23,608 matches
-
comun. Nu-l căuta, nu întreba de el, îi respectase deci- zia de a se retrage, dar bănuia că cel puțin o dată acesta îl zărise la vreun act, ascuns în sală sau după cortină, și asta l-a făcut să zâmbească. — Ce piese am mai fi putut face, Sachi, dragule, i-ar fi spus dacă l-ar fi văzut. Ce melodii de neuitat ! — Ei, lasă, domnișorule Cristian, nu te mai poticni în amin- tiri, cu siguranță i-ar fi răspuns. Căci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
camera lui ore întregi, zilnic, fără oprire, ca să mai găsească o melodie. Sau s-o îmbunătățească pe alta. Verifica de zeci de ori câte un text, din sutele trimise lunar, ca să fie sigur dacă îl preia sau renunță la el. Zâmbea apoi, când după câteva săptămâni găsea ce aruncase în repertoriul vreunui amic de-al său, și nu-i spunea asta niciodată, pentru a nu-l deranja. Și mai erau, desigur, piesele pe care el le lansa, dar renunța să le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puterile. Își imaginase de atâtea ori această scenă, cu ani în urmă, o repetase și avea inventate replici și dialoguri pentru orice situație, însă nimic nu părea să se potrivească acum, când chiar o reîntâlnise. — Nu mă recunoașteți ? i-a zâmbit, pierdut în ochii ei mari și negri. Domnișoara îl studiază atent. Da, pare că îl știe de undeva, de aceea nu își continuă drumul, fără să-l bage în seamă. — O, dar sunteți chiar marele Cristian Vasile, roșește imediat. Cântărețul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
știe de undeva, de aceea nu își continuă drumul, fără să-l bage în seamă. — O, dar sunteți chiar marele Cristian Vasile, roșește imediat. Cântărețul Zarazei... — Da, chiar eu. Dar în afară de asta, nu vă amintiți de mine ? și se arată zâmbind din profil, face câteva piruete, dar fără vreun rezultat. Chiar nimic ? — Mă scuzați, ar trebui să îmi amintesc ceva ? râde ea confuză și atunci îi apar și gropițele în obraji. — Au trecut ani, într-adevăr, ani buni. Șapte ani, acum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au decurs evenimentele, dar știu ! Știu că ați cântat Inimă pribeagă ! Cin’ să te-nțeleagă, Inimă pribeagă ? Singur tu ai rămas Cântec fără glas. Unde ești, unde ești Trista mea iubire ? Mai trăiești, mai trăiești Doar din amintire. — Așa este, zâmbește ușurat Cristi. Așa este, am cântat Inimă pribeagă... Am cântat-o pentru dumneavoastră... — Pentru mine ? ! — Păi, da, era singurul fel în care eu, atunci, cu buzu- narele goale și nimic de oferit, v-aș fi atras atenția... — Vai, dar nici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
frumoasă. Atât de rece, iată, încât confundați un sentiment ce ține de spirit cu un impuls ce ține de carne. Chiar dacă ele sunt de multe ori legate, nu înseamnă același lucru... Prețul însă, pentru oricare ar fi, este același. — Bine, zâmbește Cristi. Atunci spuneți-mi un preț, iar eu voi plăti dublu. Și Cristi i-a închiriat pentru două zile o cameră scumpă la Hotel du Boulevard, de unde frumoasa femeie tocmai ieșise. A cazat-o acolo, într-unul dintre cele mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumina caldă de seară de mai îi învăluia trupul gol, firav. Era com- plet goală, fără lenjerie sau vreo bijuterie. O adevărată frumusețe a naturii, în toată splendoarea ei, gata să fie dezlănțuită. Cristi s-a apropiat și i-a zâmbit. A măsurat-o din cap până în picioare, aproape mângâind-o cu privirea. — Atinge-mă, i-a șoptit ea. Dar Cristi nu voia s-o atingă. Stătea în picioare, la distanță și o privea doar, în liniște. Atâta încât aproape îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-ar fi spulberat în mii și mii de bucăți de sticlă. Îl apropie de gură și îi sărută cele două degete mici, lipite, diferențiate doar printr-o linie foarte subțire. Ea plânge și mai tare. — Nu vezi, nu ? îi zâmbește el. — Ce să văd ? — Fără degetele astea nu ai fi perfectă. — Cum poți să spui așa ceva ? De ce râzi de mine ? — Nu râd, e minunat chiar. Ești exact ca o melodie. Ca un tango, poate chiar cel mai frumos creat vreodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îți mulțumesc că mi le-ai arătat. Câteva secunde în care nimeni n-a zis nimic. Apoi Domnișoara Coincidență s-a aplecat să-l sărute, dar el s-a retras. — Nu vă înțeleg, domnule Vasile. — Ba este chiar foarte simplu, zâmbește el. Eu nu doresc ceea ce se poate cumpăra de la dumneavoastră, mi-ați înțe- les greșit intențiile. Eu nu pentru plăcere am venit aici, deși până și faptul că m-ați lăsat să văd cea mai frumoasă femeie dezbrăcată este el
