23,159 matches
-
ce se poate atenua în urma terapiei. Ca reprezentanți ai psihanalizei ar mai fi de menționat (în ordine alfabetică): În România, Ion Popescu-Sibiu a publicat în 1947 monografia ""Psihanaliza lui Freud"", în editura "Cartea Românească". În anul 1932, teza sa de doctorat cu titlul "" Doctrina lui Freud"" fusese premiată de Academia Română. Încă de la apariție, psihanaliza a fost supusă deseori unor critici severe. În special din partea psihologiei academice i s-a reproșat că, deși cele două discipline se influențează teoretic reciproc, în asectele
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
istoriei, luând în considerație mai cu seamă monumentala sa Istorie a Romei"". S-a născut în anul 1817, la Garding, în Schleswig. Tatăl său, Jens Mommsen, a fost pastor luteran. Studiează dreptul la Kiel (1838 - 1843). După susținerea tezei de doctorat, își câștigă existența predând istoria și geografia la diferite licee din Hamburg. În același timp, pune la punct și publică "Die römischen Tribus in administrativen Beziehung" (Districtele romane sub raport administrativ) care prevestea deja o puternică tendință interdisciplinară: studiul dreptului
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
obținut diplomele științifice în occident, unde, de asemenea, au facut și mult-premiatele lor cercetări științifice. China își dezvoltă rapid sistemul de învățământ, punând accent pe științe, matematică și inginerie; în 2009 peste 10.000 de ingineri au absolvit studiile de Doctorat și mai mult de 500.000 au absolvit studiile universitare de licență, mai mult decât în orice altă țară. China este, la nivel mondial, al doilea cel mai mare editor de lucrări științifice, publicând 121.500 de studii numai în
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
tată, crește în condiții materiale modeste. Provenind dintr-o veche familie de intelectuali, mama sa n-a precupețit nici un efort pentru a asigura unicului ei fiu o educație aleasă. Eucken studiază la Göttingen filologia clasică și istoria antică. Își dă doctoratul cu o teză despre Aristotel (1866). La Berlin ia contact cu profesorul Trendelenburg, pe atunci în culmea activității sale creatoare, rector al universității și membru al Academiei Prusace, adevărat mentor spiritual al tineretului venit să studieze aici de pretutindeni. În
Rudolf Eucken () [Corola-website/Science/298191_a_299520]
-
Ludwig Heyse. Heyse s-a format într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admirația față de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin și Bonn (1848), unde audiase cursurile renumitului profesor Diez și-și dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale, este introdus în cercul literar berlinez ""Tunnel über der Spree"" (Tunelul peste Spree) și se împrietenește cu poetul Emanuel Geibel. În aceeași perioadă ia contact cu Jakob Burckhardt (1818 - 1897), a cărui viziune
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
al României, din partea partidului Conservator, în două rânduri: în 1870 (1 mai - 26 decembrie) și în 1876 (6 mai - 5 august). a studiat în Germania, la Heidelberg, Berlin, Gottingen și Jena. La această ultimă universiate și-a susținut, în 1839, doctoratul în drept. Întors în țară, după o scurtă perioadă în care a locuit la Paris, s-a implicat în mișcarea de opoziție împotriva politicii domnului Mihail Sturdza, mișcare aflată la originile revoluției de la 1848. Printre participanții la aceasta avea să
Manolache Costache Epureanu () [Corola-website/Science/297434_a_298763]
-
în 1890 în Berlin la un congres international rezultatul cercetărilor asupra substratului morfopatologic în acromegalie. Între 1890 și 1896 întreprinde călătorii de studii în Germania, Anglia, Belgia și Italia. În 1897 susține la Facultatea de Medicină din Paris teza de doctorat cu titlul "Mâna suculentă în siringomielie". În același an - întors în țară - primește funcția de șef al serviciului de boli nervoase la spitalul Pantelimon; un an mai târziu este numit profesor la clinica bolilor nervoase a Facultății de Medicină din
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
operatorului Constantin M. Popescu, realizează primul film științific din lume: "„Tulburările mersului în hemiplegia organică”". Însuși Auguste Lumière recunoștea, într-o scrisoare din 29 iulie 1924: La 25 octombrie 1899, medicul Alexandru Bolintineanu a susținut la Paris o teză de doctorat despre coxotuberculoză care se baza pe studiul mersului bolnavilor din filmele realizate la Spitalul Pantelimon. Considerate pierdute multă vreme, o bună parte din acestea au fost descoperite în 1975, de către reporterul TV Cornel Rusu, într-un fișet de-al profesorului
