KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...889 890 891 ...943 >

23,551 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

omului fac parte și preocupări, nenorociri și boli. Iar omul mesopotamian știe că poate fi propria sa victimă, a semenilor săi, uneori a rudelor sale, a autorităților și, În final, a spiritelor rele (cf. subcapitolul 4.9b) sau chiar a zeilor. Împotriva acestor situații negative omul caută mângâiere și sprijin În practica religioasă. b) Lumea de „dincolo” și soarta morților 1) Lumea de „dincolo” - Asupra Întregii vieți a omului planează spectrul morții, cu totul urâtă, după cum o demonstrează lumea din poemul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
radicală a statutului, pentru că face ca acesta (spiritul său: edimmu/eÚemmu) să coboare În lumea infernului, În lumea de „dincolo”, arallû, numit și „ținutul fără Întoarcere” unde domnesc Erișkigal și Nergalxe "Nergal" (cf. subcapitolul 4.4b). Mesopotamienii Își imaginau că zeii infernului trăiesc Într-un palat de lazurit, așezat În centrul unei cetăți subterane, Încercuite de ziduri. La aceasta se ajunge printr-o poartă străjuită de un temnicer neînduplecat (pe nume Neduxe "Nedu") și de ajutoarele sale. În altă versiune a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ajunge printr-o poartă străjuită de un temnicer neînduplecat (pe nume Neduxe "Nedu") și de ajutoarele sale. În altă versiune a acestei teme mitologice, se spune că cetatea infernală este apărată de șapte ziduri, șapte porți și mulți paznici. Și zeii infernali, asemenea zeilor cerești, primeau de la oameni ofrandele cerute de rangul lor. Cunoaștem aceste lucruri din multe texte, mai ales din câteva mituri: Nergalxe "Nergal" și Erișkigal, Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern", din epopeea Ghilgameșxe "Ghilgameș" (tab

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poartă străjuită de un temnicer neînduplecat (pe nume Neduxe "Nedu") și de ajutoarele sale. În altă versiune a acestei teme mitologice, se spune că cetatea infernală este apărată de șapte ziduri, șapte porți și mulți paznici. Și zeii infernali, asemenea zeilor cerești, primeau de la oameni ofrandele cerute de rangul lor. Cunoaștem aceste lucruri din multe texte, mai ales din câteva mituri: Nergalxe "Nergal" și Erișkigal, Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern", din epopeea Ghilgameșxe "Ghilgameș" (tab. XII), din poemul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai mult, se alimentează reciproc. Baza ideologică a cultului În Mesopotamia, nu numai la sumerieni, ci și la akkadieni și asiro-babilonieni, este cea (cf. subcapitolele 3.2 și 5.3a) conform căreia omul a fost creat pentru a munci În locul zeilor: concret, pentru a-i sluji prin actele de cult, considerând, pe baze antropomorfe, că aceștia au nevoie să se hrănească (să mănânce și să bea) zilnic, asemenea oamenilor. După cum se va vedea mai jos (cf. subcapitolul 4), practicile cultuale sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai rar decât la alte popoare antice, și jertfe de animale. În general erau foarte apreciate ofrandele de hrană (carne friptă sau fiartă, pește, turte, miere, legume, fructe), băuturi (bere, vin, lapte etc.) și parfumuri. Aceste oferte erau considerate „hrana zeilor”. Ofrandele erau puse În vase, platouri, blide și alte recipiente și așezate pe mese (pășș¿ru) de lemn, trestie sau piatră, acoperite cu o față de masă, plasate În fața imaginii (statuie sau altceva) divinității. Existau oferte zilnice reglementate: patru sau numai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și așezate pe mese (pășș¿ru) de lemn, trestie sau piatră, acoperite cu o față de masă, plasate În fața imaginii (statuie sau altceva) divinității. Existau oferte zilnice reglementate: patru sau numai două, În anumite cetăți și În anumite perioade istorice (două zeilor din Uruk În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
case de cult”. Sărbătorile aveau În general un ritm anual, fiind legate, În societatea agricolă mesopotamiană, de ciclurile vegetative ale anului. În acest sens erau caracteristice celebrările În cinstea lui Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz" și Inanna (Iștarxe "Iștar"), considerați principali zei care aveau legătură cu fertilitatea. 2) Calendarul sacru - În Mesopotamia a existat un calendar sacru Încă din cele mai vechi timpuri atestate, care se reflecta și În viața civilă. Despre acest lucru scrie G. Furlani (1928-1929, vol. II, pp. 200-201

