24,349 matches
-
continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare că descoperă o plăcere aparte în a fi adulată. Remarcăm aici o ironie sofisticată, oarecum greu de identificat în spatele convențiilor vremii cărora autorii se supun. Adaptând Teseida lui Boccaccio, Chaucer a schimbat unele episoade astfel încât să le confere o cauzalitate, iar povestirea sa să se apropie mai mult de un fabliau. Nici figura celor doi cavaleri, Arcite și Palamon, nu este mai impunătoare, așa cum ne-am
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
după „ulcerații vechi”, lipsă paranteza „(colecționism)”; după „mânca tot felul de lucruri găsite pe jos” lipsă „chiar și cele murdare”; lipsă „Avea de asemenea tulburări sfincteriale sub formă de incontinență de urină și de materii fecale” etc., etc.. Textul este adaptat ca pentru elevi și profesori, nu poate servi de bază de discuții. Extrasul din România medicală din Biblioteca Academiei Române, cota I 108.052, lipsește din depozit, astfel că textul de bază, din revistă, deși e greu de găsit, rămâne totuși
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Cultul strămoșilor și moșilor s-a îmbinat cu acest cult al soarelui, astfel că mitologia gerontolatrică a devenit consubtanțială mitologiei solare. Ca reminiscențe ale sărbătorii închinate zeului Mithra, înlocuită de sărbătoarea romană dies natalis Solis invicti, motivele solare s-au adaptat la spațiul carpato-danubiano-pontic, suferind și alte influențe. Astfel, în noaptea de Crăciun se dau drumul de pe un deal, la niște roți de foc, care purifică timpul; pentru primenirea spațiului, se fac focuri în dimineața de Crăciun atât la slavi, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
filozofiei o profesie. Pentru Noica, modul cu totul aparte în care a înțeles Wittgenstein să funcționeze ca profesor de filozofie 3 a putut reprezenta mai mult decât o confirmare a convingerii sale că o minte independentă și creatoare se va adapta cu greu obligațiilor pe care le implică acest rol. Noica nu putea să nu admire lipsa totală de disponibilitate a lui Wittgenstein pentru compromisuri care au fost acceptate chiar și de minți strălucite.4 Într-un punct esențial, modul în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
natura înconjurătoare. Hermine povestește că încerca să reproducă în miniatură instalații tehnice, de exemplu o mașină de cusut. Simțea o mare nevoie de afecțiune și de înțelegere. Nu se apropia ușor de copiii de vârsta lui, avea puțini prieteni, se adapta greu în medii noi, mai puțin prietenoase. Până în 1903, la l4 ani, Ludwig nu a frecventat școli publice, fiind instruit acasă, după planuri de învățământ concepute de tatăl său. În acel moment, acesta a decis ca Ludwig să urmeze în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spre concluzia că viața lui s-a redus tot mai mult la interesul pentru ceea ce gândea și scria. Într-o conversație cu O. K. Bowsma, un filozof american care era prieten cu Malcolm, Wittgenstein acuza incapacitatea lui de a se adapta la schimbările care au avut loc în lumea vestică în ultimele decenii. Remarcând cât de diferită era acea lume în care au trăit părinții lui la Viena, cu o jumătate de secol mai înainte, în raport cu cea de după cele două războaie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de rol care-i derutează pe unii dintre profesori, mai ales pe cei debutanți: partener al elevului evaluator, expert manager, psiholog evaluator etc. În aceste circumstanțe, profesorul trebuie să fie capabil să evalueze corect fiecare rol, să identifice și să adapteze modalități de rezolvare plecând de la elevi, factori perturbatori și context, ajungând la ideea de intervenție educațională în funcție de situație. Având în vedere scopul facilitării învățării, rezonanța afectivă și motivațională a elevilor, trezirea conștiinței și implicării acestora, eficacitatea semiozei didactice este dată
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
personalități distincte, fiecare cu propriul nume, cu ,,povești" diferite, cu interese și nevoi individuale (sau, mai grav, fără nici un interes pentru studiu), situație care îl obligă să ia în considerare modalități educaționale diverse, să aleagă metode și strategii variate, să adapteze curriculum etc. Din perspectivă semantică, printre obstacolele întâlnite în înțelegerea sensurilor generate de discursul didactic, putem să menționăm: • limbajul abstract specific unor discipline sau unități de învățare, care, de cele mai multe ori, au creat dificultăți de învățare sau menținerea discursului la
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
având tot timpul în vedere așteptările și reacțiile elevilor. Imaginea pe care și-a format-o asupra auditoriului clasă trebuie să fie cât mai aproape de realitate, deoarece numai o bună cunoaștere a elevilor îi dă posibilitatea construirii unui discurs didactic adaptat la cerințele acestora. d) Analiza situațională a discursului didactic Profesorul trebuie să țină cont de faptul că învățarea este un proces activ și constructiv, care are loc într-un anumit context, deci este situativ, sistematic și multidimensional. Rezultatele învățării nu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
