25,430 matches
-
Crăciunului, când casa copilăriei mele, aproape toate casele din țară erau învăluite în mirosul aluatului de cozonac, al mirodeniilor, cel puțin, iar prin alte locuri, de rumenitul porcului abia sacrificat. Paștele venea și el cu miros de primăvară, de gunoaie arse în fața porților, cu pantofi noi, și ei miroseau a piele și a nou și ne mândream cu luciul bombeurilor, până ne ciocneam de prima piatră ieșită în cale, cu alchimia ce ni se părea atât de savantă, a vopsitului ouălor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
niște cârpe negre, apăreau butoaie cu oțet ca să nu te spurci , mai există și metoda izolării, a lanțului pus pe poartă și a arnăuților care trăgeau cu pușcociul pentru ca nimeni să nu se mai apropie de locul nesănătos. Cadavrele se ardeau vaccinuri nu existau , dar te mai salva câte unul care furase vreun cui de pe crucea lui Hristos și pe care nu-l atingeau pojarurile și scabia, nici buba neagră. Noi, cei de azi, cu toate penicilinele, iată, nu ne mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care sunt rațiunea și scopul acestei enorme cheltuieli de bani și energie umană, fără inteligență? Nu este firească revolta oamenilor care vin pe jos, osteniți, înghețați de la muncă, când văd agenții Securității grași, bine hrăniți și îmbrăcați, bărbați și femei, arzând inutil benzina și încasând salarii de trei-patru ori mai mari decât ale lor numai pentru a teroriza doi oameni care nu au făcut și nici nu ar putea face nimic? Doi oameni izolați, imobilizați, trăind în teroare și sărăcie! Spuneam
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mistice? Nu le spun religioase, sau Biblii, cum se cheamă. Și acestea sunt arme și le este frică de ele! Deci nu-i voie să ai Biblii. Atunci, cum este cu mințirea Occidentului, că miile de Biblii nu au fost arse, ci distribuite, explicație pentru care au și trimis un prelat în America? Cum continuă să ducă cu preșul Occidentul acești șmecheri, cum i-a denunțat fostul ambasador american la București, retrăgându-se din postul de ambasador din cauza politicii duse de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și totodată modul În care fugim de responsabilitățile vieții, este religia și abjurarea noastră - rațiunea noastră de a exista”. Paharele erau pline, dar nu le ridicasem Încă, atunci când vorbitorul Începuse a se ocupa de sărbătorit. „Ne-a adus setea lui arsă de fericire, ne-a adus imaginile unei copilării incinerate de război și lagăr, ne-a adus bucurii visate și neîmplinite, dureri trăite sau numai bănuite, neliniști vaste, chinul Întrebărilor. Inaderența lui la realitate e și a noastră, stinghereala acoperită de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
creațietc "M. Blecher - Între biografie și creație" „Orice existență poate fi visată ca un incendiu”, afirmă un contemporan al nostru. Sunt vieți care chiar sunt niște incendii. Există Însă flăcări care nu sunt, de fapt, altceva decât o rană ce arde. * Cei care cunosc „cazul Blecher” știu că, Înainte de a fi extrem de dificil, a vorbi despre această dureroasă combustie poate să pară o impudoare. Singura justificare ar fi ca la capătul riscantei expuneri alegerea să se dovedească Îndreptățită și de alte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Își păstrează locul său aparte. Miraculosul „hiperintensității” diferă de geometria implacabilă a absurdului kafkian și conține, credem, o gamă mai amplă de laitmotive tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și dintotdeauna, dar și litera tăioasă a profeților și-ar recunoaște rana: „Implor să fiu trezit, trezit În altă viață, viața mea adevărată. Este cert că e plină zi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aude strigătele tale”... Am Întârziat mult asupra acestor cuvinte. Le transcriu, la rându-mi, ca o confirmare și ca un răspuns. Anxios, ca un adolescent, am plonjat, dintr-o dată, În acel ciudat colț de lume unde a iubit și a ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata surdină bizantină a personajelor care Îmi solicitau insomnia, alerta lor de cârtițe suferinde revendicau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și ca birou editorial - cu fotografiile tuturor autorilor pe care Îi edita. Înainte și mai presus de toate, Însă, un spirit literar acut și Îndrăzneț, căruia, nu Întâmplător, gardienii ideologiei naziste i-au retras dreptul de a profesa ca editor, arzând În piața publică, cu acea isterie antiintelectuală proprie tuturor dictaturilor, numeroase volume apărute prin strădania sa. Lui Rowohlt Îi datorează enorm nu doar Musil și alți importanți scriitori interbelici de limbă germană, ci și Sinclair Lewis, Hemingway, Faulkner, Thomas Wolfe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