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
existau și ordaliile, asemenea celei amintite În al doilea paragraf din Codul lui Hammurabi (ordalia În apa râului). 5. Ghicirea și profețiatc "5. Ghicirea și profeția" Mesopotamienii, pentru a sublinia transcendența divină și superioritatea cunoașterii divine În comparație cu omul, afirmau că zeii Își păzeau cu gelozie „secretele” - niÌirtu(m) sau, mai ales, piriștu(m) -, care erau, În mod normal, inaccesibile omului. Uneori Însă, zeii Îi Îngăduiau omului să ajungă la secretele lor, Însă doar episodic și parțial, prin divinație sau revelație profetică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
5. Ghicirea și profeția" Mesopotamienii, pentru a sublinia transcendența divină și superioritatea cunoașterii divine În comparație cu omul, afirmau că zeii Își păzeau cu gelozie „secretele” - niÌirtu(m) sau, mai ales, piriștu(m) -, care erau, În mod normal, inaccesibile omului. Uneori Însă, zeii Îi Îngăduiau omului să ajungă la secretele lor, Însă doar episodic și parțial, prin divinație sau revelație profetică. a) Divinația Documentația de care dispunem despre divinație În Mesopotamia este una dintre cele mai bogate, aceasta fiind o dovadă a importanței

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
destinatarul era Zimri-Lin. Nu lipseau Însă excepțiile, unele profeții având caracter religios. 6. Magia, jurămintele (vrăjile, exorcismele) și amuleteletc "6. Magia, jurămintele (vrăjile, exorcismele) și amuletele" La fel ca și În cazul divinației, care privește domeniul cognitiv, mesopotamienii considerau că zeii au pus la dispoziția omului, chiar și la un nivel episodic și limitat, artele magice, pentru a le mări capacitățile de acțiune. a) Magia În termeni moderni, se poate spune că mesopotamienii credeau În „magia neagră”, practicată de vrăjitoare, vrăjitori

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doua jumătate a mileniului al II-lea Î.Hr. Acestea conțin nume din panteonul hurrit pe care le raportează, În unele cazuri, la zeitățile din panteonul mesopotamian. De exemplu, se pare că zeița Îalaxe "S#ala", cunoscută ca soție a zeului akkadian al fenomenelor atmosferice Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), precum și a zeului semit occidental Daganxe "Dagan", ar fi de origine hurrită. Zeița hurrită Naparbixe "Naparbi" era venerată În Assurxe "Assur"; Șaușka, În schimb, era venerată la Ninive. Iar dacă ne referim

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nume din panteonul hurrit pe care le raportează, În unele cazuri, la zeitățile din panteonul mesopotamian. De exemplu, se pare că zeița Îalaxe "S#ala", cunoscută ca soție a zeului akkadian al fenomenelor atmosferice Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), precum și a zeului semit occidental Daganxe "Dagan", ar fi de origine hurrită. Zeița hurrită Naparbixe "Naparbi" era venerată În Assurxe "Assur"; Șaușka, În schimb, era venerată la Ninive. Iar dacă ne referim la mitul sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș" și ¾uwawaxe " H~uwawa", se pare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
erau seminomazi pe cale de sedentarizare completă În urma cuceririlor. Amoreii erau numiți de sumerieni martu (MAR.TU); de semiți amurrû(m), de unde și denumirea de amoriți sau amorei pe care o folosim și noi. În ceea ce privește panteonul amorit, trebuie amintit Înainte de toate zeul Martuxe "Martu"/Amurrû(m), al cărui nume face referire directă la acest popor. Soarta sa este puternic legată de legenda mesopotamiană a amoreilor, până În timpul primei dinastii babiloniene (1894-1594 Î.Hr.). Era considerat fiu al lui Anumxe "Anum" și avea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Amurrû(m), al cărui nume face referire directă la acest popor. Soarta sa este puternic legată de legenda mesopotamiană a amoreilor, până În timpul primei dinastii babiloniene (1894-1594 Î.Hr.). Era considerat fiu al lui Anumxe "Anum" și avea trăsăturile unui zeu al furtunii. În cinstea sa a fost compus mitul sumerian Martu. Divinitatea apare adesea reprezentată pe sigilii. Literatura mesopotamiană mai cunoaște și alte divinități de origine amorită sau cel puțin occidentală, ca Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), Adduxe "Addu" din textele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
reprezentată pe sigilii. Literatura mesopotamiană mai cunoaște și alte divinități de origine amorită sau cel puțin occidentală, ca Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), Adduxe "Addu" din textele de la Mari. De asemenea, un mare respect este arătat În textele de la Mari și zeului Daganxe "Dagan", care devenise un fel de zeu național, dar care fusese inițial un zeu protector al pământului și cerealelor. Centrele sale de cult erau Mari și Terqa, În regiunea de pe cursul mijlociu al Eufratului. Cultul său ajunge să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
alte divinități de origine amorită sau cel puțin occidentală, ca Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), Adduxe "Addu" din textele de la Mari. De asemenea, un mare respect este arătat În textele de la Mari și zeului Daganxe "Dagan", care devenise un fel de zeu național, dar care fusese inițial un zeu protector al pământului și cerealelor. Centrele sale de cult erau Mari și Terqa, În regiunea de pe cursul mijlociu al Eufratului. Cultul său ajunge să fie practicat constant și de babilonieni, și de asirieni

