23,734 matches
-
se ridicau în ordine, persoană cu persoană, pentru a adauga de la cele șase microfoane ale prezidiului noi și noi date de referință, noi teze privind forțele miraculoase ale cristalului de cuarț! MOȘ COCA COLA “Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit...” ATENȚIE! Vehicolul M.C. 003, eliberează carosabilul! Vehicolul MC 003! P.1. Sunt sergent major Podoabă. Vă rog prezentați actele urgent,urgentissimo! M. Care acte? P.1. Permisul de conducere, buletinul sau pașaportul, cercertificatul de înmatriculare... P.2. ...da-nainte de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
așa că pasta de ghete Bom Bom-Beo poate să și lipească unde e de lipit, evident dacă n-ați folosit-o ca tampon antireumatic, înlocuitor de napalm, conservant de conserve sau supco cu arom ă de creveți artificiali!” 19. CROCODILI A sosit și ne acordă un interviu celebrul industriaș român de origine internațională Palmipediu Bianc Ați venit singur ? Nău. Sint cu my mullier, Lylyn. Nevasta la mine a crescut într-o fermă din Texas. Eu sint, ca opoziție, din California. Toată viața
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
lansarea primei olimpiade de slalom automibilistic diurn. 25. Încotro ne îndreptăm ?! Aceasta este întrebarea!... Aceasta este întrebare pe care domnul Bică Suculeț, șomer fără ocupație, i-a pus-o controlorului de bilete pe ruta Negrești - 10 Prăjini - Copenhaga. Răspunsul a sosit clar, prompt, indubitabil șo sigur ca și creșterea prețurilor la biletele de călătorie. Spre unde ne îndreptăm, domnule? Spre Europa. De unde și concluzia firească că, mai mult ca sigur, Europa începe de la 10 Prăjini în sus. 26. Și spui că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
are fese grațios curbate și o fetiță. Așa că i-aș putea cînta fetiței. Degetul ăla bandajat mă pune pe gînduri. M-am oferit să i-l tratez, doar am fost medic, am tratat o mulțime de degete bandajate. CÎnd am sosit la Pietroșița să-mi iau În primire postul la dispensar, satul avea un cimitir micuț, elegant, cînd am plecat, doar după patru ani, ajunsese de dimensiunile unei adevărate necropole, Întinzîndu-se mult În sus, pe dîmb. Am luat pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
viața de noapte la biroul meu, sau ar fi mai bine să-mi văd de cadavre. Criticul era Mircea Martin. Nu auzisem de el, dar era sigur că putea să-mi schimbe soarta, trăsăturile, felul de a pronunța un diftong. Sosise așadar ziua cînd rătăcirile mele intime pe pergament aveau să fie notate. Jocul Înceta, nu era just, dar părea necesar. Toată lumea fiind de acord că trebuie să Înfrunți realitatea. Deși nimeni nu pricepe ce e. În viața imponderabilă, abia pîlpîind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
1848, prefectul de Iaș trimitea o notă informativă ministrului de Interne În care descria cu un vizibil tremur al peniței faptul regretabil potrivit căruia cele douăzeci de personalități invitate să ia cuvîntul la ora opt la festivitățile de la primărie au sosit ceva mai tîrziu din motive necunoscute dar probabil bahice (urma lista cu personalități), drept pentru care revoluția a Întîrziat cu o oră. Scrisoarea se găsește la Biblioteca Academiei. CÎnd i-am povestit unui belgian Încă amuțit de apariția unei bătrînici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numele de „solnița Europei”. Acum, nu pot spune c-am fost prea surprins, știam deja, din alte surse, că axa principală a Universului trece exact prin România, prin solniță, că Iisus s-a născut la BÎrlad, că primul extraterestru a sosit pe Terra În urmă cu cinci milioane de ani, În zona Timișoarei, noaptea. Unde a Întîlnit oameni mici și negricioși. Și, desigur, cunoșteam faptul că țara noastră are-un viitor măreț pentru care se vor ruga indienii, tot noaptea, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este pigmentat din start. Așadar, prin anul 10.000 lumea este condusă de un padișah, spațiul se pliază printr-un gaz portocaliu și viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pleacă cu atenția distrasă. Chani e fiica lui Liet. Acum Shai-hulud trebuie să hotărască dacă Jessica va deveni Cucernica Maică. Pentru o clipă ești tentat să crezi că Shai-hulud e viermele. Deoarece animalul nevertebrat cu pielea moale și corpul lunguieț sosește