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
cu caracter subversiv"" pe zidurile caselor din străzile Dr. Sergiu, Dr. Felix și Bd. Cuza. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, Gellu pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton. Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit. În 1941 se constituie grupul suprarealist
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
politic român, care a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României (între 28 septembrie 1939 și 23 noiembrie 1939). Unic descendent al unei înstărite familii boierești din Oltenia, Argetoianu a dobândit o licență în drept și un doctorat în medicină la Paris, însă a urmat o carieră în diplomație, unde a activat până în 1913, când a intrat în politica română. S-a alăturat inițial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale politice prin multe partide
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
timp de un an de zile, urmează cursurile Facultății de Matematică iar în primăvara anului 1938 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta pînă în primăvara anului 1939. În mai 1940 își susține la București doctoratul în filosofie, cu teza "Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”". În luna august a aceluiași an face primul gest gazetăresc de rezonanță legionară: scoate într-un singur număr revista „Adsum” (adică „Sunt aici, sunt de față
Constantin Noica () [Corola-website/Science/297472_a_298801]
-
pentru 'Autorul anului în genurile fantasy și science fiction'. În 1989, Pratchett a câștigat premiul British Science Fiction cu romanul "Piramide", iar în 2008 premiul Locus pentru „Cel mai bun roman fantasy” cu romanul "Making Money". Pratchett a obținut opt doctorate onorifice: Universitatea din Warwick în 1999, the Universitatea din Portsmouth în 2001, Universitatea din Bath in 2003, Universitatea din Bristol în 2004, Universitatea Nouă din Buckinghamshire în 2008, Colegiul Trinity din Dublin în 2008, Universitatea Bradford în 2009, și Universitatea
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat, “Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației” (2004). Despre Teatrul Național Radiofonic, în care a întruchipat peste 300 de personaje, Mircea Albulescu afirma: “Dacă 1000 de oameni ascultă...fiecare „vede ” altă piesă. Este receptorul cel mai creator
Mircea Albulescu () [Corola-website/Science/297523_a_298852]
-
Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. Între anii 1996 și 1998 a fost director al Teatrului Bulandra. Descris drept unul dintre „monștrii sacri ai teatrului și filmului românesc”, în 2008 i-a fost acordat un doctorat onorific din partea UNATC. și fratele său Aurel au crescut fără tată, care îi părăsise în copilărie. Gheorghe Rebengiuc a murit mai târziu în Bătălia de la Stalingrad, în 1942. Au fost crescuți de mamă și bunicii materni, fiind nevoiți să schimbe
Victor Rebengiuc () [Corola-website/Science/297521_a_298850]
-
lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică. Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 - 1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910. S-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal, Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat în "Convorbiri literare" (1912). A practicat medicina
Vasile Voiculescu () [Corola-website/Science/297549_a_298878]
-
în februarie 1934 la Winterthur, Elveția. A primit certificatul de inginerie electronică de la Institutul Federal de Tehnologie din Elveția (ETH), în Zürich, în anul 1959, un master (M. Sc.) de la Universitatea Laval, Canada, în anul 1960 și o diplomă de doctorat (Ph. D.) de la Universitatea din California la Berkeley, în anul 1963. A fost Profesor Asistent la catedră de Științele Calculatoarelor, la Universitatea Stanford între anii 1963 și 1967, si apoi la Universitatea din Zürich. În anul 1968 a lucrat timp
Niklaus Wirth () [Corola-website/Science/296695_a_298024]
-
ales ca membru de onoare al Academiei Române (în 2009). S-a estimat că descoperirile și soiurile create de Borlaug au salvat viața a circa 245 de milioane de ființe umane din întreaga lume. După terminarea studiilor de agronomie cu un doctorat în patologia plantelor și genetică la Universitatea statului Minnesota în 1942, a devenit un cercetător în Mexic, unde a creat și îmbunătățit diferite de grâu semi-pitice, foarte productive și rezistente la boli și agenți distructivi biologici. Borlaug a fost strănepotul
