22,519 matches
-
problema conștiinței animalelor. Mintea, pentru Descartes, a fost un lucru aparte de universul fizic, o substanță separată, ce leagă ființele umane cu mintea lui Dumnezeu. Cele non-umane, pe de altă parte, nu sunt decât automata complexe, fără suflete, minți sau rațiune. Ele pot vedea, aude și atinge, dar nu sunt, în niciun fel, conștiente și nu sunt capabile de a suferi sau simți durere. În "Discursul Metodei", publicat în 1637, Descartes declară că abilitatea de a judeca și de a folosi
Drepturile animalelor () [Corola-website/Science/316346_a_317675]
-
încearcă să facă evident, oarecum datorită faptului că ori de câte ori încearcă să facă ceva frumos, se întoarce împotriva mereu și apoi la un plan de rău . Jimmy este singurul din Orașul Suferentei care nu se teme de Heloise pentru propria să "rațiunii". El e singurul care îi dă orice compasiune. Cu toate acestea, el a arătat unele afecțiune pentru ea de mai multe ori. El a fost îngrijorat ei pierde slujba în "Catalogul de Suferință". El a completat pe rochia ei în
Jimmy Cool () [Corola-website/Science/316337_a_317666]
-
galera a plutit de-a lungul zidurilor orașului în timp ce un crainic striga pentru a se face auzit dincolo de metereze: Iată seniorul vostru natural, ...cel căruia îi dați ascultare vă stăpânește prin păcat și silnicie, împotriva voinței lui Dumnezeu și a rațiunii, căci, așa cum știți, el s-a ridicat împotriva fratelui și seniorului său, i-a scos ochii și i-a răpit imperiul, păcătuind greu. Iată-l aici pe stăpânul adevărat, dacă țineți la el, veți proceda cum se cuvine, dacă nu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
dreyfusarzilor că nu pun interesul național pe primul plan, discuție care a continuat în anii ce au urmat și care a constituit fondul dezbaterii publice: preferința între dreptate și adevăr pe de o parte, și apărarea țării, liniștii sociale și rațiunilor superioare de stat pe de altă parte. Această mobilizare a intelectualilor nu este replicată și de stânga politică: la 19 ianuarie, deputații socialiști s-au distanțat de cele „două facțiuni burgheze rivale”. Generalul , ministrul de război, a depus plângere împotriva
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
George Apostu ; 2007 Dorohoi ;2008 Gărâna, Banat „Cu o vocație descoperită de timpuriu și cultivata cu consecventă de-a lungul anilor, și-a construit un discurs inconfundabil în sculptură contemporană. Opțiunea să pentru morfologii cu o deosebită sarcina imaginativa are rațiuni adânci, întemeiate pe aderenta la cultura arhaica care își caută drum prin neîncetatele expierențe ale actualității. (...) Elementul antropomorf, mereu prezent în creația lui Ion Iancuț, nu apare din dorința de a dezvălui amănunte particularizatoare, care să funcționeze sub zodia portretisticii
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
lor. Datoria lor este de a observa Războiul troian și de a raporta orice discrepanțe care apar între el și "Iliada" lui Homer. Deoarece mare parte a acțiunii cuprinde ficțiuni cu zei și vrăjitori, Simmons trece aceste lucruri prin filtrul rațiunii, folosind tehnologia și știința viitorului îndepărtat: Termenii următori sunt prezenți în "Ilion" și au legături cu știința, tehnologia și istoria fictivă: De-a lungul romanelor ciclului "", Simmons face referire la figuri istorice, personaje fictive și opere, printre care se numără
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
calendarul lunar cam prin 2000 î.Hr. Începând cu 700 î.Hr., asirienii încep să utilizeze calendarul lunar. Definirea calendarului nu rezolvă în totalitate problema măsurării timpului. Primii care au împărțit ziua în unități mai mici au fost egiptenii. Având la bază rațiuni religioase, în jurul anului 2100 î.Hr. au împărțit noaptea în 12 părți studiind mișcarea aparentă a stelelor care în mare parte erau asociate diverselor divinități. Șase secole mai târziu, documentele istorice indică o împărțire similară a zilei. Apar primele ceasuri solare
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
În direcția filosofiei lui Platon, eul liric este conștient că atât cunoașterea esențială cât și cunoașterea de sine rămâne mereu o pură și utopică „"gnotti seauton"”, deviza omului superior. Pentru a accede la "Cunoaștere", viața trebuie să fie dominată de rațiune, de „"Recea cumpăna-a gândirii"”. De aceea iluzia fericirii este exclusă întrucât la fel ca și viața ea este relativă, trecătoare, amăgitoare, ea apare și dispare într-o clipă îngreunând înțelesul eternității. Strofa a-IV-a prezintă imaginea lumii ca teatru (theatrum
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
colț petreci în tine" trăsătură importantă a filosofiei budiste „"Lumea este o boabă de spumă este ca un miraj. Proștii se pierd în ea, dar înțelesul rămâne detașat"”. (op. cit. XIII, 4). Geniul este nevoit să ducă o viață bazată pe rațiune și cunoaștere, el va lua aminte din greșelile oamenilor comuni pentru a-și făuri o conduită perfectă "Și-nțelegi din a lor artă" "Ce e rău și ce e bine." Strofa a-V-a valorifică ideea prezentului etern preluată din
