22,893 matches
-
linie și la 49 de ani de la darea în serviciu pe linia 1. Rețeaua de metrou din Paris e compusă din 16 linii din care două numite « bis ». În tabelul de mai jos, abrevierea « MF » desemnează materialul rulant pe roți metalice și abrevierea « MP » materialul rulant pe roți de cauciuc. Cele 2 cifre ce urmează indică anul punerii în circulație a modelului corespunzător sau anul primei comenzi către constructor. Metroul din Paris are 302 stații și 383 puncte de oprire (date
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
96%), reformați (25,01%), romano-catolici (17,81%) și greco-catolici (2,69%). Pentru 3,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Economia este reprezentată, în principal, de turism (pensiuni agroturistice, hoteluri, moteluri, campinguri), agricultură (culturi agricole și zootehnie), industrie (construcții metalice pentru industria chimică, prelucrarea lemnului), comerț (desfacerea bunurilor de consum, a celor de folosință îndelungată) și servicii (utilități publice, telecomunicații, bănci). În anul 2000, prin Hotărârea Guvernului nr. 417, orașul Tășnad a fost atestat ca stațiune turistică de interes local
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
au flux continuu de operare. De asemenea mai există unitatea de confecții și mici unități de prelucrare primară a produselor animaliere—carne, lână, lapte, mici ateliere ce produc mobilier la comandă, brutării, secții de sifoane, unități de construcții civile, tâmplării metalice, secție drumuri cu stație bitum. Meșteșugurile tradiționale de la nivel comunal au dispărut de-a lungul timpului. În intravilan se află unitățile indstriale alimentare Romagribuz, fabrica de brânzeturi Zguras, unitatea Bachus, moara mălai și făină, brutăria. În satul Căldărăști sunt moara
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
să se facă prin echipamente terminale cu interfețe multifuncționale și ușor de utilizat. De peste o sută de ani undele electromagnetice și-au demonstrat utilitatea pentru transmiterea de informații. Pentru a se propaga ele nu au neapărată nevoie de un conductor metalic, ci se pot propaga cu viteze ridicate chiar și prin unele materiale dielectrice sau prin vid. Lumina este în esență tot o undă electromagnetică. Comunicațiile prin fibre optice utilizează unde electromagnetice în infraroșu. În cazul unui bec electric, fiecare atom
Telecomunicație () [Corola-website/Science/297129_a_298458]
-
dezavantajul variației aleatoare, rapide și în limite prea largi ale caracteristicilor de propagare, fapt care reduce siguranța în exploatare și crește probabilitatea erorilor în transmisie. Primii conductori optici protejați de influența condițiilor externe s-au construit sub forma de tuburi metalice cu corecție periodică a divergenței și direcției fasciculului, cu ajutorul unui sistem de lentile și oglinzi. Sistemele funcționale de comunicații în gama optică au fost elaborate după punerea la punct în 1972-1973 a fibrelor de sticlă cu atenuare mică, utilizate la
Telecomunicație () [Corola-website/Science/297129_a_298458]
-
curentă se mai folosește termenul de "imagine foto". Cele trei fenomene necesare obținerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp: Joseph Nicéphore Niépce, un fizician francez, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niépce a murit în 1833, dar invenția sa a fost recuperată de către Louis Daguerre. Din acest motiv, data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a
Fotografie () [Corola-website/Science/297138_a_298467]
-
fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenția numită de el „daghereotip”, care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niépce. Proprietar al invenției a devenit statul francez. Grație daghereotipiei se obține o matriță a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanță fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriței pe suportul de hârtie, ca și la orice tipărire a ziarelor. Această expunere lentă aduce cu sine
Fotografie () [Corola-website/Science/297138_a_298467]
-
ul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană "pianoforte") este un instrument muzical foarte răspândit, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi. ele moderne au corzile montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă și finisat cu lac și pulbere de bronz (motiv
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
