25,430 matches
-
dat încet drumul fumului. Avea ceva ciudat în gesturi. Fața, mâinile, picioarele lui erau mici. Semăna cu o copie în miniatură a unui individ normal. Poate din pricina asta mi s-au părut țigările de mărimea unor creioane colorate. Privea cum arde țigara, fără să scoată un cuvânt. Îmi amintea de replica „Și-și privea țigara arzând“, din filmul lui Jean-Luc Godard. Nu știu dacă din fericire sau nu, dar asemenea filme nu mai sunt la modă. Când s-a adunat suficient
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Semăna cu o copie în miniatură a unui individ normal. Poate din pricina asta mi s-au părut țigările de mărimea unor creioane colorate. Privea cum arde țigara, fără să scoată un cuvânt. Îmi amintea de replica „Și-și privea țigara arzând“, din filmul lui Jean-Luc Godard. Nu știu dacă din fericire sau nu, dar asemenea filme nu mai sunt la modă. Când s-a adunat suficient de mult scrum în capătul țigării, l-a scuturat direct pe masă. Nici măcar o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceas Omega vechi și un inel de aur. Cadranul din sticlă al ceasului era făcut țăndări, iar obiectul în sine se înnegrise de tot. — E moștenire de la tata, zise fata. Inelul a fost al mamei. În rest, toate lucrurile au ars. Nu-mi puteam dezlipi privirile de pe obiecte. Fata le-a luat și le-a băgat înapoi în plic, iar plicul în buzunarul costumului. — Uitasem cu totul că mai am bani și aici, zise ea. A dezlegat apoi săculețul din pânză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ea privindu-mă în ochi. Halal mișcare! Paznicul mă târăște cu el în fiecare zi ca să incinerăm împreună animalele moarte. Încărcăm mai întâi cadavrele în căruță, ieșim pe poartă, mergem în livada de meri, turnăm gaz peste ele și le ardem. Înainte de a le arde, Paznicul le taie capul cu toporișca. I-ai văzut colecția de unelte ascuțite, nu? Individul nu-i în toate mințile. Dacă ar fi după el, ar ciopârți tot ce-i iese-n cale. Absolut tot. — S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ochi. Halal mișcare! Paznicul mă târăște cu el în fiecare zi ca să incinerăm împreună animalele moarte. Încărcăm mai întâi cadavrele în căruță, ieșim pe poartă, mergem în livada de meri, turnăm gaz peste ele și le ardem. Înainte de a le arde, Paznicul le taie capul cu toporișca. I-ai văzut colecția de unelte ascuțite, nu? Individul nu-i în toate mințile. Dacă ar fi după el, ar ciopârți tot ce-i iese-n cale. Absolut tot. — S-a născut în oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unelte ascuțite, nu? Individul nu-i în toate mințile. Dacă ar fi după el, ar ciopârți tot ce-i iese-n cale. Absolut tot. — S-a născut în oraș? — Nu. Cred că a fost adus special. Îi place grozav să ardă animale moarte. Nici un localnic n-ar fi capabil de așa ceva. Cum vine iarna, cum se apucă de incinerări. Și are ce arde, nu glumă! Azi-dimineață au murit trei. Umbra începuse și ea să scormonească pământul. Era tare ca piatra. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Absolut tot. — S-a născut în oraș? — Nu. Cred că a fost adus special. Îi place grozav să ardă animale moarte. Nici un localnic n-ar fi capabil de așa ceva. Cum vine iarna, cum se apucă de incinerări. Și are ce arde, nu glumă! Azi-dimineață au murit trei. Umbra începuse și ea să scormonească pământul. Era tare ca piatra. Am auzit o păsărică ciripind jalnic și luându-și zborul de pe creanga ulmului. Am găsit harta, spuse Umbra. Era mai bine făcută decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
suferință pe chipul lor. — N-ați putut stabili cauza morții? — Nu cu exactitate. Doar ipoteze. Acestea sunt apanajul oamenilor de știință. Dar și datoria lor. Eu am presupus, de exemplu, că s-a slăbit racordul introdus în creier, sau a ars, sau s-a defectat... ceea ce a dus la perturbarea sistemului de gândire și creierul n-a mai putut suporta acea energie. În cazul în care n-a intervenit nici o defecțiune la sistemul de racordare, ar mai fi existat posibilitatea blocării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
