23,608 matches
-
mort decât viu. Cu hainele-i pline de sânge și vomă, umflat la față de bătăi, cu pământ și mizerii în urechi, în păr, cu unghiile imense, negre, cu hainele toate rupte și jegoase, care puțeau groaznic a pișat și fecale, zâmbind ca un idiot, crezând că l-a văzut pe Fernic. — Haide, domnișorule Cristian, ridică-te în picioare și hai acasă, până nu-ți dai ortu’ popii prin cine știe ce dugheană, trage Pribeagu de el, dar fără niciun folos. Ah, dac-ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cât două palme, pe care a devorat-o alături de un piure fierbinte. Încă o cafea și a primit și Universul, ca de obicei, pe care l-a răsfoit cât a fumat o țigară. — Mai doriți ceva, domnule Vasile ? Și Cristi zâmbește : — Chiar nu mai am nevoie de nimic, mulțumesc... A, nota ! Au trecut repede săptămânile de doliu pentru cel care compusese și adaptase peste cinci sute de romanțe și tan- gouri, cel care definise acordurile care s-au fredonat în prima
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și dumneavoastră cifrele. — Nu-mi pasă câtuși de puțin de cifre, se enervează Cristi, refuzând să se uite peste foile ce i se puseseră în față, fiind gata-gata să le arunce în aer. Eu nu cânt cifre, eu cânt note, zâmbește sarcastic. În nici mai puțin de un an, domnule Vasile, ați ajuns să vindeți pe jumătate. Nici măcar nu ați rămas la același nivel, ba din contră, vă scufundați pe zi ce trece. Și vă spunem noi ce urmează, pentru că știm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Serile de la Bufet, deși încă pline, nu mai au savoarea de altădată. Oamenii sunt parcă tot mai mâhniți și apăsați de incertitudine și teamă de moarte, iar nici Cristi, tot mai deprimat și cătrănit, nu îi mai poate face să zâmbească și să radieze ca altădată. Nu își mai găsește locul și nici sensul, doarme tot mai puțin și e din ce în ce mai obosit, mănâncă la fel de rar și își simte trupul bolnăvicios și bea și fumează fără oprire, ajungând să-i tremure mâinile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toți sunt la un pas de a se ridica să danseze era momentul potrivit pentru celebrele tangouri, pe versurile lui Pribeagu. Zaraza, desigur, de multe ori repetată și aplaudată minute întregi, dar și Sunt foarte pudic, madame, De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ?, Un tango spaniol, Cingolita sau Frumoasa mea, eu te ador, a cărei nostalgie provoca aproape leșinuri : Deci vino noapte de fiori Să-mi dărui sfintele comori Și când ne va surâde-o stea, Să-mi cânți iubirea mea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
teatru grandios, când oamenii îndră zneau chiar să urce pe scenă pentru a-l îmbră- țișa, a-i dărui flori, a-i cere autografe și a-l felicita, îl revedea din nou în spatele sălii, la o masă, pe tatăl său, zâmbind și sorbind un pahar de vin în cinstea lui. Nu mai era singur, i se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ea și s-a așezat lângă el, începând să-i mângâie chipul. Dacă ești prea obosit, mă duc eu și iau două amandine. Și mergem mai încolo la leagăne, ce zici ? — Mi-e indiferent, cu tine nici nu simt oboseala, zâmbește Cristi. Nu va trece mult până când Francesca va divorța de soțul ei și se va muta împreună cu marele cântăreț. După atâția ani în care a locuit pe Cobălcescu, Cristi o va abandona pe doamna Apostolescu și-și va cumpăra propria
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care s-o și îmbogățească ! Cristian, ascul- tă -mă și mai ai răbdare ! Nu te hazarda. Nu te arunca așa cum faci întotdeauna, cu capul înainte, o să-ți frângi gâtul. Parcă ești fermecat, nu ești în apele tale... Fermecat de amor, zâmbește el. Și chiar în acea seară a cerut-o în căsătorie, într-adevăr, după nici două luni bune de când se cunoșteau. Capitolul 14 Jilava, 1939 După prima sa pauză, Cristi se pregătea să revină pe scenă pentru a doua reprezentație
