240,120 matches
-
Editurii Academiei Române. Institutul îngrijește și o revistă bianuală în limba maghiară, care apare din 1957: „Nyelv-és irodalomtudományi közlemények” (Studii și cercetări de lingvistică și istorie literară). Începând din 15 iunie 2014, este editată și revista „Dacoromania litteraria” în format on-line. Principalele direcții de cercetare - lexicografia și dialectologia - inaugurate de Sextil Pușcariu au fost continuate în perioada postbelică. În colaborare cu Institutul de Lingvistică din București, colectivul clujean va elabora, începând din 1952, "Dicționarul limbii române literare contemporane", apărut, în patru volume
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
sale artistice”. Perioadă 1942-45 - Teatrul Național București - 74 de roluri dintre care: Teatrul Municipal Personaje importante din: Grădină Boema (Teatrul Papagalul) Studiourile Hunnia Budapesta Teatrul de Opereta 1945-47 Teatrul Municipal 1956-58 Regia artistică la: Studioul actorului de film Nottara Roluri principale în: Teatrul de Comedie 1960-64 1964 - 1972 Director - fondator Teatrul Ion Creangă 1979 Regie “Muschetarii... Magariei-Sale“ de Ion Lucian 1980 Rolul Producătorului din “Cinema“, Teatrul de Comedie 1981 Rolul Tatălui din “Turnul de fildeș“ de Rozov, Teatrul de Comedie; Vandergelder
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
din “Pețitoarea“, Teatrul de Comedie; Regia, “Snoave cu Măști“, Teatrul din Oradea 1982 “Imaginile sunt imagini“ de Eugen Ionescu, rolul tatălui și regia spectacolului; “Strigoiul din Kitahama“ de Kobo Abe, Teatrul de Comedie; Regia “Marry Poppins“, Teatrul Național Timișoara; Rolul principal din “Pepere L’ amoral“ de Brigitte Sarthou, Theatre L’Ille de France, Paris, Franța 1983 Regia “Cocoșelul neascultător“, Osaka, Japonia; Regia “Haină cu două fețe“, Teatrul Național Timișoara; Regia “Cocoșelul neascultător“; Regia și rolul principal din “Leș contes“ de Eugen
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
Poppins“, Teatrul Național Timișoara; Rolul principal din “Pepere L’ amoral“ de Brigitte Sarthou, Theatre L’Ille de France, Paris, Franța 1983 Regia “Cocoșelul neascultător“, Osaka, Japonia; Regia “Haină cu două fețe“, Teatrul Național Timișoara; Regia “Cocoșelul neascultător“; Regia și rolul principal din “Leș contes“ de Eugen Ionesco, Theatre L’Ile de France, Paris 1984 Rolul Georges-Onica Vlasca din “patriotică Română“, Teatrul de Comedie; Rolul Moșului din filmul “Rămășagul“ de Ion Popescu-Gopo; Regia “Cenușăreasa“, Teatrul Valah din Giurgiu 1986 “Viciile“ (opt roluri) din “Snoave
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
pentru turneul din Japonia, 120 de zile 1988 Regia “Trei gemeni venețieni“, Teatrul Valah din Giurgiu; Regia și rolul Generalului din “Scaiul“, Teatrul de Comedie 1989 Regia „Hoțul sentimental” de Tudor Popescu, T.E.S. 1990 Înființarea Teatrului Excelsior; Regia și rolul principal, Tatăl, în „ Nu treziți un copil care visează” de E. Ionesco; Regia „Celimare-le bien aime” Teatrul L. S. Bulandra; Rolul principal din „Protest” de V. Havel, Teatrul de Comedie 1991 Regia „Lovește-l pe aproapele tău”, Teatrul din Botoșani. Rolul
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
Scaiul“, Teatrul de Comedie 1989 Regia „Hoțul sentimental” de Tudor Popescu, T.E.S. 1990 Înființarea Teatrului Excelsior; Regia și rolul principal, Tatăl, în „ Nu treziți un copil care visează” de E. Ionesco; Regia „Celimare-le bien aime” Teatrul L. S. Bulandra; Rolul principal din „Protest” de V. Havel, Teatrul de Comedie 1991 Regia „Lovește-l pe aproapele tău”, Teatrul din Botoșani. Rolul „Omelette” din „Căsătoria” de Gogol 1992 Cadăr, din „Ianche, Tache și Cadăr”, Compania Radu Beligan. Pepere (rolul titular) din Pepere Lamoral
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
1991 Regia „Lovește-l pe aproapele tău”, Teatrul din Botoșani. Rolul „Omelette” din „Căsătoria” de Gogol 1992 Cadăr, din „Ianche, Tache și Cadăr”, Compania Radu Beligan. Pepere (rolul titular) din Pepere Lamoral și regia, Teatrul EXCELSIOR 1993 „Stăpânul universului”, rol principal în serialul american Time Warrior Stud. Castel. Regia și rol principal în „Are tata față mare” de M.Maxi- Teatrul C.Tănase 1994 Premiile G. Timică și Al. Giugaru pentru activitate. Regia și rol „Fratele” din „Doctorul minune” de H.