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iubesc. Știți ce mi-ați spus în prima seară, vă amintiți cumva ? — Nu... — Mi-ați spus că dumneavoastră credeți în orice atât timp cât există blănuri, bijuterii... — Și portofele uitate pe noptieră, a continuat ea. — Da, exact ! Asta mi-ați spus, a zâmbit Cristi. Și în prima zi, acum șapte ani, și astăzi mi-ați spus exact același lucru. De aceea eu v-am adus, și se îndreaptă spre plasele de lângă ușă, o haină superbă de blană, un colier de diamante și, poftiți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cunoști aerul, locul, parfumul și zgomotele din jur. Să dansezi ușor în pahar, când acesta este apucat delicat de capăt de o mână fragilă a unei domnișoare frumoase și dus spre buzele ei cărnoase și suculente. Cristi deschide ochii și zâmbește. A adunat toată energia de care era nevoie, iar orice altceva care nu este muzică a fugit în alt univers. Șeful de sală se grăbește să-i anunțe venirea. Publicul e în delir. Cu piciorul drept înainte, relaxat acum, ca și cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trecut toate nebuniile. — Să-mi treacă, ai luat-o razna ? Ăsta e abia începutul ! De când sunt mic visez să zbor, este lucrul la care am ținut cel mai mult în viața asta... Și pe care, paradoxal, l-am împlinit ultimul, zâmbește Ionel, dar l-am împlinit. Și de-acum nu mai, am terminat-o cu celelalte, de-acum am să zbor și atât. — Da, bine, așa ai visat și să ai o bicicletă și după nici două luni ai aruncat-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și nu o să mai pot zbura ? Nu o să mă lase nimeni, în condițiile astea. — Hai, Ionele, mai sunt un milion de lucruri de făcut, termină ! Le-ai făcut pe toate în aer, ți-ai îndeplinit toate visurile. Ai dreptate, prietene, zâmbește Fernic. Câți se pot lăuda cu o asemenea ispravă, a ? Nici măcar tu, râde el. Sfârșitul lui 1936 îi găsește pe Cristi și pe Fernic la inau- gurarea marelui monument al Arcului de Triumf din București, pe șoseaua Kiseleff, de 1
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ea, nu ne-am mai fi bucurat astăzi decât de încă o zi rece și noroasă, și Fernic i-a întins mâna distinsului istoric și filosof Nicolae Iorga. — Am făcut doar ceea ce a trebuit să fac, le-a răspuns el, zâmbind, cu vocea sa groasă și tonul autoritar. Mă bucur să vă întâlnesc întreg, domnule Fernic, am auzit de acciden- tul dumneavoastră. — Sunt bine, da, vă mulțumesc. Dumnezeu până la urmă are grijă de noi, în felul său cinic, uneori, ce-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mine ? Vei lăsa chiar toate femeile frumoase ale acestui oraș pe mâna mea ? — Pe mâini bune, știu că n-o să mă dezamăgești ! Cei doi se strâng tare în brațe. — Să ai grijă de tine, prietene, c-o să ne mai vedem, zâmbește Cristi. — Să fii în continuare cel mai bun, amice ! Capitolul 9 Rada Bucureștiul e parcă tot un concert fără oprire. Pe orice stradă nimerești, dai de o altă voce și o altă orchestră nemai- pomenită cu alte chei și note
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
teatru și îi urma natural, firesc, fiecare gest, fiecare miș- care și grimasă a lui Cristi. Arătau de parcă ar fi cântat de zeci de ani împreună, de parcă simțeau și știau exact când să urce și când să coboare, când să zâmbească împreună și când separat, când să se apropie unul de celălalt, încet, pe ritmul tangourilor, când să se îndepărteze, fie unul spre public și celălalt spre orchestră, fie amândoi odată într-o direcție. — Zaraza ! Zaraza ! au început toți să strige