efemeră și plină de iluzii. Te rog să nu uiți asta. — Hai să mergem! zise ea luându-mă de braț. 28 La capătul lumii Instrumentele muzicale Tânărul paznic al centralei ne-a invitat în modesta lui locuință. A verificat dacă ardea focul în sobă și a dus ceainicul în bucătărie ca să ne facă un ceai. I-am fost recunoscători pentru că era frig în pădure. Vâjâitul vântului n-a încetat deloc. — Culeg frunzele din pădure, zise el. Le usuc toată vara și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a zis cu noi. Ne târăsc prin beznă și ne lichidează. Nu mi-am putut mișca picioarele. Se lipiseră de pământ de spaimă. Aveam impresia că timpul curgea îndărăt spre mlaștini antice. Mi-era imposibil să mă mișc. Mi-a ars o palmă peste obraz fără să mă aștept. A fost atât de puternică, încât am crezut că am surzit. — La dreapta! țipă ea. Am auzit-o de data asta. La dreapta! Auzi? Pășește cu dreptul, tontule! Hai, dreptu-n față! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pat. Eu am avut grijă de ea cât am putut, dar forțele mele sunt limitate când e vorba de soartă. — Pot s-o văd și eu? — Bineînțeles. Dar n-ai decât treizeci de minute la dispoziție. Trebuie să plec să ard cadavre. Am încuviințat fără să mai zic nimic. Paznicul a scos cheia de la portița de fier, a luat-o înaintea mea și a descuiat-o. M-a poftit să intru în cabana Umbrei. Nu exista nici un fel de mobilier înăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nouă ninsoare, dar deocamdată era bine. Am traversat podul de vest și am luat-o spre nord. Am văzut fumul înălțându-se dincolo de Zid. Ca de obicei. La început fâșii albe, subțiri, apoi tot mai groase și mai întunecate... pe măsură ce ardeau animalele. Paznicul era deci în crângul cu meri. Zăpada îmi ajungea până la genunchi și înaintam greu, dar încercam să mă grăbesc ca să ajung cât mai repede la ghereta lui. Era liniște în jur. Toate zgomotele fuseseră absorbite de zăpadă. Vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lucruri mult mai practice pentru că nu mai aveam la dispoziție decât o oră. M-am ridicat și am dus cutiile goale la lada de gunoi. Mi-am scos cărțile de credit din portofel, am aprins un chibrit și le-am ars în scrumieră. Plasticul s-a strâns, a pocnit și s-a înnegrit. Mămica cea tânără mi-a aruncat iar o privire. Nu cred că i se părea normal ceea ce făceam eu. Mă îndoiesc că a mai văzut în viața ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Plasticul s-a strâns, a pocnit și s-a înnegrit. Mămica cea tânără mi-a aruncat iar o privire. Nu cred că i se părea normal ceea ce făceam eu. Mă îndoiesc că a mai văzut în viața ei un individ arzându-și cărțile de credit în parc, lunea dimineața. Mai întâi am ars cardul American Express, apoi și pe cel Visa. Tare-mi plăcea să le privesc cum se transformă în cenușă. Mi-a trecut o clipă prin minte să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tânără mi-a aruncat iar o privire. Nu cred că i se părea normal ceea ce făceam eu. Mă îndoiesc că a mai văzut în viața ei un individ arzându-și cărțile de credit în parc, lunea dimineața. Mai întâi am ars cardul American Express, apoi și pe cel Visa. Tare-mi plăcea să le privesc cum se transformă în cenușă. Mi-a trecut o clipă prin minte să-mi ard și cravata Paul Stuart, dar am renunțat la idee până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-și cărțile de credit în parc, lunea dimineața. Mai întâi am ars cardul American Express, apoi și pe cel Visa. Tare-mi plăcea să le privesc cum se transformă în cenușă. Mi-a trecut o clipă prin minte să-mi ard și cravata Paul Stuart, dar am renunțat la idee până la urmă. Începeam să bat prea tare la ochi și nici nu vedeam rostul unui asemenea gest. M-am îndreptat spre cel mai apropiat chioșc și am cumpărat zece pungi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făcut-o. Îmi este cumplit de greu să mă despart de tine. Responsabilitatea îmi aparține în exclusivitate și trebuie să suport singur consecințele. Asta e lumea mea și numai a mea. Zidul mă împrejmuiește, râul curge prin mine, fumul mă arde. Umbra s-a ridicat și a privit calmă suprafața apei. A rămas nemișcată printre fulgii ce se prăvăleau asupra ei. Aveam senzația că i se destramă conturul și că dobândește treptat o formă nearticulată. Nici unul din noi n-a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
considerat volumul cel mai omogen, poetul, folosind aceleași foneme, construiește enunțuri cu sensuri diferite: „În ce rumori, printre flaminge,/pe apă, soarele naval!/ Pe apă, soarele-n aval;/în cer, umori; printre flaminge,/același freamăt, însă, -rut/pe fața apelor (ard, oare?);/ pe fața apelor, ardoare./ Același freamăt, în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru experiment) este un dialog peste timp cu opera marelui dramaturg
