25,546 matches
-
povestea Reginei din Saba nu urmărește transpunerea legendei în spiritul respectării adevărului istoric. Darul, Regina, Balanța sunt punctele de plecare, pretexte care ne aduc în registrul preferat al picturalității sale. Este o lume scoasă de sub spectrul temporalității, al spațiului, sunt povestiri ce nu aparțin unui loc anume, ci sunt mai degrabă rezultatul unor experiențe de viață, reprezentând oameni fără vârstă sau identitate, purtătorii unui destin anume. Pictură și desenul Anei Ilfoveanu au fost permanent populate de asemenea personaje, ea vizualizează o
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
Georges Joseph Christian Simenon (n. 13 februarie 1903; d. 4 septembrie 1989) a fost un scriitor belgian prolific, care a publicat o sută nouăzeci și două de române, o sută cincizeci și opt de povestiri și numeroase articole și rapoarte. El este cunoscut pentru crearea comisarului Maigret, personajul principal al romanelor și povestirilor sale polițiste. s-a nascut pe strada Leopold nr. 26, în prezent nr. 24, din Liège, fiind fiul lui Désiré Simenon și
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
a fost un scriitor belgian prolific, care a publicat o sută nouăzeci și două de române, o sută cincizeci și opt de povestiri și numeroase articole și rapoarte. El este cunoscut pentru crearea comisarului Maigret, personajul principal al romanelor și povestirilor sale polițiste. s-a nascut pe strada Leopold nr. 26, în prezent nr. 24, din Liège, fiind fiul lui Désiré Simenon și al soției acestuia, Henriette. Désiré era contabilul unei companii de asigurări și se căsătorise cu Henriette în luna
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
ca "Boule" a ajuns amantă lui Simenon în următoarele decenii și a rămas apropiată familiei, făcând aproape parte din aceasta. În 1930, cel mai faimos personaj creat de Simenon, comisarul Maigret, și-a făcut pentru prima oara apariția într-o povestire din "Detective", scrisă la cererea lui Joseph Kessel. Anul 1932 este cel în care scriitorul călătorește intens, alcătuind rapoarte în Africa, Europa de Est, Turcia și Uniunea Sovietică. O călătorie în jurul lumii a urmat în anii 1934-1935. Între 1932 și 1936, Simenon
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
autobiografice și numeroase articole scrise sub mai mult de două duzini de pseudonime. În total, cam 550 de milioane de copii ale lucrărilor sale au fost tipărite. El este cunoscut în principal pentru cele 75 de române și 28 de povestiri avându-l ca protagonist pe comisarul Maigret. Primul român din această serie, "Pietr-le-Letton" (Pietr letonul), a apărut în 1931; ultimul, "Maigret et M. Charles" (Maigret și domnul Charles), a fost publicat în 1972. Românele din seria Maigret au fost traduse
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
Cel mai Mare Belgian") în două emisiuni TV separate. În versiunea flamanda a terminat pe locul 77, iar în cea valona pe locul 10. În România, editura Polirom, Iași a început din 2004 să editeze integral seria de române și povestiri polițiste avându-l ca protagonist pe comisarul Maigret, într-o colecție numită Seria Maigret. Seria Maigret: "Monsieur Gallet, décédé" - 1931 "Le Pendu de Saint-Pholien" - 1931 "Le Charretier de la Providence" - 1931 "Le Chien jaune" - 1931 "Pietr le Letton" - 1931 La Nuit
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
Krasnov. El a fost fratele savantului și exploratorului Andrei Krasnov și al scriitorului Platon Krasnov. După absolvirea Școlii Militare Pavlovsk (1888) fost încadrat în „Regimentul de gardă al Alteței Sale Imperiale Țareviciul”. În această perioadă a scris o serie de povestiri și lucrări de teorie militară. În 1897 a fost membru al primei misiuni diplomatice ruse în Abisinia. În timpul răscoalei boxerilor din China și războiului ruso-japonez, Krasnov a fost corespondent de război. A colaborat la diferite publicații precum „Invalidul militar” (Военный
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
totul este tras împreună de direcția dinamică și, în general, de bun gust a lui Visconti. Ocazional, ca și în dezvăluirea către familie aproape de final a crimei lui Simone, acțiunea scapă de sub control și se apropie de melodramă. Impactul liniei povestirii principale, ajutat de jocul sensibil și ghidat excelent al lui Alain Delon ca Rocco, Annie Girardot ca prostituată, și Renato Salvatori ca Simone, este major. Katina Paxinou în unele scene este perfectă, iar în altele i se permite să joace