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
Omelette” din „Căsătoria” de Gogol 1992 Cadăr, din „Ianche, Tache și Cadăr”, Compania Radu Beligan. Pepere (rolul titular) din Pepere Lamoral și regia, Teatrul EXCELSIOR 1993 „Stăpânul universului”, rol principal în serialul american Time Warrior Stud. Castel. Regia și rol principal în „Are tata față mare” de M.Maxi- Teatrul C.Tănase 1994 Premiile G. Timică și Al. Giugaru pentru activitate. Regia și rol „Fratele” din „Doctorul minune” de H. Popescu, Teatrul C. Nottara. „Maiorul” din „Jocul de-a vacanță”, film
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
1994 Premiile G. Timică și Al. Giugaru pentru activitate. Regia și rol „Fratele” din „Doctorul minune” de H. Popescu, Teatrul C. Nottara. „Maiorul” din „Jocul de-a vacanță”, film TVR 1994 Fouche din „Supeul” de Brissville, Teatrul Odeon 1995 Rolurile principale din „Acvarium” și „Trafic” de L. Calaferte 1996 Regia „Nebuniile iubirii” de Dan Tărchilă, Teatrul din Buzău 1997 Regia „Scaiul” Teatrul din Brașov 1998 Regia și rol principal din „Ah!bacalaureatul!” Teatrul din Buzău Regia și rol principal din „ Vin
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
film TVR 1994 Fouche din „Supeul” de Brissville, Teatrul Odeon 1995 Rolurile principale din „Acvarium” și „Trafic” de L. Calaferte 1996 Regia „Nebuniile iubirii” de Dan Tărchilă, Teatrul din Buzău 1997 Regia „Scaiul” Teatrul din Brașov 1998 Regia și rol principal din „Ah!bacalaureatul!” Teatrul din Buzău Regia și rol principal din „ Vin americanii” Teatrul C. Tănase 1999 One mân- show „Le grenier” spectacol special pentru sărbătoarea francofoniei în Bretagne. Regia la „Aladin și lampă fermecata”, Teatrul Excelsior. Trahanache din „Scrisoarea
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
1995 Rolurile principale din „Acvarium” și „Trafic” de L. Calaferte 1996 Regia „Nebuniile iubirii” de Dan Tărchilă, Teatrul din Buzău 1997 Regia „Scaiul” Teatrul din Brașov 1998 Regia și rol principal din „Ah!bacalaureatul!” Teatrul din Buzău Regia și rol principal din „ Vin americanii” Teatrul C. Tănase 1999 One mân- show „Le grenier” spectacol special pentru sărbătoarea francofoniei în Bretagne. Regia la „Aladin și lampă fermecata”, Teatrul Excelsior. Trahanache din „Scrisoarea pierdută”, Teatrul Național București 2000 Regia „Notă zero la purtare
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
Regia „Val-Vârtej și vasul fantomă” de O.Sava Teatrul Excelsior Regia și text „Inima de piatră” după W.Huff, Teatrul Excelsior Rolul „Maiorul „din „Jocul de-a vacanță” Teleplay TVR Regia „Dr.Minune „ de H.Popescu Teatrul Nottara 1995 Rolul principal din „Don - Juan din Ramat-Gan”, Tel-Aviv-Israel Taus din „Ceasornicăria Taus” de Gelu Naum, Teatrul Mundi Interviuri
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
acești 37 de ani, PPE a avut cinci președinți: În timpul Congresului de la București în 2012 , și-a actualizat platforma sa politică după 20 de ani ( Congresul PPE de la Atena , 1992 ) și a aprobat un manifest politic în care se rezumă principalele valorile și politici. Printre acestea , manifestul subliniază : Manifestul descrie , de asemenea, prioritățile PPE pentru UE , inclusiv : Ca element central al campaniei electorale europene din 2009, PPE a aprobat în aprilie la Congresul de la Varșovia "Manifestul Electoral". Acesta propune: Președinția este
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