din nou, iese din plajă nervos și cînd să deschidă iar laleaua și să-i Înghită pe toți și se termina oroarea, Usul Îl Înțeapă cu o cange, se cațără pe el cu niște pioleți și frînghii colorate, precum Ahab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doi se Întîlnesc la pușcărie și-și dau seama că se iubesc pînă la moarte, filmul e acum alb/negru, ca la Început, greu de spus totuși cînd a Început, pare că odată cu lumea, printr-o greșeală omenească, divină, Mickey sosește eroic și face ordine În familia iubitei, zdrobește capul pervers al tatălui și-l Îneacă-n acvariu, trec peștișori, roșii, pe dinaintea gurii căscate din care iese limba vînătă, țîșnește sîngele, ochii mortului sînt mari, de copil, vine tornada, se sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-au lăsat de prostii, Juliette e coafată ca o gospodină cu bucle mov, s-a maturizat, are acum un copil mic În uter și un copil mare de crescut În rulotă ca să-l Împuște și el cînd i-o sosi vremea pe mecanic, totul se amestecă iar ca Într-o mîncare asiatică cu 27 de castronașe pline cu lichide gelatinoase gri necunoscute, probabil ulei de floarea soarelui, Îți vine să verși doar urmărindu-l pe bucătar dîndu-ți rețeta, o poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
război și o engleză din care n-am Înțeles nimic. Și, chiar asta era cheia, imaginea! Restul sînt vorbe, decupaje, bobine. Iar filmul nostru e culoare. Să vă povestesc totuși story-ul, așa cum mi-a rămas Într-o memorie paralelă. Savage sosește din Vietnam (iar), Își regăsește iubita (Nastassja Kinski) puțin debusolată de așteptare, proaspăt sositul la vatră are coșmaruri cu șobolani ce-i intră-n gură vezi pentru documentare Orwell și Cimino , o ia totuși de nevastă așa cum e, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tocmai am devenit tată, așa că m-am gîndit să-i răspund, să devenim mamă și tată. Am datele de naștere la zi, examene de laborator sofisticate, pedigree, balcon, Îi voi scrie diseară. Pentru că ea este Helena, femeia misterioasă de curînd sosită-n oraș cu dorința de-a se răzbuna pe Gene Hackman, care-i ucisese tatăl Într-o Conversație pierdută. În acest scop, actrița poartă cămășuțe de noapte adezive, cizme negre, și-l omoară. C-un glonț obișnuit, ce produce Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-i dea un interviu lui Miron Cosma. Hamza Își pierduse aplombul, semeția, microfonul, devenise negricios. Cornelius Roșiianu a irumpt și el, În haine de incendiu. Așa face În momentele delicat incendiare, pentru a lăsa impresia că tocmai atunci a sosit. Era febril și Îmbrăcat Într-o elegantă sacoșă galbenă. Ceva mai tîrziu, inegalabilul Emmanuelle Valeriu a deschis opera bufă de seară În care s-au remarcat toți. Poate un pic mai mult Lucian Cornescu. El a spus că va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
De unde i-a și ieșit porecla de disident tehnic. Douăzeci de ani de marginalizare sînt greu de suportat. Odată lămurite aceste avataruri, vietatea prezidențială a glăsuit În microfon că nu se simte vinovat de nimic, nici de decembrie, c-abia sosise, era iarnă, haos, și el doar În pulover, nici de mineriade, deoarece așa este dînsul, bun. Și dacă părinții soldaților Împușcați la Otopeni Îl Întreabă În România liberă de pomană cine-s criminalii, el ondulează cîte-un verb, ce era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că din secolul de aur, În jurul unei mese imense, Într-adevăr rotunde, și toți mi-au ascultat expozeul Întristător, În liniște, nemișcați. Pe urmă s-au scos stilourile, tot În tăcere, și s-au completat cecuri. (După o lună a sosit Într-un Moroieni stupefiat aparatură medicală ultramodernă, cu care nimeni n-a știut ce să facă.) Și, odată Încheiată prima parte a ședinței, s-a trecut la bar. A urmat o beție ca-n vis, cavalerii sînt extrem de prietenoși cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vilă, secreții. Ca să adoarmă, fata nu numără oi, ci amanți. Și adoarme spre dimineață. Vine Moș Crăciun. Scriitoarea visează că face sex În grup cu reni excitați. Îl sodomizează cu un dildo În formă de con de brad pe Moș. Sosesc colindătorii. În planul doi se vede un brad Împodobit cu testicule vineții. Autoarea se trezește. Are febră. A răcit, de-asta a visat reni. N-are nici conuri de brad, nici testicule. Așa că se-apucă să citească și mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unei femei; nu mai întîlnisem femei albe de patru luni. De-atunci nu-mi mai amintesc nimic. Știu că am fost dus la Shillong și instalat în spitalul european de acolo, că s-a telegrafiat la Calcutta și, până să sosească înlocuitorul meu, a venit mr. Sen să mă vadă, la spital. Peste cinci zile, într-un compartiment clasa I, cu două surori de caritate și cu Harold, plecam spre Calcutta, unde am fost internat direct în spitalul de medicină tropicală