Rocco și frații săi () [Corola-website/Science/317328_a_318657]
-
a lui Müneccimbașı este "Hasia", un comentariu al tratatului de interpretare a Coranului "Tafsir al-baydawi al-musamma anwar altanzil wa asrar", elaborat de Al Baidawi. Müneccimbașı a publicat și un "Letaifname", volum de poezii cu traduceri din limba persană ale unor povestiri sau poezii indecente ale poetului satiric și adeseori homoerotic Ubayd-i Zăkăni A mai compus un Divan (colecție de poezii) pe teme mistice sub pseudonimul Âșik (în traducere „cel care iubește”). Dintre celelalte lucrări ale lui Müneccimbașı:
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
Invazia extraterestră este o temă comună în povestirile și filmele științifico-fantastice, în care o civilizație extraterestră invadează Pământul cu intenția de a extermina și a înlocui viața umană ("Ziua Independenței"), de a subjuga umanitatea în cadrul unui sistem colonial ("Invader Zim"), pentru a folosi umanitatea ca sursă de hrană
Invazie extraterestră () [Corola-website/Science/317437_a_318766]
-
dintr-o perspectivă first person, și solicită de multe ori Winnetou Old Shatterhand fratele meu Scharlee ("Scharlee" fiind o aproximare german fonetic de "Charlie", si sensul cuvântului în cele din urmă Karl în limba germană). Poate, de asemenea, a scris povestiri despre același personaj călătorie Orient, unde este cunoscut sub numele de Kara Ben Nemsi. Mai atașat prefixul vechi la numele mai multor personaje sau, considerându-l a fi tipic american și un semn de experiență personajelor mare. În poveștile, Old
Old Shatterhand () [Corola-website/Science/317472_a_318801]
-
a zonelor învecinate) în lagăre de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Romanul a fost gândit ca o colaborare cu poetul Oskar Pastior, care și el fusese deportat în tinerețe. Scriitoarea, împreună cu Pastior, începând din anul 2001 au început să asculte povestirile experiențelor groaznice ale deportaților din comuna autoarei și spusele mamei ei, care fusese și ea deportată cinci ani. În anul 2004 Fundația Robert Bosch i-a susținut pe Herta Müller și pe Oskar Pastior astfel încât cei doi scriitori au putut
Leagănul respirației () [Corola-website/Science/317484_a_318813]
-
(1980) (titlu original complet Unfinished Tales of Númenor and Middle-earth) este o culegere de povestiri și eseuri scrise de J. R. R. Tolkien, pe care acesta nu a apucat să le termine în cursul vieții, fiind editate postum de fiul său, Christopher Tolkien. Spre deosebire de "Silmarillion", ale cărui fragmente narative au fost modificate pentru a forma
Povești neterminate () [Corola-website/Science/321844_a_323173]
-
revista de cultură „Timpul”, Iași (ianuarie 2009 - februarie 2014). Președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni (8 mai 2010 - 8 mai 2012) și redactor șef al revistei "Bucovina literară" (august 2010 - iunie 2012) . Este Cetățean de Onoare al orașului Flămânzi. Cărți publicate: Povestirea "Amintirile unui magician" și fragmente din însemnările olandeze au fost traduse în revista „Roet“ nr.1(84), 2000, care apare la Drenthe, Olanda. Referințe critice în periodice: Constantin Dram, "Plăcerea povestirii", „Convorbiri literare” nr. 2, febr. 1996; George Bădărău, "Lecturi
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
Este Cetățean de Onoare al orașului Flămânzi. Cărți publicate: Povestirea "Amintirile unui magician" și fragmente din însemnările olandeze au fost traduse în revista „Roet“ nr.1(84), 2000, care apare la Drenthe, Olanda. Referințe critice în periodice: Constantin Dram, "Plăcerea povestirii", „Convorbiri literare” nr. 2, febr. 1996; George Bădărău, "Lecturi agreabile", „Timpul” nr.11, nov. 1995; Mircea Doreanu, "Cenușa zilei", „Astra” nr.1-2-3/ 1996; Edith Horvath, "Cenușa zilei", „Steaua” nr.1-2/1996; Florin Lazăr, "Omul și fiara", „Steaua” nr. 11-12/ 1996
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
2002; Mircea Pricăjan, " Faima de dincolo de moarte", în „Familia” nr. 11-12/ 2002; Constantin Dram, "Ceremonialul vieții de provincie", în „Convorbiri literare” nr. 11/2005; Dumitru Augustin Doman, "Constantin Arcu - un optzecist de recuperat", în „Argeș” nr. 12/2005; Cornel Munteanu, "Povestirea disjunctă", în „Nord Literar” nr. 11-12/2005; Luminița Corneanu, "Mistere cu final neașteptat", în „Mozaicul” nr. 1/2006; Mădălin Roșioru, "Strategiile fatale ale provinciei", în „Tomis”, Anul XLI nr. 435, iunie 2006; Geo Vasile, "Fețele naratorului", în „România literară” nr.