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clape. De patru ori linia refrenului, abia apoi vin cu vocea. Iar dacă fac semn, atunci mai mergeți încă de două ori cu instrumentalul, vedem cum reacționează și sala. Și, Mișule, ți-am mai spus de o sută de ori, zâmbește, omule, mai mult. Ce ești așa crispat ? Cum mă întorc cu privirea la tine te văd așa concentrat acolo, de parcă te chinui, te strofoci, speriat și emoționat. Nu te mai gândi la public, închide ochii, relaxează-te puțin, Doamne iartă-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe umeri și înfipte în uniforma sa militară impecabilă. Un bătrân trecut bine de șaizeci și ceva de ani, încărunțit, dar bine făcut, solid, cu spatele perfect drept și pieptul scos în față. Serios, cu o privire rece, dură, și zâmbindu-i ironic din spatele biroului. Imediat i se alătură și piticul mustăcios care ordonase arestul. Cristi observă că, deși aranjată decent, camera nu avea nicio fereastră, iar singura lumină, slabă și ea, gălbuie, venea dintr-un bec din tavan, care din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lovi un om legat de mâini, din întuneric. — V-ați atins de domnul Vasile ? i-a întrebat imediat colonelul. — Nu, domnule, nici vorbă. Este posibil să fi adormit în dubă, mă iertați, și să fi avut un coșmar teribil, le zâmbește Cristi, a cărui sângerare s-a mai potolit. — Domnule Vasile, aveți ceva împotriva uniformei ? — Din contră. Tatăl meu a murit pentru țara asta în război. Am fost crescut cu dragoste și devotament pentru patrie și respect poate mai mult ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unii vă consideră un erou, alții un criminal. Știu că sunteți respectat și în egală măsură temut. Treaba mea nu este să vă judec acțiunile, dar aceasta nu înseamnă că le accept sau uneori chiar le înțeleg. Mareșalul Ion Antonescu zâmbește. — Oricât de diferiți părem, domnule Vasile, ați fi surprins să aflați că avem de multe ori un scop comun. Nu mă provocați, vă rog, la această discuție. — Ba vă provoc, este tocmai pentru această libertate a expresiei pentru care eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
faci întotdeauna să mă simt în siguranță. — Apăi nu-i ăsta rolul unei mame ? — Așa-i, așa- i... Dar eu nu mai sunt un copil și trebuie deja să mă descurc și singur. În ultimii ani am făcut numai tâmpenii, zâmbește el. Nimic nu s-a legat de la cap la coadă și mulți oameni au dispărut din viața mea, fie că i-am împins eu, copleșit de iubirea lor, fie pentru că destinul lor s-a sfârșit. Iartă-mă, mamă, sunt încă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Vrăbiescu nu se opreau, însoțite de un râs isteric și grotesc. „Ți-am spus, Cristiane, ți-am spus !“, se hlizea el, legănându-se în fotoliul de lângă patul bolnavului, care nu îl băga în seamă. Când se simțea în puteri le zâmbea. Se ridica din pat și o lua din nou prin pădure pentru a cânta. — O, nu și tu prietene ! se răstea la Fernic. Timpul meu încă n-a apus, vei vedea. Câtă vreme inima mea va bate și glasul meu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nici tu nu cred că mai înțelegi... — Ai fost tot timpul un visător și un om al vieții. Te-ai încăpățânat să le faci pe toate, dar un singur lucru nu ai reușit, Ionele. — Ce, amice ? Unde m-am ratat ? zâmbește Fernic. — Nu ai fost niciodată un artist, cu adevărat un artist. Altfel ai fi înțeles. Că unui artist poți să îi ceri orice, inclusiv să moară, dacă e nevoie. Acum mi-aș trage un glonț în cap, dacă asta ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o muză ? a spus Cristi, emoționat de starea deplorabilă a băiatului, și l-a mângâiat pe frunte ca un tată. — Și cum era Zaraza ? au sărit toți, curioși. Cum era, maestre ? a întrebat cu ultimele puteri și puștiul. Cristi a zâmbit. — Cum te cheamă pe dumneata ? — Grigore Ionescu, domnule. Prietenii îmi spun Grig. — Grig, amice, închide ochii, pentru că am să-ți povestesc despre o femeie de o frumusețe nemaiîntâlnită ! s-a gândit el imediat la Domnișoara Coincidență. O muză ca dintr-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
netedă, strălucitoare și brună. Sânii goi, ca niște foi de plăcintă crudă umplute cu ce dulcețuri vă poftesc inimile. Dar dincolo de toate acestea, aș putea continua la nesfârșit, Zaraza avea un defect. Degetele mici de la picioare îi erau lipite, a zâmbit el, aproape să bufnească în plâns. — Ăsta era secretul ? se arată unul dezamăgit. — Ăsta era nu secretul, dragul meu, era punctul ei slab, prin care ea se credea normală, imperfectă, la fel ca toate celelalte și cu nimic mai specială