expresii faciale"122 sau ,,gesturi expresive"123. Fără intenție, dar cu valoare comunicativă, manifestările faciale sunt puternic implicate în exprimarea sau descifrarea stării fizice și psihice. De multe ori, elevii decodează starea fizică a profesorului după gesturile acestuia și se adaptează în funcție de natura relației pe care au construit-o. În legătură cu istoricul acestor gesturi, expresiile faciale sunt prezențe primare în ontogeneza gestualității, unele dintre ele existând chiar de la naștere (surâsul, încruntarea, dezgustul). Cu ajutorul lor se pot transmite atât sentimente negative (frustrare, negativism
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și Într-un sens subiectiv, adică În funcție de felul În care Îl folosim, În care Îl personalizăm: „Timpul pierdut nu se mai Întoarce”; „Cine nu Învață la tinerețe va plînge la bătrînețe”; Lucrul la timp făcut prețuiește Îndoit” (proverbe). * „Încerc să adaptez situația la mine, iar nu pe mine la situație.” (Horațiu) Într-adevăr, omul trebuie să aibă inițiativa În „cunoaștere”, Însă cînd este vorba de relațiile sociale, el trebuie să știe să aplice și diplomația concesiilor, și chiar a compromisurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
autosugestiei pacientului, adică puterii/disponibilității lui interioare de a lupta cu boala, de a se vindeca. Un proverb italian este revelator În acest sens: „A avea voința de a te vindeca e o parte a sănătății”. „Psihopatul este o ființă adaptată la sine, dar neadaptată la mediu și la viața Înconjurătoare.” (Lucian Blaga) Psihopatul este, de fapt, un „caracteropat”, deoarece lumea valorilor lui este cu totul alta, decît cea a comunității În care trăiește, de unde și structurarea atitudinilor sale față de semeni
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
redecorarea palatului Versailles, pornind un dialog original între arhitectură și spațiu, între canoanele artistice și inovație, dar și megalomanie bine gradată și dozată. Arhitectonic, ansamblul nu se impune prin spațiu, ci emană o sobrietate fastuoasă; nu se închide, ci se adaptează, transmițând vizitatorului impresionat mesajul regelui: eu sunt Regele Soare. Sălbăticia ținutului era pentru Ludovic al XIV-lea elementul necesar. Asemenea unui pictor în fața unei pânze albe, avea ocazia să demonstreze tuturor perspectiva și punctul său de vedere artistic, respectând tradițiile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
l-a convins pe Ludovic să jure că în fiecare noapte va dormi lângă ea. Regele s-a ținut de cuvânt și, indiferent la ora la care își încheia ziua, se culca în patul conjugal. Maria Tereza nu s-a adaptat vieții de la curtea Franței. Și-a format micul ei grup de vorbitori de limbă spaniolă; își petrecea zilele discutând cu aceștia și serile jucând jocuri de noroc. Dar nici măcar Maria Tereza nu a reușit să evite un scandal public, care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
chiar să și contraatace B: Atât de jos suntem că până și necazu-l politizăm? În mod surprinzător, președintele, care era renumit pentru competența sa comunicativă, pentru abilitatea sa de a discuta cu „poporul”, dovedește o incapacitate flagrantă de a-și adapta, din mers, discursul la contextul general și la cel al interloctorului. În mod inexplicabil, limbajul său non verbal (un zâmbet larg, aproape râs) vine să pună În evidență un contrast puternic Între starea sa de spirit și cea a interlocutorilor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Încă din etapa psihică În care emițătorul prelucrează mesajul, Într-un proces de interacțiune continuă. Emițătorul, conștient de faptul că nu poate să-și atingă obiectivul - vehiculat prin enunț - decât cu ajutorul receptorului (dacă acesta dorește să coopereze), urmărește să-și adapteze textul În funcție de coordonatele manifeste și pertinente ale contextului receptorului și ale contextului general: „el Își alege semnele din sistemul lingvistic cunoscut de partenerul său, preferă valorile semnificative pe care știe că le cunoaște acesta, utilizează corelate situaționale comune cu el
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
p. 6 referință </ref>. Din această perspectivă, frames par a fi copii mentale ale modului În care Înterpretul s-a raportat la realitate (ca entitate segmentată, structurată și dinamică). Ele au un caracter dinamic, În sensul că pot fi completate, adaptate modificărilor din spațiul cultural respectiv. Un frame (și schema aferentă lui) cum ar fi efectuarea de cumpărături În spațiul cultural românesc a suferit diverse modificări În decursul timpului; până În anii 1970-1980, un asemenea cadru cuprindea, cu aproximație,următoarele concepte cheie