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
și cade, răpus de mâna lui. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Ahile și târât de către acesta prin pulbere, apoi dus în tabăra ahee. Mai târziu, la cererea și rugămințile lui Priamus, Ahile îl înapoiază troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 9 Date generale despre propolis Propolisul, ca produs apicol, era cunoscut încă din lumea antică. Cuvântul „propolis” provine din greaca antică: „pro”-pentru și „polis” cetate, în care
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
întregime de către mama sa în apele Styxului, însă i-a rămas afară călcâiul de care-l ținea Thetys. O altă versiune spune că Thetys l-a uns pe băiat cu ambrozie și l-a așezat deasupra focului, pentru a-i arde toate componentele de muritor ale corpului și pentru a-l purifica. Întreruptă însă de Peleus, Thetys s-a înfuriat și a dat drumul copilului fără a fi terminat ritualul. Așa cum a prezis Hector când se afla în pragul morții, Ahile
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
1995), Festivalul Performing Arts of Romania (New York, noiembrie 1995-martie 1996), Cultura română în universitățile lumii (Sibiu, iunie 1996), Simpozionul „James Joyce în România”, Frontiere traversate, frontiere suprimate. De la Zidul Berlinului la noile ziduri (1998), Dialog Est - Est (Sibiu, septembrie 1997), Ars amandi (1992, 1997), Cultura română în lumea contemporană (Brașov, 1998), La latinité. L’Avenir d’un passé (Cluj-Napoca, octombrie 1998). Organizează în 1999, la Washington, participarea României la Festivalul de Tradiții Populare, susținut de Institutul Smithsonian. F.C.R. decernează anual premii
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287109_a_288438]
-
1955; Vă chem!, București, 1955; Versuri alese, București, 1955; Liberi și stăpâni, București, 1956; Țară minunată, București, 1956; Cântece de veghe, București, 1959; Oameni și căști, București, 1959; Cupa cu garoafe, București, 1960; Atenție - sens unic!, București, 1961; Și ziua ard stelele, București,1961; Un om și un frate, București, 1961; Fântâna soarelui, pref. Radu Popescu, București, 1963; Poezii, București, 1963; Ce e tata?, București, 1964; Întoarcerea tinereții furate, București, 1964; Chipul fără noapte, București, 1965; Sărutul pământului, București, 1966; Cântece
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
apoi, București, 1970; Iubire am scris, București, 1972; Arbore neîmpăcat, București, 1973; La un pichet de salcâmi, București, 1974; Numele tău, București, 1974; Dintr-un post de observație, București, 1975; Cred în lumina voastră, București, 1976; Acolo pașii mei vor arde, București, 1977; Vitrina cu gablonzuri, București, 1978; Târziu, București, 1980; Șoim, șoimuleț, București, 1980; Vorbe... fără multă vorbă, București, 1980; Infinitul din preajmă, București, 1983; Vin șoimii, București, 1985; Călător în prag, București, 1988. Traduceri: Dusza Czara-Stec, Zori de zi
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
Storm, Poezii, București, 1979. Repere bibliografice: Ov. Râureanu, „600 de milioane de oameni liberi”, VR, 1955, 2; Leonard Gavriliu, În căutarea emoției estetice, O, 1957, 3; Alec Chelaru, Ceva despre poezia de dragoste, LCF, 1961, 4; Demostene Botez, „Și ziua ard stelele”, LCF, 1961, 11; H. Zalis, „Cupa cu garoafe”, VR, 1961, 3; Gh. Achiței, Realitate și transfigurare poetică, GL, 1961, 29; D. Petrescu, „Și ziua ard stelele”, VR, 1961, 8; Al. Săndulescu, „Atenție - sens unic!”, VR, 1961, 11; Gabriel Dimisianu
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
Alec Chelaru, Ceva despre poezia de dragoste, LCF, 1961, 4; Demostene Botez, „Și ziua ard stelele”, LCF, 1961, 11; H. Zalis, „Cupa cu garoafe”, VR, 1961, 3; Gh. Achiței, Realitate și transfigurare poetică, GL, 1961, 29; D. Petrescu, „Și ziua ard stelele”, VR, 1961, 8; Al. Săndulescu, „Atenție - sens unic!”, VR, 1961, 11; Gabriel Dimisianu, „Fântâna soarelui”, GL, 1963, 19; Ion I. Barbu, „Fântâna soarelui”, TR, 1963, 27; Camil Baltazar, „Fântâna soarelui”, IL, 1963, 7; George Muntean, „Întoarcerea tinereții furate”, CNT
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]