24,349 matches
-
instituțiilor cheie și a surselor de informații. 4.5. Incompatibilități între cultură și structura socială 4.5.1. Cultura versus structura socială: perspectiva funcționalistă Teoria funcționalistă susține că structura socială și cultura unei societăți o ajută pe aceasta să se adapteze la mediul fizic, social și tehnologic. Acest lucru poate să sugereze că o societate poate fi stabilă odată ce a ajuns la un stadiu de echilibru cu mediul. Dar acesta este întotdeauna schimbător. Societatea intră în contact cu alte societăți, fapt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
întotdeauna schimbător. Societatea intră în contact cu alte societăți, fapt ce reprezintă o schimbare a mediului social. Tehnologii noi sunt inventate și ele reprezintă o schimbare în mediul tehnologic. Chiar mediul fizic se poate schimba și forța societatea să se adapteze. În 1986, spre exemplu, dezastrul nuclear de la Cernobâl a contaminat nordul Suediei și Norvegiei, fapt care a forțat mulți oameni să își schimbe stilul de viață. De asemenea, unele schimbări climatice, poluarea mediului, epuizarea resurselor naturale ori descoperirea altora noi
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pot fi surse importante ale schimbării sociale și culturale. Tensiunea culturală ("Cultural Lag"). Când o societate trebuie să se schimbe ca răspuns la provocările mediului, structura socială și cultura au adesea rate diferite de schimbare. De obicei, structura socială se adaptează mai rapid la o tehnologie nouă. În schimb, cultura este mai înceată la schimbare deoarece oamenii opun rezistență considerând că pierd valori și credințe importante. Aceasta creează o situație pe care sociologii o numesc tensiune, întârziere culturală ("cultural lag"). Într-
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sau ea să fie o persoană diferită. Aceste exemple arată că mesajele conflictuale de la acești agenți ai socializării creează necesitatea alegerilor, ce în cele din urmă pot conduce la schimbări sociale. Adică, o parte a modului prin care societatea se adaptează la noile realități se produce prin alegerile oamenilor tineri între mesajele diferite ale agenților socializării. 5.3. Tipuri de socializare Vorbim de procesul socializării în primul rând referitor la modalitatea în care acesta se produce în copilărie și adolescență. În
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Acesta asigură cunoștințe despre supraviețuire și adaptare la mediu care trebuie să fie transmise din generație în generație pentru ca societatea să supraviețuiască. Strâns legat de păstrarea și transmiterea cunoștințelor este prezervarea culturii. Dacă, așa cum funcționaliștii cred, valorile și credințele sunt adaptate bine la mediul social, fizic și tehnologic al unei țări, atunci trebuie să fie un mod de a le transmite din generație în generație. Socializarea este mijlocul prin care acest lucru se produce. De asemenea, procesul socializării promovează consensul și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
umane, trebuie să fie un mod care să asigure că consensul unei generații este transmis, de-a lungul timpului, la următoarea. Iarăși, procesul socializării este mijlocul prin care acest lucru se realizează. Totodată funcționaliștii consideră că societatea trebuie să se adapteze la schimbările din mediul lor social, fizic și tehnologic. Aici iarăși, procesul socializării oferă un mod prin care acest lucru se poate realiza. 5.4.2. Perspectiva conflictualistă Așa cum am spus, funcționaliștii văd procesul socializării ca un mijloc al prezervării
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
diverse sunt transformate în venituri. Aceasta include tehnologia socială (abilități, capacități, cunoștințe și tehnici) și, în egală măsură, mașinile, uneltele și instrumentele diverse. 5. Mediul contextul material, politic, tehnologic, social și instituțional (cultural) la care o organizație trebuie să se adapteze. Organizațiile au relații cu sistemele mari din care acestea fac parte. Ele împrumută de la mediile lor structurile sociale, participanții, obiectivele și tehnologiile. Așa cum am mai spus, în esență, o organizație este un grup formal care are anumite caracteristici pe care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