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
imaginea obiectelor în conștiință depinde totdeauna de capacitatea de cunoaștere a omului. Contrar realismului epistemologic este idealismul, care susține că imaginea lumii, așa cum ne apare, este construită cu precădere în conștiința oamenilor. Idealismul neagă o existență a lucrurilor fără participarea rațiunii umane. Variante moderne ale idealismului se întâlnesc în diverse prezumpții ale constructivismului. O altă concepție antirealistică este ficționalismul, ai căror reprezentanți refuză capacitatea de cunoaștere a realității, dar - din motive pragmatice - socotesc că este util să construiască un raționament pornind
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
Europa, reprezentanți ai realismului critic sunt Nicolai Hartmann și Hans Driesch (Germania), Bertrand Russell și Roy Bhaskar (Marea Britanie). Elemente ale realismului critic se întâlnesc și în raționalismul critic al lui Karl Popper și Hans Albert. Raționalismul critic consideră că sarcina rațiunei nu este dovedirea sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de fundament al afirmației, pune sub semnul întrebării însăși afirmația. Realismul ipotetic este o variantă a realismului critic, care consideră că
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
lui Nagel că nu ține seama de faptul că realismul etic postulează tocmai condiția normativă a necesității logice de apreciere a unei conduite conform criteriilor morale. Neokantienii, ca John Rawls, admit că există maxime morale care sunt universal valabile pentru rațiunea practică. Această afirmație presupune existența ontologică a unor normative morale fundamentale. Rudolf Carnap consideră că discuția filozofică privind antagonismul dintre realism și idealsm reprezintă o problemă aparentă. Ținând seama de premizele metafizice în legătură atât cu tezele realismului, cât și
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
care au fiecare o predispoziție patologică pentru patimă. În sens metaforic se poate spune că frații alcătuiesc oarecum cele 3 ipostaze fundamentale ale omului. Dmitri, cel mai în vârstă, e un exponent al senzualismului și al trupului. Ivan, reprezintă intelectul, rațiunea. Interesant este revolta aparent atee a lui Ivan: el nu neagă existența lui Dumnezeu, ci nu poate accepta lumea așa cum a fost creată de Dumnezeu. Alexei ("Aleoșa"),personajul protagonist, e simbol al trăirii spirituale și al apropierii de Dumnezeu. Toți
Frații Karamazov () [Corola-website/Science/316883_a_318212]
-
interiorul bisericii), la fel cu cele întâlnite la Cetatea de Scaun a Sucevei, duc la concluzia că Biserica Mirăuți a fost zidită în timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391). În anul 1388, domnitorul Petru I Mușat (1375-1391) a mutat, din rațiuni diplomatice, capitala Moldovei de la Siret la Suceava. În orașul Siret funcționa în acele vremuri o episcopie catolică misionară, care desfășura o amplă activitate cu scopul declarat de a aduna cât mai mulți aderenți. În acel oraș se mai făceau simțite
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
se aflau printre provinciile Austro-Ungariei, în timp ce Rusia stăpânea ținutul cuprins între Nistru și Prut. De aici și dilema în care se afla I.C. Brătianu, primul ministrul al României din acel timp. Atunci orice politică bazată pe sentiment și nu pe rațiune era total exclusă. Iată ce notă mai târziu în memoriile sale I.G. Duca în acea vreme tânăr ministru în guvernul liberal: Dacă Brătianu ar fi avut convingerea că războiul mondial se va sfârși cu victoria germană, ar fi legat soarta
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
a legislației canonice sunnite. Pentru înțelegerea și aplicarea tuturor acestora, autoritatea supremă este consensul comunității (arabă: إجماع "ʹiğmăʽ").Un alt principiu utilizat pentru înțelegerea și aplicarea prescripțiilor la situații particulare este cel al „analogiei” (arabă: قياس "qiyăs"), ceea ce înseamnă utilizarea rațiunii umane pentru a compara situații noi cu cele deja prevăzute în legislație. În diferite perioade ale istoriei islamului, a variat ponderea căpătată de așa-numitul „efort de interpretare” (arabă: اجتهاد "iğtihăd"), care încearcă să adapteze legea condițiilor mereu schimbătoare ale
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
preocupat mai puțin de acomodarea lor la situațiile „moderne”. Școala malekită pretinde că a păstrat mai bine moștenirea pură a ortodocșilor și că, în opțiunile sale, aplică ‘‘sunna’’ urmată de profet și de discipolii acestuia (arabă: الصحابة "aș-șaḥăba"). Una dintre rațiunile pentru care Mălik Ibn ʹAnas folosește mai rar opinia personală este că în vremea lui legea nu devenise încă o știință care să se ocupe în mod special de drept. Școala sa s-a răspândit în nordul Africii, iar de