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
puțin occidentală, ca Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), Adduxe "Addu" din textele de la Mari. De asemenea, un mare respect este arătat În textele de la Mari și zeului Daganxe "Dagan", care devenise un fel de zeu național, dar care fusese inițial un zeu protector al pământului și cerealelor. Centrele sale de cult erau Mari și Terqa, În regiunea de pe cursul mijlociu al Eufratului. Cultul său ajunge să fie practicat constant și de babilonieni, și de asirieni, care, după cum se știe, erau de origine

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unele dintre ele există atestate temple sau sărbători. Se poate stabili că panteonul din Kaniș era format din divinități precum Așșiyatxe "Așșiyat", ¾alkixe "H~alki", Inaraxe "Inara", Ișput, Pirwaxe "Pirwa", Tarawaxe "Tarawa", pe care le găsim mai târziu, Împreună cu alți zei, În ritualele hitite celebrate de „cântărețul din Kaniș”. Dat fiind caracterul predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea de a cunoaște cultul acestor divinități, nici de a da aceste nume statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Dat fiind caracterul predominant comercial-economic al documentării, nu avem posibilitatea de a cunoaște cultul acestor divinități, nici de a da aceste nume statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă prezintă două modele iconografice principale, constituite de un zeu călare pe taur și de o zeiță nudă, uneori Îmbinate. Statuile din plumb cu trei figuri umane unite, descoperite și În cadrul săpăturilor de la Acemhüyük, Alișar, Boghazköy, Cahgar Bazar, atestă, conform unor cercetători (Balkan, 1992), cultul unei triade divine, venerate În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acestea, așa-numitul Text al lui Anitta (un principe anatolian, originar din cetatea Kușșara, care și-a extins hegemonia asupra regiunilor din Anatolia interesate de comerțul asirian și care a făcut din Kaniș/Neșa capitala sa) sunt menționate unele divinități: zeul furtuniixe "zeul furtunii", zeul cerului, Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a"1, protectorul tatălui lui Anitta, Pit¿ana, căruia Anitta Îi consacră cetățile cucerite; ¾almașuitt(a)xe "H~almașuitt(a)", zeiță, personificare a tronului, al cărei nume derivat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
numitul Text al lui Anitta (un principe anatolian, originar din cetatea Kușșara, care și-a extins hegemonia asupra regiunilor din Anatolia interesate de comerțul asirian și care a făcut din Kaniș/Neșa capitala sa) sunt menționate unele divinități: zeul furtuniixe "zeul furtunii", zeul cerului, Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a"1, protectorul tatălui lui Anitta, Pit¿ana, căruia Anitta Îi consacră cetățile cucerite; ¾almașuitt(a)xe "H~almașuitt(a)", zeiță, personificare a tronului, al cărei nume derivat din hatică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al lui Anitta (un principe anatolian, originar din cetatea Kușșara, care și-a extins hegemonia asupra regiunilor din Anatolia interesate de comerțul asirian și care a făcut din Kaniș/Neșa capitala sa) sunt menționate unele divinități: zeul furtuniixe "zeul furtunii", zeul cerului, Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a"1, protectorul tatălui lui Anitta, Pit¿ana, căruia Anitta Îi consacră cetățile cucerite; ¾almașuitt(a)xe "H~almașuitt(a)", zeiță, personificare a tronului, al cărei nume derivat din hatică Înseamnă „cea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se stă”; și, În sfârșit, hitita Șiu(n)aș(um)mi, despre interpretarea căreia, ca apelativ (folosit sau nu ca nume propriu) sau nume propriu, s-a vorbit mult; se pare Însă că În acest termen se poate recunoaște numele zeului Soarexe "Soare", o divinitate masculină a luminii (Neu, 1974, pp. 116 sqq.). Acest ultim zeu, căruia Anitta Îi recuperează statuia ce fusese răpită inițial de un suveran din cetatea nord-anatoliană Zalpa, de la Mareaxe "Marea" Neagră, Îi oferă lui Anitta cetatea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
apelativ (folosit sau nu ca nume propriu) sau nume propriu, s-a vorbit mult; se pare Însă că În acest termen se poate recunoaște numele zeului Soarexe "Soare", o divinitate masculină a luminii (Neu, 1974, pp. 116 sqq.). Acest ultim zeu, căruia Anitta Îi recuperează statuia ce fusese răpită inițial de un suveran din cetatea nord-anatoliană Zalpa, de la Mareaxe "Marea" Neagră, Îi oferă lui Anitta cetatea Hattușaș prin zeița tronului. Cele trei divinități, care Îl ajută pe Anitta În acțiunile sale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]