pentru Parlamentul European (o dată la cinci ani) sau când sunt convocate congrese extraordinare. Acest lucru înseamnă că de fapt Congresul are loc mai frecvent decât din trei în trei ani. Congresul alege Președinția PPE (o dată la trei ani), decide cu privire la principalele documente politice și programe electorale și oferă o platformă pentru șefii de guverne și de partide PPE. Ultimul congres al PPE a fost Congresul de la Marsilia, din decembrie 2011. În mod regulat, cu câteva ore înainte de reuniunea Consiliului European, liderii
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
sau alți miniștri în acele cazuri în care prim-ministrul țării respective nu aparține unui partid membru al PPE (de exemplu, guvernele de coaliție); și, în cazul în care nici un partid membru al PPE nu face parte din guvern, liderul principalului partid PPE de oppozitie este invitat. Urmând modelul Summit-ului PPE, în ultimii ani partidul a organizat regulat reuniuni ministeriale PPE înainte de reuniunile Consiliului Uniunii Europene, cu miniștri, miniștri adjuncți, secretari de stat și parlamentari europeni abordând subiert relevante pentru
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
funcția de președinte al Comisiei Europene; PPE a făcut acest lucru încă dinaintea ratificării Tratatului de la Lisabona, prin sprijinirea lui José Manuel Barroso pentru un al doilea mandat, în aprilie 2009. PPE deține președințiile a două din cele trei instituții principale ale UE: Comisia Europeană condusă de președintele José Manuel Barroso (PSD) și Consiliul European, condus de Herman Van Rompuy (CD&V) - care a fost nominalizat de PPE ca primul președinte permanent al Consiliului European. PPE deține 12 dintre cei 28
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
ori, din proprie inițiativă, organizează seminarii, forumuri, publicații și alte activități. Aceste asociații sunt: IMM-uri Europa , este organizația oficială de afaceri al Partidului Popular European și servește ca o rețea de politicieni pro - afaceri și organizații politice . Obiectivul său principal este de a modela politica UE într-un mod mai prietenos pentru IMM-uri , în strânsă colaborare cu Cercul IMM-uri a Grupului PPE în Parlamentul European , DG Întreprinderi și organizațiile pro - afaceri din partidele naționale membre ale PPE . Importanța
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
mulțime de eforturi în influențarea politicii ocupării forței de muncă și în apărarea Europei nedivizate în privința justiției sociale. Uniunea Întreprinzătorilor Mici și Mijlocii (AMM) a PPE este rețeaua pro-afaceri a politicienilor și organizaților politice creștin-democrate, conservatoare și neoliberale. Obiectivul său principal este modelarea politicii UE într-un mod mult mai prietenos pentru întreprinzătorii mici și mijlocii, în strânsă cooperare cu cercul de membri din Grupul PPE din Parlamentul European, din Direcția Generală Întreprinderi și Industrie și din asociațiile membre ale SME
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
Statul Atabeyilor din Azerbaidjan ("Azərbaycan Atabəylər dövləti" în azera) sau statul Eldeghizilor (1136-1225), este un stat medieval azer, cu elementul principal turcic, considerat Epoca de Aur sau Era Renașterii al istoriei Azerbaidjanului. La mijlocul secolului al XI-lea, Marele Imperiu Selgiukid s-a extins de la Asia Centrală până la Marea Mediterana și de la trecătoarea Derbent până la Golful Persic. Azerbaidjanul s-a alipit din nou statului