pianoforte") este un instrument muzical foarte răspândit, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi. ele moderne au corzile montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă și finisat cu lac și pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, și „placă de bronz”). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de corzi, care altfel ar deforma structura din
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
pentru care este numit, impropriu, și „placă de bronz”). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de corzi, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului. Elementele esențiale pentru producerea sunetului într-un pian sunt: (1) corzile metalice lovite de (2) ciocănelul din lemn cu cap de pâslă, (3) călușul pe care sunt fixate corzile prin intermediul unor șiruri de cuie metalice, și care transmite vibrația corzii către (4) placa de rezonanță din lemn, care are rolul de a
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
deforma structura din lemn a pianului. Elementele esențiale pentru producerea sunetului într-un pian sunt: (1) corzile metalice lovite de (2) ciocănelul din lemn cu cap de pâslă, (3) călușul pe care sunt fixate corzile prin intermediul unor șiruri de cuie metalice, și care transmite vibrația corzii către (4) placa de rezonanță din lemn, care are rolul de a transforma vibrația corzii în unde sonore. Coarda singură produce un sunet aproape inaudibil, datorită suprafeței sale foarte mici, iar placa de rezonanță, care
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
mai răspândiți ioni din Univers, jucând un rol important în chimia mediului interstelar. În general, hidrogenul este considerat drept un nemetal, însă la temperaturi joase și la presiuni mari unele din proprietățile sale se aseamănă cu cele ale metalelor. Hidrogenul metalic a fost obținut pentru prima oară în 1973 la o presiune de 2,8 Mbar și la 20 K. Aliajul SiH cu structură metalică a fost obținut în 2008, descoperindu-se că este un foarte bun conductor electric, în conformitate cu predicțiile
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
joase și la presiuni mari unele din proprietățile sale se aseamănă cu cele ale metalelor. Hidrogenul metalic a fost obținut pentru prima oară în 1973 la o presiune de 2,8 Mbar și la 20 K. Aliajul SiH cu structură metalică a fost obținut în 2008, descoperindu-se că este un foarte bun conductor electric, în conformitate cu predicțiile anterioare ale lui lui N. W. Ashcroft. În acest compus, chiar și la presiuni moderate, hidrogenul are o structură cu o densitate ce corespunde
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
2008, descoperindu-se că este un foarte bun conductor electric, în conformitate cu predicțiile anterioare ale lui lui N. W. Ashcroft. În acest compus, chiar și la presiuni moderate, hidrogenul are o structură cu o densitate ce corespunde cu cea a hidrogenului metalic. Chiar dacă H nu este foarte reactiv în condiții obișnuite, el formează compuși cu majoritatea elementelor. Se cunosc milioane de hidrocarburi, dar acestea nu se obțin prin reacția directă dintre elemente (carbon și hidrogen), deși producerea gazului de sinteză în procedeul
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
carbon. Însă majoritatea substanțelor organice prezintă și hidrogen, iar legătura carbon-hidrogen determină multe din particularitățile lor. De aceea, legăturile carbon-hidrogen sunt prezente în unele definiții ale cuvântului „organic”. În chimia anorganică hidrurile pot reprezenta catene de legături între doi ioni metalici ai unei combinații complexe. Această funcție se întâlnește la elementele din grupa 13, cu precădere la boruri și compușii complecși ai aluminiului. Compușii hidrogenului sunt adesea numiți „hidruri”, acest termen fiind uneori impropriu utilizat. „Hidrură” definește o substanță în care
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
electroliză), obținându-se cupru de puritate aproape maximă, 99,9%. Cea mai cunoscută reacție de obținere a cuprului în laborator este cea dintre fier și sulfat de cupru. Prin aceasta se poate obține cupru, depunându-se pe bucata de fier metalic introdus în eprubetă. Totodată, prin electroliza soluției de sulfat de cupru se poate obține acid sulfuric și hidroxid de cupru după reacția:
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
salpetrul de Chile (NaNO, azotat de sodiu), reprezentând 2,6% din masa scoarței terestre. În apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic se obține prin electroliza clorurii de sodiu (NaCl) în topitură, metodă mai ieftină decăt electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH). Metode de obținere: O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații. Sodiul metalic se folosește pentru a obține compuși organici. De