can never be wholly eliminated from human life, either personal or social”, ne reamintea Isaiah Berlin („conflictul și tragedia nu pot fi niciodată eliminate cu totul din viața umană, fie ea personală sau socială”). Orbitele Marii Statui de la New York par arse nu de jocurile festive de artificii ale unui Eden supraluminat, ci de exploziile pe care conflictele și tragedia vieții pe pământ le Înalță, zilnic, spre cerul ilizibil. Zâmbetul ei tolerant, de Giocondă supradimensionată pentru consumul popular, pare Înghețat În rictusul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
liceul de elită al sașilor din Transilvania, era cel mai vechi liceu din țară (560 de ani!), un centru al conservatorismului și Îngâmfării naționale - la cea mai ușoară adiere politică reacționam ca broasca-țestoasă, retrăgându-mă În carapace.” Consecința: „Cu inima arzând și bâlbâind marxist, m-am Înșirat În 1948 În brigăzile de muncă voluntară. În liceul confesional «Bruckenthal», timp de 560 de ani nu călcase picior de român! În mai 1948, o delegație de trei sau patru UTC-iști vizitase cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ducă la capăt, ci printr-o opțiune contrarie: „lumea este o lume a ucigașilor, dar eu nu vreau totuși s-o văd ca o lume ucigașă, ci ca un loc unde se poate trăi”. Înainte de sinucidere, B. Îi ceruse să ardă manuscrisul romanului și să-i restituie, astfel, Auschwitzul, ca ea să poată rămâne În viață. El nu se considera scriitor, aflăm de la Iudit. Scrisul „era singurul său mijloc de expresie. Dar adevărata exprimare a omului, spunea el, este viața sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu siguranță, și Schlemihl, a cărui imaginară confesiune către Chamisso Încerca să exprime, prin cuvinte, ceea ce viața exprimase, fără Îndoială, mai bine. Prăbușirea comunismului Îl deposedase, s-ar zice, pe B. de rațiunea de a persevera În experimentul ororii. „Era ars, consumat”, spune Iudit. „Rezistența se spulberase, Întreaga lume Îi era deschisă. Și era sătul să-și mai caute noi Închisori.” Nici Keseru nu și-a vândut sufletul. În una din acele camere oficiale „unde se densifică toată indiferența lumii”, Keseru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ochi care umblau hai-hui. „N-aveți nici o grijă, vă duc eu până la Neagu în Lățunaș” le spuse ca într-o doară. „Cităm din Sfârșitul unei domnii sângeroase” (pag. 71): „Nevasta lui a început să pregătească masa, dar nouă nu ne ardea de mâncat, ci de a pleca din Ofcea cât mai repede, să ajungem la Lățunaș. El însă, foarte tacticos a plecat la cârciumă să aducă băutură. S-a întors cu o sticlă de rachiu și una de vin. Cojocaru și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de seară mă urcam în acest vârf de deal, unde încercam să-mi lămuresc povara gândurilor, care îmi năvăleau în suflet. Privind dealul din față, greu și masiv, îl vedeam cum se proiecta pe cerul mereu înroșit de focul care ardea la sonda de gaz metan de la Copșa Mică. Toate dealurile dimprejur erau luminate și din săltarea flăcărilor rămase după orizont, lumina se făcea mai mare, apoi scădea. Această pâlpâire îți da impresia unor aripi nesfârșite de lilieci, care fâlfâiau în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dea foc scândurilor și schelăriei încă neridicată de acolo. Au mers într-o mașină de piață, cu arme și cu bidoane pline cu benzină. Până n-a ajuns mașina la locul destinat, soldații de pază au tras focuri de armă. Arzând, mașina a ajuns la schele. Focul s-a întins la scânduri, încingându-se o vâtvătaie creatoare de panică. în fața Palatului a fost postat Aurel Călin. El, din fața porții principale, a aruncat o puternică grenadă defensivă. Ea a explodat în apropierea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a durat din toamna anului 1937 până în miezul lui 1940. Mii de legionari uciși de Călinești, Benglii, Moruzofi, Marinești în beznele nopții. Nu