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
venit. Ceru numaidecât băuturi. Îmi spuse că orice febră și orice durere trece cu whisky. Băui și eu un pahar, dar amețeala mă făcea să simt și mai viu depărtarea de Maitreyi. Aproape că îmi venea să urîu. Când a sosit Khokha, credeam că am să-l îmbrățișez de emoție. Parcă aducea cu el toată dragostea, toată India. Venise într-o dhoti destul de murdară, cu picioarele lui crăpate fără sandale, și toți din casă îl priveau cu dispreț, cu scârbă, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după libertate cum niciodată cred că n-a tânjit un prizonier. Mă simțeam atât de legat din toate părțile. Aveam zone interzise în mintea mea; de pildă, zona de dincoace și de dincolo de 13 septembrie... *** Pe la începutul lui februarie a sosit, în plin miez de noapte, o necunoscută, care a deșteptat paznicul, cerând o cameră, dar într-o limbă atât de neînțeleasă, încît omul a venit la mine să-l descurc. Am ieșit cu pelerina aceea îmblănită, himalayană, care îmi dă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine; deși, fără falsă modestie, aș putea adăuga... Se opri și, poate fără să-și dea seama, apucă mâna fetei și i-o strânse, scuturîndu-i-o cu o bruscă fervoare. - Ah, domnișoară! exclamă. Nici nu îndrăznesc să mă uit la ceas! sosisem deja cu întîrziere, și nu din vina mea, ci din vina șoferului. E o poveste întreagă, pe care prefer să nu mi-o reamintesc, în măsura în care mi-aș putea-o reaminti. Pentru că mi-am dat mai demult seama de asta un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu adevărat importantă, spuse Manole subliniind cu înțeles cuvântul, te rog să mai ai puțină răbdare. Așa ceva n-ai să întîlnești pe acolo, pe la Charlottenburg, de unde vii tu... - Ca să fiu foarte sincer, spuse Condurachi, acum vin de la Zürich. - Trebuie să sosească dintr-un moment într-altul, continuă Manole. A spus că vine exact după un an, și atât cât cunosc eu, adică foarte puțin, nu mă îndoiesc că va veni... Dacă ți-e cald, adăugă, scoate-ți haina... Condurachi se apropiase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebuit, îl întrerupse Profesorul. Se îndreptase spre ușă, dar se opri, și se întoarse, căutîndu-i privirile. - Nu mi-ai dat adresa de aici, din București. Simți că roșește, dar, cu efort, izbuti să zâmbească. - Nu am adresă, pentru că de-abia sosisem. Venisem cu trenul, de la Piatra Neamț. Am ajuns aproape de miezul nopții. Era în noaptea de înviere. Profesorul îl privi lung, neîncrezător. - Dar te duceai, în orice caz, undeva... Și acolo, pe trotuar, lângă dumneata, nu s-a găsit nici o valiză... - Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o săptămână după descoperire. Știa că nu studiase niciodată limba albaneză. Cumpărase gramatica lui G. Meyer cu vreo 20 de ani înainte, dar nu citise decât prefața. Nu o mai consultase de atunci. Și totuși, când desfăcu unul din pachetele sosite de la Piatra și dădu cu ochii de ea, o deschise la întîmplare, către sfârșit, și începu să citească. Cu emoție și spaimă, își dădu seama că înțelege tot. Căută traducerea paragrafului și se convinse: nici o greșeală... Coborî din pat și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a publicat chiar un articol interviu evident apocrif: Cum am fost lovit de trăsnet. Articolul a făcut senzație și a fost reprodus și tradus pretutindeni. De la Direcția presei am fost informat că trei corespondenți ai unor mari ziare americane au sosit aseară și vor neapărat să stea de vorbă cu dumneata. Li s-a răspuns că, deocamdată, doctorii se opun oricărei vizite... Dar cât timp o să ne mai putem ascunde? Este probabil că la ora asta gazetarii și-au început deja
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]