tendința fiecărei persoane din organizație să transmită altora responsabilitatea unei astfel de decizii deoarece este posibil ca lucrurile să nu meargă bine și să fie tras la răspundere. Incapacitatea instruirii. Când întâlnesc o situație nefamiliară, birocrații încearcă adesea s-o adapteze la una pentru care au instrucțiuni. Această tendință de a "forța" situațiile pentru a se potrivi instrucțiunilor, de a le înghesui într-un pat al lui Procust, în parte rezultă din înclinația spre conformare care se manifestă în grupuri și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a le înghesui într-un pat al lui Procust, în parte rezultă din înclinația spre conformare care se manifestă în grupuri și organizații. Astfel, deși organizațiile birocratice pot fi raționale și eficiente în rezolvarea situațiilor familiare, ele adesea nu se adaptează bine la schimbare. Situațiile noi cer moduri noi de rezolvare a pro-blemelor, dar vechile moduri au tendința de a se autoperpetua. Acest eșec de adaptare la condiții noi uneori este denumit incapacitatea instruirii și reprezintă o limită serioasă a organizațiilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sunt muncitori neproductivi. Se cunoaște de asemenea că unii muncitori sunt mai alienați decât alții și că femeile, minoritățile și cei cu educație limitată probabil pot sfârși în roluri alienate. Din fericire, oamenii din organizații au dobândit abilități să se adapteze în mod informal la această situație care parțial compensează trăsăturile alienate ale birocrației. Vom vedea în continuare câteva din modurile în care aceștia reușesc să facă acest lucru. 6.4.3. Perspectiva interacționistă a birocrației Structura formală și informală. Am
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de a le atinge. Indivizii prinși în această dilemă resping atât obiectivele cât și mijloacele. O dată ce ei fac acest lucru devin devianți. Dată fiind blocarea căilor de acces la mijloacele instituționalizate și dezirabile social, care caracterizează starea anomică, indivizii își adaptează conduita și-și reglează acțiunile la diferite situații sociale așa cum arată tabelul 7.1 preluat după R. K. Merton. Tabelul 7.1. TIPOLOGIA MODURILOR DE ADAPTARE INDIVIDUALĂ LA SITUAȚII SOCIALE ANOMICE Moduri de adaptare Scopuri culturale Mijloace instituționalizate I. Conformitate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sociale. Familiile din clasa de mijloc pot avea mai mult succes în a ține ascunsă violența. Sunt unele evidențe că oamenii din clasa de jos nu sunt la fel de conștienți de dezvoltarea copilului ori nu găsesc căile potrivite de a se adapta la stres și pot de aceea să apeleze la violență mult mai rapid decât oamenii din clasa de mijloc. Totodată, din cauza stresului crește riscul abuzului, iar sărăcia este ea însăși un factor stresant major, de unde poate exista o relație între
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
conflictualistă este de asemenea relevantă față de rolul și poziția familiei în ansamblul societății. În mod specific, când nevoile altor instituții intră în conflict cu acelea ale familiei ori membrilor ei, familia în general trebuie să se conformeze sau să se adapteze. De pildă, în competiția pentru locuri de muncă, familia trebuie să se pregătească să meargă acolo unde poate găsi de lucru. Această situație de cele mai multe ori poate fi o experiență neplăcută, legăturile sociale avute fiind dificil de rupt. Dacă unul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
echilibru, fiecare parte realizează funcția ei și lucrează în armonie cu celelalte părți. Oricum, schimbările din mediul extern pot altera echilibrul vechi și societatea trebuie să se schimbe suficient ca să stabilească unul nou. De exemplu, o societate trebuie să se adapteze la o creștere neașteptată a prețului petrolului prin căutarea unor surse alternative de energie, producerea de automobile cu consum redus ș. a. Acest lucru ilustrează un punct important al teoriilor funcționaliste; ele văd schimbarea ca ceva care în mod obișnuit vine
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
consum redus ș. a. Acest lucru ilustrează un punct important al teoriilor funcționaliste; ele văd schimbarea ca ceva care în mod obișnuit vine din afară. Astfel, ca în exemplul nostru, o schimbare în lume a prețului petrolului forțează societatea să se adapteze la el. Dacă alterarea echilibrului sau schimbarea este severă, societate ar putea fi distrusă dacă nu este capabilă să se adapteze la șoc și să producă un echilibru nou. Dar funcționaliștii afirmă că sistemele sociale nu sunt niciodată pe deplin
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
vine din afară. Astfel, ca în exemplul nostru, o schimbare în lume a prețului petrolului forțează societatea să se adapteze la el. Dacă alterarea echilibrului sau schimbarea este severă, societate ar putea fi distrusă dacă nu este capabilă să se adapteze la șoc și să producă un echilibru nou. Dar funcționaliștii afirmă că sistemele sociale nu sunt niciodată pe deplin integrate. Există totdeauna tensiuni și contradicții. Spre exemplu, instituțiile educației sunt destinate să instruiască tinerii ca să ocupe poziții sociale în sistemul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
vor ocupa. Pentru destul de mulți, aceste așteptări nu se îndeplinesc și aceasta reprezintă una dintre tensiunile ori contradicțiile societății românești contemporane și, în egală măsură, o problemă socială. Devine clar că schimbările sociale se produc când sistemul încearcă să se adapteze la tensiuni și contradicții și, implicit, să rezolve proble-mele sociale corespunzătoare. Alt aspect al teoriei schimbării sociale este diferențierea structurală ori creșterea specializării rolurilor. Diferențierea poate apărea din cauza creșterii populației, dezvoltărilor tehnologice ori altor factori. Spre exemplu, așa cum am văzut