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că scrisorile fără număr primite nu înseamnă nimic și că dudu- ițele sunt trecătoare. Ați fi cel mai invidiat cuplu din toate timpurile, îți zic. Și ea așteaptă doar un semn din partea ta. Un simplu gest, o văd cum îți zâmbește, topită toată, și tu nimic... — Titi, de ce insiști ? — De ce nu recunoști tu, Cristiane ? De ce ți-e frică ? Dar Cristi tace. Și mai dă pe gât o gură de vin. — Omule, mergi mai departe cu ea. Îți spun, te-am văzut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o pauză de câteva minute. Rada vine imediat la masa celor doi amici. — Și ? Ți-a plăcut ? A ieșit mai bine de data asta ? îl întreabă pe Cristi. — Mi-a plăcut falsarea, exact cum îți spuneam și ieri. Ridici, falsezi, zâmbești. Ai văzut și tu că a avut impact mai mare. Și știi ce-ar mai trebui ? — Spune-mi, spune-mi ! — Ar trebui să încerci să te ridici și pe vârfuri. Dar ușor, ușor. Doar să se simtă că te ridici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ții așa ? I-ai dat destul tinereții, i-ai dat chiar mai mult decât trebuia. Te-ai bucurat de totul din plin, de succes, de bani, de femei frumoase, probabil mult mai multe decât au ajuns la urechile mele (Cristi zâmbește)... Timpul trece, obișnu- iește-te cu asta. Ai aproape treizeci de ani, te-ai împlinit ca om cum nici nu visai vreodată, dar golul ăla din inimă n-o să se acopere numai fugind... Dar nu fug de nimic, mamă, pur și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un semn de viață. Doar pentru că nu e un artist ca tine și nu înțelege lumea cum o faci tu nu înseamnă că trebuie să-l tratezi ca pe un străin. Lasă-l pe Pițu, e mai importantă Rada acum, zâmbește ea. Știi că așa zici mereu ? Că nu e timpul. Că nu e timpul pentru nu știu ce, că nu e timpul să -ți iei o casă, că nu e timpul să iei o pauză, că nu e timpul pentru măritiș... Dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gândurile... Sigur că îți doresc să te distrezi în continuare, eu însă mă simt cam obosit și mă voi retrage spre casă... De ce să nu te duci cu domnul Avram, pare un bărbat serios, talentat și potrivit pentru charisma ta, zâmbește chinuit Cristi, după care o sărută pe obraz și îi întinde mâna chitaristului, întrebându-l : Student ? — Da, domnule Vasile ! i-a răspuns el, bucuros să fie atât de aproape de idolul său. — De unde ? — Din Iași, domnule. — O, dar ce oraș frumos
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de-ai casei, aveau să găsească o sume- denie de amici și prieteni, foști colegi de liceu sau vecini, brăileni și ei, care plecaseră de ani buni din țară. — Dar de când s-a mutat, dragii mei, Brăila la Paris ? a zâmbit Cristi, îmbrățișându-i pe fiecare, aproape cu lacrimi în ochi. O bucurie de nedescris a luminat întregul salon, când generația de copii și tineri de după război a micuțului oraș de pe Dunăre s-a regăsit după atât timp și atât de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vedeți că orașul e pustiu ? Doar nu vor închide porțile, nu s-ar cuveni. — Dumneata ai fost ? — Am fost, domnule Vasile, primul lucru de dimineață, după ce au adus-o de la gară. Vă e teamă să vă duceți, domnule Vasile ? — Teamă ? zâmbește Cristi. Teamă doar că n-o să apuc să o sărut ultima dată pe minunata noastră regină, care a făcut atâtea pentru noi, Dumnezeu s-o ierte ! — Dumnezeu să o ierte ! — Nu, aștept un prieten, i-am promis că mergem împre-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
priviri. Cristi era tot mai nervos și mai emoționat cum se apropia de Cotroceni. Se gândise de nenumărate ori să se întoarcă din drum și să rămână cu imaginea Reginei Maria tânără, frumoasă, dar mai vie, într-un costum tradițional, zâmbind dimineața într-o grădină de flori de toate culorile, care te amețesc cu parfumul lor. Dar se cuvenea pentru o vedetă cu statutul său un asemenea gest, trebuia să fie acolo, să înfrunte sfârșitul, alături de oameni, cu amintirea tatălui său
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care ar fi părut prea afectat. — Cu ce ocazii triste ne reîntâlnim, domnișorule Cristian, îl salută respectuos Pribeagu. — Păcat că numai la acestea, Sachi. — Ca muștele care apar imediat în jurul unui rahat, ai zice. Cum o mai duci, bătrâne ? a zâmbit Cristi, revăzându-l după atâția și atâția ani. La fel ca dumneata, viu, se pare. — Chiar și aici îți arde de celebrele-ți glumițe. — Ei, dar crezi că monsieur Ionel ar fi vrut să plângem ? Când era-n cădere, în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]