uciși, ci torturați, martirizați, fripți pe jăratec, arși cu vitriol. Căpitanul, cu el Nicadorii, Decemvirii, Clime, Banea și mulți, nenumărați și-au găsit moartea năpraznică în această prigoană. Luminișul, care s-a ivit pentru o clipă la capătul acestui drum nu e biruință ci doar hotarul între pădurea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la Peștera Ialomicioarei cu mai mulți colegi, dar pretinde că nu știe care a fost rostul acestei excursii. La 14 mai 1948, în ajunul arestării sale, Traian Popescu i-a spus că în cazul în care va fi arestat, să ardă pachetele pe care i le-a dat spre păstrare. Întrucât Traian Popescu n a mai venit nici în acea zi și nici a doua zi pe la ea, Nohineanu Alexandra a desfăcut pachetele găsind în ele cărți legionare, precum și livrete militare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nici a doua zi pe la ea, Nohineanu Alexandra a desfăcut pachetele găsind în ele cărți legionare, precum și livrete militare, buletine de Biroul Populației și ordine de chemare de culoare verde, noi și nescrise. Pretinde că a doua zi ea a ars aceste pachete. În continuare arată că tot a doua zi, în timp ce lipsea de acasă, Traian Popescu a fost căutat de sora sa Olga Popescu, care aflând că fratele ei n-a mai trecut pe la Alexandra Nohineanu și bănuind că a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
crez de luptă, cu o camaraderie puternică bazată pe o disciplină autoimpusă și selectarea elitei după capacitatea de jertfă, care a dispărut fără urmă în meandrele istoriei. Ceea ce cred eu că nu avea acea mișcare era dragostea, care la noi arde ca un foc sacru ce-i întreține viața. De aceea Mișcarea Legionară va rămâne etern în istorie, cât timp are fundamentul în dragostea îndelung răbdătoare, cea care nu se laudă, nu pizmuiește, le crede pe toate, toate le rabdă și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă, Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura Baroase cumplite spărseseră tăcerea în cioburi De răcnete mari cât durerea. Țăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer. Martirii ardeau pe ruguri de ger... Ah! Cum își holba ochii istoria! Nu-i venea să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horia, Că-n sufletul nostru de nădejde orfan, Atârnau nojițele de la opincile lui Badea Crișan. Ah! Amintirea asta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
jur. Încăperea era complet goală. Ca o sală de așteptare în gară când nu trec trenuri. Nimic cu care să-ți clătești ochii, nici măcar ferestre. Am văzut în final o masă ponosită, trei scaune și o sobă veche în care ardeau cărbuni. Ba chiar și un ceas pe perete și o tejghea. Pe sobă fierbea o oală neagră emailată, ciobită pe alocuri. Dincolo de tejghea se afla o altă ușă din sticlă mată și o lampă care ardea într-un colț. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sobă veche în care ardeau cărbuni. Ba chiar și un ceas pe perete și o tejghea. Pe sobă fierbea o oală neagră emailată, ciobită pe alocuri. Dincolo de tejghea se afla o altă ușă din sticlă mată și o lampă care ardea într-un colț. Am fost tentat o clipă să bat la ușă, dar am decis să aștept totuși să apară cineva. Pe tejghea erau împrăștiate clame. Am luat câteva în mână și m-am jucat cu ele un pic, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
carnețel cu cifrele mele. Degetul mare de la mâna dreaptă îmi amorțise ușor, așa cum mi se întâmplă întotdeauna când scriu mult. Am comparat datele permutate cu cele rezultate de la spălarea creierului, ca să văd dacă se potrivesc cum scrie la carte. Am ars lista în chiuvetă, am pus carnețelul într-o cutie pe care am băgat-o, împreună cu caseta, în seif. Terminasem jumătate din treabă. M-am prăbușit pe canapea, epuizat. Cel puțin în ziua aceea nu mai aveam nimic de făcut. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el imediat și s-a așezat pe scaun. Matahală și-a rezemat fundul de marginea chiuvetei și și-a încrucișat brațele. Erau mai mari decât niște coapse normale. Privirile și le-a ațintit pe spinarea mea, undeva deasupra rinichilor. Mă ardeau pur și simplu. Ar fi trebuit s-o întind atunci când am mai putut. Doar avusesem scara din balcon la îndemână. N-aveam cum să le fac față ăstora. Pitic nici nu s-a sinchisit să mă privească. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]