Constantin Arcu () [Corola-website/Science/321855_a_323184]
-
oamenii n-au mai răbdat. Inconștiența lor n-a rămas nepedepsită. Bărbații au fost deportați, iar mirele s-a întors la nevastă, de fapt ca să moară acasă, 13 ani mai târziu.”" Impresionat de întâmplarea auzită, Mălăele a scris o scurtă povestire, încercând zadarnic să-și convingă prietenii, regizorii și câțiva investitori să realizeze un film. El i-a povestit întâmplarea lui Adrian Lustig, iar acesta, „entuziasmat și mult mai pragmatic”, a scris un scenariu. Proiectul acestui film a câștigat în decembrie
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
"" este un roman publicat de scriitorul american Chuck Palahniuk în anul 2005. Considerat de publicația "The Guardian" unul dintre cele mai originale romane ale lui Palahniuk, "" exploatează convenția povestirilor în ramă, în tradiția "Decameronului" și a "Povestirilor din Canterbury" și este, în același timp, o satiră necruțătoare la adresa emisiunilor de tip reality show. Cele 23 de povestiri care formează subiectul cărții aparțin protagoniștilor unui experiment inedit și, așa cum se
Bântuiții () [Corola-website/Science/321939_a_323268]
-
"" este un roman publicat de scriitorul american Chuck Palahniuk în anul 2005. Considerat de publicația "The Guardian" unul dintre cele mai originale romane ale lui Palahniuk, "" exploatează convenția povestirilor în ramă, în tradiția "Decameronului" și a "Povestirilor din Canterbury" și este, în același timp, o satiră necruțătoare la adresa emisiunilor de tip reality show. Cele 23 de povestiri care formează subiectul cărții aparțin protagoniștilor unui experiment inedit și, așa cum se va vedea, macabru: persoane care au răspuns invitației
Bântuiții () [Corola-website/Science/321939_a_323268]
-
Guardian" unul dintre cele mai originale romane ale lui Palahniuk, "" exploatează convenția povestirilor în ramă, în tradiția "Decameronului" și a "Povestirilor din Canterbury" și este, în același timp, o satiră necruțătoare la adresa emisiunilor de tip reality show. Cele 23 de povestiri care formează subiectul cărții aparțin protagoniștilor unui experiment inedit și, așa cum se va vedea, macabru: persoane care au răspuns invitației de a petrece trei luni într-un teatru dezafectat, în condiții minime de confort, pentru a produce o posibilă capodoperă
Bântuiții () [Corola-website/Science/321939_a_323268]
-
dintre cele mai șocante povești din câte a scris Palahniuk, intitulată „Mațe”, care prezintă o înșiruire de accidente, incluzând masturbare. În 2003, în timp ce Palahniuk era în turneu de promovare a unei alte cărți ale sale, "Jurnal", acesta a citit respectiva povestire publicului prezent la eveniment. În timpul lecturii, 40 de oameni din cei prezenți în sală au leșinat. Situația s-a repetat la fiecare turneu la care Palahniuk a repetat povestirea. Astfel, la începutul lui 2004, numărul leșinurilor ajunsese la 53, apoi
Bântuiții () [Corola-website/Science/321939_a_323268]
-
a unei alte cărți ale sale, "Jurnal", acesta a citit respectiva povestire publicului prezent la eveniment. În timpul lecturii, 40 de oameni din cei prezenți în sală au leșinat. Situația s-a repetat la fiecare turneu la care Palahniuk a repetat povestirea. Astfel, la începutul lui 2004, numărul leșinurilor ajunsese la 53, apoi la 60. În octombrie 2004, Palahniuk numărase deja 68. Ultima astfel de întâmplare a avut loc în mai 2007, în Canada, unde cinci oameni au leșinat, ridicând astfel numărul
Bântuiții () [Corola-website/Science/321939_a_323268]
-
zona străzii Piccadilly ca un fundal pentru desfășurarea acțiunilor lor având drept personaje oameni bogați și necăsătoriți din perioada interbelică a secolului al 20-lea. Printre prezențele cele mai notabile se numără personajele lui Bertie Wooster din seria sa de povestiri Jeeves, prezentând membri clubului Drones, respectiv personajul James Crocker din povestirea Piccadilly Jim. În romanul Dracula al lui Bram Stoker, Contele Dracula este proprietarul unei case situată pe Piccadilly. În romanele lui Dorothy L. Sayers, adresa lordului Petre Wimsey din
Piccadilly () [Corola-website/Science/321947_a_323276]
-
drept personaje oameni bogați și necăsătoriți din perioada interbelică a secolului al 20-lea. Printre prezențele cele mai notabile se numără personajele lui Bertie Wooster din seria sa de povestiri Jeeves, prezentând membri clubului Drones, respectiv personajul James Crocker din povestirea Piccadilly Jim. În romanul Dracula al lui Bram Stoker, Contele Dracula este proprietarul unei case situată pe Piccadilly. În romanele lui Dorothy L. Sayers, adresa lordului Petre Wimsey din Londra este 110a Piccadilly. Numărul 110a a fost ales ca un
Piccadilly () [Corola-website/Science/321947_a_323276]
-
(1985) (titlu original "Nightflyers") este titlul unei culegeri de povestiri a autorului american de science fiction, fantasy și horror George R. R. Martin. Culegerea include următoarele povestiri și nuvelete: Nouă savanți se îmbarcă pe nava "" pentru a porni în căutarea volcrynilor, o rasă mitică de nomazi stelari. Însă nava este
Zburătorii nopții () [Corola-website/Science/321954_a_323283]