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mult mai mult trecut decât prezent. Dacă trecutul este reprezentat de prejudecăți, iar prezentul de judecăți, rezultă că În orice act de interpretare orizontul prejudecăților este mult mai vast decât orizontul judecăților; conceptul de orizont este preluat de la Husserl și adaptat de către Gadamer. Există două orizonturi: unul al prezentului, În care ființează cel ce Înțelege, și celălalt al trecutului, al tradiției. Ambele există pentru sinele care Înțelege, dar au centre referențiale diferite: orizontul prezentului este al sinelui, pe cînd cel al
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
române, redactând mai multe articole despre diverse publicații. Articolele mi-au fost returnate cu unele modificări făcute de redactorii Editurii Academiei. De pildă, mi-am Încheiat articolul despre revista Pământul românesc (1941-1945) În felul următor: „Încercarea revistei de a se adapta noilor realități politice a rămas fără efect, revista dispărând sub tăvălugul comunist, care va pătrunde În România”. Redactorul respectiv mi-a subliniat cuvintele „sub tăvălugul comunist, care va pătrunde În România”, scriind pe margine: „Nu e stil de dicționar!”, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
aceștia, ceilalți nu constituie, eventual, decât (niște) mijloace de a-și impune propriile principii, pretenții și de a-și atinge țelurile personale. Această categorie de oameni cred că esențial este individualismul (și cred că cel mai eficient este să ne adaptăm la specificul societății hiperindividualiste). Pe scurt, pentru ei, relațiile interpersonale sunt secundare atunci când este vorba de succesul lor profesional și de profitul lor material-financiar. Din punct de vedere ideologic, această tendință s-a născut încă din secolul al XVIII-lea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
noi că le vom avea cu ei, teorie ce se dovedește funcțională" (p. 149). Potrivit autoarei nord-americane, o schemă este "o combinație puternică de idei și de sentimente negative" (p. 90), care ne-a ajutat într-un fel să ne adaptăm, oferindu-ne la un moment dat "o soluție cel puțin parțială pentru o anumită problemă cu care ne-am confruntat timpuriu în viață" (p. 91). De exemplu, celebrul psiholog Erik Erikson vorbește despre ceea ce el a numit încredere în sine
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Vom obține sprijinul lor afectiv și probabil material, ceea ce ne va ajuta să trecem mai repede peste pierdere. d. tristețea ne poate proteja pentru moment de agresivitatea celorlalți. Totodată, ea poate fi protectoare atunci când, de exemplu, ne ajută să ne adaptăm unei pierderi personale (totuși, pe termen lung, ea este cumulativ dăunătoare și poate provoca "un cancer al sufletului" Damasio, 2010, p. 134). e. tristețea ne ajută să manifestăm simpatie și empatie față de tristețea altora. Sintetizând, putem spune că, în funcție de intensitatea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sărace (din punct de vedere sufletesc, spiritual). Aflate într-o astfel de cumpănă existențială, relațiile interumane declanșează poziții de abordare diferite ale antropologilor, psihologilor sociali, sociologilor etc. Astfel, unii susțin faptul că în atare condiții și relațiile trebuie să se adapteze: vor intra și ele în sfera rapidității, a performanței, a randamentului și a pragmatismului (accentuate), în cea a hiperconcurenței, a hiperindividualismului și a hipertehnologizării. Nu mai poate fi vorba de o viziune care să accepte și care să susțină existența
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
soluții de rezolvare a problemei; • problema nu sunt nici eu, nici celălalt; problema nu este nimeni. În ceea ce privește emoțiile resimțite, enumerăm: • calm, liniște, încredere, destindere, afecțiune, entuziasm, dorință, euforie, mândrie, armonie, stare de bine, bucurie, optimism, plăcere, satisfacție, împlinire; • orice emoție adaptată situației: bucurie, teamă, furie, tristețe. Ca tendințe comportamentale pot fi adoptate: • înțelegere, atenție, ascultare, dăruire, împărtășire, empatie, acceptare, amabilitate, compasiune, considerație, stimă, glume lipsite de răutate, recunoaștere pozitivă, proximitate. Pe scurt, disponibilitate, afirmarea propriei persoane și a celeilalte. Mesajele tipice
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe care ne-o dau cei care ne judecă. Așadar, aceste postulate (de nivel superior) sunt dominate de iluzii, de constructe, de optimism și de self-service. "Individul privește realitatea prin niște ochelari cu lentile roz". Pare că, pentru a se adapta și pentru a-și trăi viața, omul recurge, în cele mai frecvente cazuri, la o abordare nerealistă a lumii (Rimé, 2008, p. 375). Între cele două tipuri de postulate (formulate în teoria lui S. Epstein), postulatele concrete (de nivel inferior
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]