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
jucat un rol remarcabil în continuarea și consolidarea mai departe a tradițiilor independentiste ale poporului azer. În mod special, statului Eldeghiz din Azerbaidjan, care devenise cel mai puternic și cel mai influent stat din Orientul Mijlociu, respectiv Apropiat, îi revine meritul principal în evoluția etnico-politică a națiunii azere. Un rol aparte în istoria Azerbaidjanului în secolul al XII-lea i-a revenit statului atabecilor din Azerbaidjan - Eldeghizilor (1136-1225). Reședințele lor de bază erau în Tabriz, Nahcivan, Hamadan și Maragha. Vasalii eldeghizilor erau
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
1950, Vârsta de Aur a Televiziunii. În luna octombrie 1953, odată cu lansarea filmului "Mogambo", ea a devenit un star de cinema, un statut confirmat în 1954, cu un Glob de Aur și o nominalizare la Premiul Oscar, precum și cu roluri principale în cinci filme, printre care "The Country Girl", pentru care a primit Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. După căsătoria sa cu Rainier al III-lea de Monaco a renunțat la actorie, dedicându-se noului său rol în cadrul familiei
Grace Kelly () [Corola-website/Science/309195_a_310524]
-
sale de la Monaco. În timp ce mergea la Academia Ravenhill, o școală de prestigiu pentru fete catolice, Kelly era model de modă la evenimente sociale locale împreună cu mama și surorile ei. În 1942, la vârsta de doisprezece ani, ea a jucat rolul principal în "Don't Feed the Animals". În timpul liceului, ea a jucat, a dansat, și a absolvit în mai 1947 școala Stevens, o instituție proeminentă privată. Anuarul ei de absolvire a înregistrat că actrița ei preferată a fost Ingrid Bergman și
Grace Kelly () [Corola-website/Science/309195_a_310524]
-
o voce puternică și era puțin probabil să aibă o o carieră de scenă de lungă durată. Kelly juca la Teatrul Elitch din Colorado când a primit o telegramă de la producătorul Stanley Kramer de la Hollywood care îi oferea un rol principal alături de Gary Cooper în "High Noon". Kelly a condus delegația SUA la Festivalul de Film de la Cannes din aprilie 1955. În timpul Festivaului, ea a fost invitată să participe la o sesiune foto la Palatul din Monaco cu Prințul Rainier al
Grace Kelly () [Corola-website/Science/309195_a_310524]
-
și a prefăcut zidurile cetății în ruine și i-a secat puțurile. La sfârșitul erei a III-a, Galadriel a părăsit Pământul de Mijloc pentru a pleca în Valinor. Galadriel nu a jucat un rol important în Războiul Inelului. Cauza principală a acestui fapt este că ea trebuia să-și protejeze propriul regat, Lothlorien, împotriva orcilor veniți din cetatea întunecată a lui Sauron, Dol Guldur. Trei atacuri au avut loc asupra Lothlorien-ului, dar elfii le-au respins cu succes și pe
Galadriel () [Corola-website/Science/309188_a_310517]
-
să continue drumul: Să aibă propriul regat unde ea să fie Regina și unde nimeni și nimic să nu intre fără permisiunea să, iar râul să nu-și aibă sălașul." Galadriel apare în toate cele trei cărți ca fiind personaj principal al capitolului sau peronaj episodic. De asemenea o poveste mai detaliată a personajului poate fi regăsita în "The Unfinished Tales" scrisă de J.R.R. Tolkien și editata parțial de fiul acestuia, Christopher Tolkien. În filmele regizate de Peter Jackson, Galadriel este
Galadriel () [Corola-website/Science/309188_a_310517]