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic se obține prin electroliza clorurii de sodiu (NaCl) în topitură, metodă mai ieftină decăt electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH). Metode de obținere: O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații. Sodiul metalic se folosește pentru a obține compuși organici. De asemenea, sodiul este un element indispensabil existenței celulelor din organismele animale. Concentrația sărurilor, deci și a ionului de sodiu, determină presiunea osmotică normală a lichidelor. Sodiul mărește îmbibația cu apă a coloizilor
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
în conductoare, datorită agitației interne, multitudinea de electroni ce se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacțiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ține cont că electronii se ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o viteză calculabilă. Datorită agitației interne naturale, electronii au viteze diferite, precum și direcții, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup: unde: formula 2, iar T este temperatura absolută [K] Dacă se aplică din
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
exploziv în scopul de fabricare și depozitare. Spre deosebire de nitroglicerină, trinitrotoluenul rafinat este destul de stabil și nu explodează la șocuri ușoare, pentru a fi folosit ca explozibil este nevoie de un detonator. Când este aprins arde, fără explozie. Nu atacă recipientele metalice de transport, fiind neutru. Având acest avantaj al stabilității, trinitrotoluenul este unul dintre cei mai folosiți explozibili atât în sfera civilă cât și în cea militară. Formula chimica mai poate fi și aceasta C7H5N3O6 sau C6H2(CH3)(NO2)3. Marina
Trinitrotoluen () [Corola-website/Science/297168_a_298497]
-
Anghel I. Saligny (n. 19 aprilie 1854, Șerbănești, județul Galați - d. 17 iunie 1925, București), academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești. s-a născut în data de 19 aprilie 1854, în comuna Șerbănești, județul Tecuci (actualmente, județul Galați) și a murit la data de 17 iunie 1925, București. A avut un frate
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
A lucrat, sub conducerea profesorului G. Mehrtens, la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder și, sub conducerea lui Gh. Duca (în perioada 1877 - 1879), la construcția căii ferate Ploiești-Predeal. a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor industriale, pentru fundația cheiurilor portuare și a docurilor, precum și a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
precum și a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială. A proiectat liniile ferate Adjud - Târgu Ocna, realizând primele poduri combinate - șosea și cale ferată din țara noastră (1881 - 1882). A proiectat și construit numeroase poduri metalice, înlocuindu-le pe cele necorespunzătoare, executate de firme străine, așa cum ar fi podul peste Siret, la Cosmești, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-se pe invenții proprii, construiește, pentru prima oară în lume, silozuri din beton armat la Brăila și
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
la bază și peste 18 m înălțime). Pereții celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizați, tot în premieră mondială, din piese fabricate la sol, sub formă de plăci. Prefabricarea plăcilor la sol, colțurile de rigidizare și de joncțiune, sudura barelor metalice și mecanizarea la montaj constituie alte priorități pe plan mondial. În perioada 1884 - 1901, ca șef al Serviciului docuri, și din 1877, ca Șef al Serviciului lucrărilor noi din Direcția Generală a Căilor Ferate Române, soluționează problema înlocuirii podurilor de lemn cu
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
mecanizarea la montaj constituie alte priorități pe plan mondial. În perioada 1884 - 1901, ca șef al Serviciului docuri, și din 1877, ca Șef al Serviciului lucrărilor noi din Direcția Generală a Căilor Ferate Române, soluționează problema înlocuirii podurilor de lemn cu poduri metalice, cu console fară culee, pe linia ferată Filiași - Târgu Jiu (1886). Lucrarea sa cea mai importantă este proiectarea în 1888 și construcția între 1890 - 1895 a podului peste Dunăre de la Cernavoda, care era, la acea vreme, cel mai lung din
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]