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vedeți ce blestemați am fost cu toții să trăim aceste vremuri infernale ? — Și pentru ce ? Pentru ce ? șoptește Cristi. — Nu-ți mai tulbura mintea cu astfel de întrebări, maes- tre, căci nu poți decât să ți-o scrântești și să înnebunești, zâmbește violonistul. Hai să ne bucurăm că suntem vii, că suntem sănătoși și că o să-i vedem pe-ai noștri în câteva zile. Timpul trece mai greu decât mi-aș fi imaginat. Dar trece, nea Vasile ! Și noi, mai ales noi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Marian, iar Marian și le pune și el pe scaunul lui Cristi, și amândoi se reazemă de geamul rece al compartimentului, în timp ce afară se înnopta peste câmpurile reci și goale ale Rusiei. Cei doi se privesc în ochi și își zâmbesc. Fețele lor sunt schimbate după atâția ani de război. Fețele lor sunt aspre, iar privirile mai reci, ascunzând în spatele lor, în sertare cât mai întunecate ale minții, amintiri groaznice, pe care speră să le uite când ajung acasă. Sunteți obosit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că vă puneți tot sufletul și toată puterea în muzică, știind că ea nu vă va trăda niciodată. Mi-e frică însă pentru dumneavoastră că veți înnebuni când nu veți mai avea pentru cine și unde cânta. Și Cristi a zâmbit, cu ultimele puteri, înainte să adoarmă. Și a fost printre puținele nopți, după atât timp în spatele frontului, când a și visat liniștit. A visat că era copil și taică-su îl ducea la prima lui zi de școală. Micuțul Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vei învăța de unde vii, unde ești, dar, mai ales, cine ești. — Dar tati, dacă ceilalți copii n-au să mă placă ? — Păi, de ce să nu te placă ? Au vreun motiv ? — Eu știu ? Dacă pur și simplu nu mă plac ? Gheorghe zâmbește : Tu știi că și ei se gândesc la asta ? Și ei se vor întreba dacă nu cumva tu nu-i vei plăcea pe ei. Crezi ? — Cristi, iubitule, să știi de la mine, oamenii, indiferent dacă-s copii sau sunt mai mari
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
da ? N-avem nevoie de fasoanele tale de trubadur, lumea s-a schimbat, tăticule. — Ceva rusești nu știi ? îl ia la bani mărunți un ofițeraș, care ședea la o masă cu niște soldați, împărțind câteva vodci. — O rugă pentru Stalin ? zâmbește Cristi. — Știi ? — Știu o poezie, dar o recit numai la baie, ca să mă cac mai ușor, râde el, știind de palma pe care urma s-o primească și care îi și întoarce fața. — Ar trebui să te arestez, nesimțitule ! Atunci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu. Subiectele erau cele care contau. Cristi paralizează, regăsind printre numele acelea câțiva cunoscuți cărora le refuzase textele foarte slabe cu ani buni în urmă, iar acum deveneau adevărate glorii. — Uite, la sfârșit ai și note, că tot te plângeai, zâmbește ironic activistul. Domnule, cu greu aș putea alege ceva de aici, îmi plac toate. Da ? Ia, uite-o p-asta, ia citește-o p-asta, și îi arată cu degetul său gros textul : Lui Stalin slavă, slavă cântăm, Pe drumul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
n-am să-l aud în mahalale, nici măcar acolo nu vei avea loc de bună ziua, iar o pâine nu știu cine îți va mai servi, când terminăm noi ce avem de povestit despre dumneata, iar domnul elegant s-a ridicat de la masă, zâmbind cinic, și l-a salutat pe Cristi. Și, într-adevăr, se vedea izgonit până și din cele mai ieftine și mai împuțite crâșme, pe când cântăreți fără mari voci și cu un repertoriu sărac, dar care învățaseră lecția și se vânduseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
jegoși cum îi numești. Poate nu vezi bine prioritățile. Ce ai de gând să faci ? Să ajungi să mori de sărăcie și de foame ? Doar pentru că nu poți cânta un nenorocit de cântec politic ? Nici măcar asta, trebuie doar să le zâmbești și să le arăți aprecierea... — Poftim ? Aprecierea unor criminali ? Spune-mi, Marie, spune-mi tu cum poți să zâmbești unuia ale cărui mâini încă miros a sânge de om nevinovat ? La naiba, toți o să murim, Marie, la un moment dat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]