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
în filozofia antică, de exemplu în Cratylus de Platon. De asemenea o putem întâlni în secolele XVII și XVIII stând la baza controverselor între empirism și raționalism. Deși Immanuel Kant apără ideea de concept "aprioric" (preexistând chiar limbajului) în Critica rațiunii pure", unii percepeau problema dintr-o perspectivă antrolopogică a limbilor și universalității gândirii. "Teoria limbajului condiționat de gândire" va fi revizuită sub diverse forme de mai mulți lingviști ai secolului al XX-lea: scrie Wittgenstein în "Tractatus logico-philosophicus" (1918). Saussure
Ipoteza Sapir-Whorf () [Corola-website/Science/325926_a_327255]
-
ea putea furniza un acompaniament potrivit pentru dansatori. Deși la sfârșitul secolului, tema muzicii și frumusețea să a ajuns să se diferențieze de cazurile în care muzica este o parte a mass-mediiei amestecate cum este în opera și dans. Critică rațiunii pure a lui Immanuel Kant, care este în general considerată cea mai importantă și influența lucrare în estetică, în secolul al 18-lea, Kant susținea că muzica instrumentala este frumoasă, dar în cele din urmă triviala - în comparație cu alte arte frumoase
Estetica muzicală () [Corola-website/Science/325994_a_327323]
-
și al XIX-lea. Articolele prezintă o etimologie a fiecărui cuvânt (așa cum era cunoscută sau presupusă în epocă), diferențele semantice între mai multe sinonime, numeroase remarci gramaticale privitoare la corecta folosire a limbii, și numeroase citări literare, care sunt principala rațiune a reputației lucrării. O versiune prescurtată, cunoscută în Franța sub numele de "Le Petit Littré", iar în Canada sub cel de "Littré-Beaujean", a fost publicată în 1874 de principalul colaborator al lui Littré, Amédée Beaujean. O versiune adusă la zi
Dictionnaire de la langue française (Littré) () [Corola-website/Science/327020_a_328349]
-
fondat de Immanuel Kant. Această doctrină și-a făcut apariția la nivelul universităților germane prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea și atinge apogeul la începutul secolului următor prin școala de la Marburg. Având ca punct de plecare "Critica rațiunii pure", se dezvoltă concepția potrivit căreia între metoda științelor naturii și cea a științelor istorice ar exista o opoziție radicală. Astfel, în timp ce științele naturii stabilesc legile generale ale fenomenelor pe care le studiază, istoria descrie fenomene care sunt unice, irepetabile
Neokantianism () [Corola-website/Science/323681_a_325010]
-
24 începe să scrie o trilogie de romane feromonale care reprezintă opusul trilogiei lui Werber. În locul romanului "Furnicile" a lui Werber, 24 scrie "Degetele", în locul romanului "Ziua furnicilor" - "Noaptea Degetelor", iar în locul romanului "Revoluția furnicilor" - "Revoluția Degetelor", Prințul 24 explică rațiunea trilogiei, oferind astfel justificarea lui Werber pentru scrierea propriei trilogii: Romanul "Furnicile" a fost adaptat în banda desenată omonimă, cu un scenariu de Bernard Werber, desenele fiind realizate de Patrick Serres. Adaptarea se concentrează doar asupra aventurilor furnicilor și abandonează
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
terrieri îmbunătățiți pe cale chirurgicală cu componente cibernetice. Șobolănoșii își amintesc viața anterioară de câine și pot comunica cu alti Șobolănoși "lătrând" în Metavers. Deși mințile lor sunt controlate în mare parte de implanturi, pot acționa uneori independent, încălcându-și programarea. Rațiune este o mitralieră Gatling cu un fel de fleșete, care folosește muniție compusă din uraniu sărăcit. Ea este compusă dintr-o cutie cu muniție mare, o mitralieră Gatling exagerată, un hâm pentru utilizator și un generator cu izotopi nucleari care
Snow Crash () [Corola-website/Science/323830_a_325159]
-
îl ceruse în echipă: Di Lello lua zilnic documente furnizate de Borsellino și pe care i le înapoia a doua zi dimineață, după ce le studia; a fost cazul majorității notițelor necesare în lupta antimafie. În scurt timp, fără disensiuni din rațiuni politice (Borsellino era de dreapta, Di Lello se autodefinea drept „social-comunist”) care pentru ei erau cel mult subiect de bancuri, chiar și între cei doi, relația profesională a devenit și prietenie în viața personală. Formarea unei baze de cunoștințe comune
Paolo Borsellino () [Corola-website/Science/322978_a_324307]
-
la Galați. Prin conexiunile acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca cineva să ofere o sumă mai mare, dar protagonistul face un aranjament cu ceilalți și se retrage. Înapoi la viața de facultate, acesta câștigă admirația colegilor săi cu "Critica rațiunii practice". Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan cu soția lui renunță la vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată de lucruri pe care protagonistul le consideră frivole, spre neplăcerea acestuia. În timpul unei excursii, acesta este
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]