Norman Borlaug () [Corola-website/Science/317121_a_318450]
-
bănățean. A urmat școala primară în satul natal, cursurile secundare la liceul maghiar din Lugoj și la liceul românesc din Brașov, terminându-l în 1899. După stagiul militar la Viena, a urmat Facultatea de Drept la Budapesta, luând examenul de doctorat în 1907. Avocat în Făget, a participat la manifestările naționale și culturale din Banat. A publicat, începând din 1902, o serie de articole, cronici, culegeri de folclor și poezii în grai bănățean în ziarul "Drapelul" (Lugoj), "Poporul român" (Budapesta), "Convorbiri
Gheorghe Gârda () [Corola-website/Science/317273_a_318602]
-
Ploiești-d. 24 noiembrie 1974, București) a fost o italienistă, teoretician și istoric al literaturii italiene, profesor la Universitatea din București. A fost membră a Catedrei de Limbă și Literatură Italiană, discipolă a italienistului Ramiro Ortiz. În 1938 obține teza de doctorat în Litere și Filozofie despre "poezia lui Michelangelo". A tradus lucrări importante din literatura și cultura italiană (ca "Principele" lui Machiavelli), a întemeiat numeroase ediții critice și a elaborat și o istorie a literaturii italiene (Editura Științifică, București, 1969), precum și
Nina Façon () [Corola-website/Science/317589_a_318918]
-
Negăsind răspunsurile dorite, Mikao Ușui a călătorit în Statele Unite, unde a locuit timp de șapte ani. Cand nu a obținut alte răspunsuri din partea creștinilor de acolo, a intrat la Chicago Divinity School, din Chicago. Se spune că și-a susținut doctoratul acolo, studiind istoria comparată a religiilor și a filozofiilor. A mai învățat acolo și sanscrita, veche limba culta din India și Tibet. Dar Ușui tot nu a găsit răspunsul pe care îl caută, referitor la tehnică de vindecare. Nu mai
Mikao Usui () [Corola-website/Science/317620_a_318949]
-
a trei pacienți de-ai săi pe care îi avusese în Montpellier, a fost înaintată Academiei franceze, cu un sfert de secol înaintea celeia a mult-creditatului Paul Broca. În studiile sale de medicină de la Montpellier, concretizate în teza sa de doctorat din 1799, Dax a descris cu precizie dezvoltarea unei crize de holeră (« Mémoire pour servir à la topographie médicale d’Aigues-Mortes »). În anul 1800, Dax a devenit medic generalist în Sommières, o comunitate în apropiere de Montpellier. Curiozitatea sa științifică
Marc Dax () [Corola-website/Science/317699_a_319028]
-
la liceele din Vaslui și Tecuci și ca director al Liceului Național din Iași iar în 1950 a fost chemat la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” unde a activat până în 1973, când s-a pensionat. Doctoratul în știinte istorice l-a susținut cu teza "Primele formațiuni politice feudale românești în regiunea carpato-danubiană" (1949). Între 1965-1972, a deținut funcția de decan al Facultății de Istorie și Filosofie, iar în perioada 1967-1973, și pe cea de șef al
Constantin Cihodaru () [Corola-website/Science/317703_a_319032]
-
o modestie ieșită din comun, o discreție rar întâlnită în breasla scriitoricească au făcut să se vorbească puțin (uneori chiar deloc) despre unele dintre cărțile sale.” LUCIA OLARU NENATI, despre romanul „AMUR”: „Parcurgând o bibliografie demnă de o lucrare de doctorat (aflată la sfârșitul cărții ca în cazul acelor lucrări), autoarea scrie un roman pentru că literatura este totuși forma cea mai pertinentă de a transmite un mesaj la modul personalizat și pentru că acesta este harul său definitoriu, cel beletristic. Tratând despre
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
(n. 19 martie 1923, comuna Racova, satul Gura-Văii, județul Bacău) este profesor universitar român, Doctor în Științe medicale sportive, cu doctoratul obținut la Facultatea de Medicină a Universității din Bruxelles, veteran de război cu gradul de general de brigadă (retr.), fost Prof. univ. la Institutul Politehnic “Traian Vuia” din Timișoara, cercetător în domeniul medicinei sportive, scriitor, autor a peste 150 de
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
Mannheim. După pensionare, în 1986, în urma unei vizite și cunoscând limba germană, s-a stabilit definitiv în Germania, la Mannheim, unde și-a transferat și continuat întreaga activitate, continuându-și munca publicistică și difuzând lucrări de cercetare, broșuri, teze de doctorat și medalioane etc. În cei 21 de ani de activitate în diaspora, grație libertății de expresie de aici, a reușit să editeze 10 reviste, sute de publicații în limba română și germană, difuzate colaboratorilor săi din România. De asemenea, a
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]