1436-1600, un număr de 112 stăpâniri funciare (55 de sate și 57 de părți de sate) confiscate de domnii Țării Românești pentru "hiclenie". Vlad Călugărul este domnul din veacul al XV-lea în timpul căruia s-au
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
plăci tectonice, produce cutremure de mici intensitate și ocazional activitate vulcanică. Cutremurele puternice se transformă în tsunami, cu o frecvență de câteva ori pe secol. Ultimele cutremure devastatoare au fost cutremurul Chuetsu din 2004 și marele cutremur Hanshin din 1995. Izvoarele termale sunt numeroase și sunt exploatate în numeroase stațiuni balneo climaterice. La 11 martie 2011 în Pacific, nu departe de orașul Sendai de pe coasta de est a Japoniei, a avut loc un cutremur de magnitudinea 8,9, cel mai mare
Geografia Japoniei () [Corola-website/Science/308203_a_309532]