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
produse ale proceselor sociale din interiorul acesteia. Sursele care se găsesc în afara societății sunt numite exogene; acelea care își au originea în societate sunt numite endogene. Teoriile funcționaliste se concentrează asupra surselor exogene precum și asupra modalități în care societățile se adaptează la rezultatele schimbării. Teoriile conflictualiste pun accent pe sursele endogene ale schimbării, concentrându-se asupra felului în care societatea însăși creează schimbarea. Există multe surse ale schimbării sociale. Printre acestea se numără mediul fizic și contactul cu alte societăți care
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mai în detaliu. Mediul fizic. O sursă majoră a schimbării sociale poate fi mediul fizic (natural). Când climatul se schimbă, fenomen care are loc din timp în timp, ori grupul se mută într-un alt climat ori viața socială se adaptează corespunzător acestei schimbări. Uneori activitățile umane pot schimba climatul, așa cum s-a întâmplat în diverse țări ale lumii cu despăduririle care au condus la expansiunea deșertului. În general, mediul natural limitează tipurile de sisteme de producție care se pot dezvolta
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ar putea fi afectați înainte ca o împrejurare să fie calificată ca o problemă socială. Dar când o condiție afectează mulți oameni, astfel că unii dintre aceștia o observă, vorbesc și scriu despre ea, înseamnă că există o problemă socială. Adaptând un exemplu după C. Wright Mills (1975), putem spune că dacă într-o societate de aproape 23 de milioane de locuitori numai un număr restrâns dintre acești sunt neangajați, unii chiar pentru că refuză să muncească, aceasta rămâne o problemă personală
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
alții se așteaptă să acționeze, iar conceptele morale de "drept", "natural" și "bun" devin asociate cu aceste moduri obișnuite de comportare. Nu totdeauna regulile funcționează eficient. Ele pot deveni învechite sau irelevante din cauza schimbărilor sociale rapide. Oamenii încearcă să se adapteze la noile condiții urmând modurile "onorabile", verificate în timp, dar în loc de satisfacții ei experimentează sentimentul frustrării și al nefericirii. Ordinea și predictibilitatea sunt înlocuite de confuzie și haos. Aceasta este condiția dezorganizării sociale. Datorită acestui lucru, unul din modurile de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sale, imprimă narațiunii tenta unei dezbateri cu deschidere parabolică asupra soartei omului la sfârșit de mileniu și a omului dezrădăcinat, rupt de patrie, în mod special. Frământările insului însingurat, trăind printre străini ca în mijlocul pustiei, încercările zadarnice de a se adapta și de a intra în comuniune cu noua colectivitate, ca și persistența, de dincolo de fire, a tiparelor etnice de judecare a lumii și lucrurilor alcătuiesc însăși substanța cărții, căpătând dimensiuni și valențe simbolice mai puțin cunoscute literaturii române. De fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
fi "comunități textuale", pe care le definește ca fiind "micro-societăți organizate în jurul înțelegerii comune a unui text" (Stock, 1990, p. 23). Citirea în comun a textelor canonice în Evul Mediu a condus la emergența unor "societăți orientate textual" (p. 19). Adaptând aparatul conceptual elaborat de B. Stock în studiul memoriei naționale, vom spune că "comunitatea textuală" a națiunii este o macro-societate interpretativă organizată în jurul înțelegerii comune a textelor care codifică scriptic trecutul colectiv al comunității (i.e., a manualelor școlare de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
urmă de administrația romană a început să se articuleze în "nuclee statale" sub forma voievodatelor, a căror închegare a pus în mișcare forțele de producție ale orânduirii feudale. Ființa poporului și autonomia neamului și-au găsit azilul în statalitate. Programul... adaptează sloganul marxist prezent în Manifestul Partidului Comunist, enunțând că "întreaga istorie a poporului român se înfățișează ca istoria unor necontenite lupte de clasă" (p. 29). Formula doctrinară hibridă a național-comunismului, minată de contradicții ideologice, face însă ca lupta de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care cavalerul, naratorul povestirii, îl consideră ideal feminin, rugându-l pe Tezeu să cruțe viețile celor doi cavaleri, atunci când sunt descoperiți luptându-se în pădure, implorându-o pe zeița Diana să o ajute să-și păstreze castitatea, iar, mai apoi, adaptându se cerinței de a se căsători cu Arcite, plângându i moartea și, în final, trăind fericită alături de Palamon. Nu are o gândire sau un caracter ferm individualizate, dorind doar ceea ce alții se așteaptă de la ea, îndeplinind, într-o pasivitate aproape
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]