22,695 matches
-
acceptată de cercetătorii ulteriori, cu unele modificări ale denumirilor sau numărului fazelor. Totuși,este de menționat că modelul Wallas nu este absolut original,ci își are originea în conferința susținută de matematicianul Henri Poincaré în 1908 la Institutul General de Psihologie din Paris, despre "Creația matematică"..H.Poincaré descrie procesul de creație (în matematică) prin succesiunea a două faze: a) combinarea elementelor de cunoștințe (în gândirea inconștientă); b) alegerea ulterioară a combinațiilor bune. Rolul gândirii inconștiente a fost relevat de Henri
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
apare după o perioadă de odihnă. In opinia sa, cea mai mare parte a creativității apare în subconștient, unde mintea "alege" acele combinatii care sunt fructuoase, după care urmează o perioadă de activitate conștientă. Frank X. Barron (1988), profesor de psihologie la University of California (SUA), a pus de asemenea un important accent pe inconștient si procese întîmplătoare, in Modelul de Creație Psihica. "Modelul Barron" presupune existența a patru faze: ٭"Concepția", într-o minte pregătită ٭"Gestația", coordonată complicat în timp ٭"Nașterea
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
referitori la organizarea bisericii în general”. Grigore Nandriș propune o nouă abordare a problemei. Vorbind despre categoria verbală a aspectului, el simte nevoia să lămurească eventualele nedumeriri ale neinițiaților într-ale slavisticii, explicând detaliat, cu argumente logice, apelând chiar la psihologie, cum e posibil ca o formă verbală de prezent să exprime viitorul în limbile slave. Astfel, în explicarea cuplurilor imperfectiv-imperfectiv de genul robić - zrobić, el face trimitere la modul românesc de a exprima viitorul prin prezent (ex. „mâine plec la
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
orientează spre teme duhovnicești și tradiționale. Ca redactor, editor și pedagog a avut o mare influență asupra tinerei generații de profesioniști din redacții, edituri și grupări artistice, mai ales datorită abordării sale culturale ce leagă tradiționalul de modernitate. A absolvit psihologia în cadrul Facultății de Filosofie din Belgrad în anul 1976. Se ocupă de fotografie din 1965/66 în cadrul foto-clubului "Vuk Karadjici" din Loznița, iar din 1973 în cadrul foto-clubului "Campusul studențesc", din Belgrad. În prezent, este un membru de onoare al celor
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
realizată, în principiu, pentru a explica modul în care oamenii pot integra câteva caracteristici de bază pentru a ajunge la o impresie generală despre o persoană. Dar a fost demonstrat că această teorie poate fi aplicată în multe domenii al psihologiei, inclusiv în schimbarea de atitudine. descrie schimbarea de atitudine ca pe un proces al integrării noilor informații cu vechile informații. Vechile informații constau în atitudinea prezentă, iar noile informații din mesajul persuasiv. Fiecare componentă a informației vine cu două atribute-
Teoria integrării informației () [Corola-website/Science/318813_a_320142]
-
senzualismul lui Condillac, de Tracy și Soave, de filosofia politică a lui Rousseau și de puternicele sale credințe creștine. El a susținut că trei principii metafizice principale, corpul, sufletul și spiritul, studiate de trei științe distincte: fizica (studiul corpurilor neînsuflețite), psihologia (studiul corpurilor însuflețite) și ideologia (în sensul lui de Tracy, știința ideilor). Tot universul afișează această structură triadică, ce este străbătură de materie, viață și logos. El identifică legile naturii cu legile lui Dumnezeu și a tras din această concepție
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
fost profesor de filosofie la Universitatea din Iași. În general, a fost influențat de eclectismul francez și a avut o atitudine cu totul „științifică” în filosofie. Ca și mulți de-ai timpului său, Leonardescu a avut un mare interes în psihologie, știință pe care a încercat să o aplice în diverse domenii ale filosofiei, precum epistemologia și estetica. Lista lungă de cărți publicate de el include "Filosofia față cu progresul științelor pozitive" (1876), "Metafizică, religie și știință" (1884), "Principii de psihologie
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
psihologie, știință pe care a încercat să o aplice în diverse domenii ale filosofiei, precum epistemologia și estetica. Lista lungă de cărți publicate de el include "Filosofia față cu progresul științelor pozitive" (1876), "Metafizică, religie și știință" (1884), "Principii de psihologie" (1892), "Morala Inductivă sau știința conduitei omenești" (1885) etc. Ioan Pop Florantin, doctor în filosofie la Universitatea din Viena, a predat filosofia în diferite licee din Iași. A fost autorul diferitor cărți de logică, psihologie și filosofie generală, precum și al
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
și știință" (1884), "Principii de psihologie" (1892), "Morala Inductivă sau știința conduitei omenești" (1885) etc. Ioan Pop Florantin, doctor în filosofie la Universitatea din Viena, a predat filosofia în diferite licee din Iași. A fost autorul diferitor cărți de logică, psihologie și filosofie generală, precum și al primului tratat de estetică din România (1874). De asemenea, a promovat o concepție personală numită „consecuționism universal”, un tip de proces materialist în metafizică. Din această poziție l-a convocat pe „adevăratul Einstein” la „tribunalul
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Rădulescu-Motru (1868-1957), P. P. Negulescu (1872-1951), Dumitru Drăghicescu (1875-1945), Ion Petrovici (1882-1972) și Mircea Florian (1888-1960). Constantin Rădulescu-Motru, nepotul lui Eufrosin Poteca, și-a numit sistemul filosofic „Personalism Energetic”, influențat de energetismul lui Otswald și personalismul lui Stern. Expert în psihologie experimentală (a studiat sub îndrumarea lui Wundt, primind doctoratul cu o teză despre Kant), a urmat tendința inductivistă în metafizică. Personalitatea umană a fost considerată de el o formă superioară de energie, stadiul final al evoluție universului. Metafizica sa implică
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
multe domenii ca: spiritualitate, ocultism, astrologie, teosofie, creștinism, precum și despre alte teme religioase. Operele ei, scrise între 1919 și 1949, descriu o gamă largă de sisteme de gândire esoterice acoperind subiecte precum: conexiunea dintre spiritualitate și sistemul solar, meditație, vindecare, psihologie spirituală, destinul națiunilor, precum și recomandări pentru societate în general. Ea a descris majoritatea operei scrise ca fiind telepatic dictată ei de către "Maestrul Înțelepciunii" la care inițial s-a referit numindu-l simplu "Tibetanul" sau prin inițialele "D.K.", mai tarziu identificat
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
inițială rezistență, ea a fost convinsă să scrie comunicările sosite din această sursă. Ea a scris, timp de 30 ani, din 1919 până în 1949. Rezultatul a fost publicarea a 24 de cărți despre înțelepciunea străveche, filosofie, religie, evenimente contemporane, știință, psihologie, națiuni, astrologie și vindecare. Tot în 1919, francmasonul de al 32-lea grad Foster Bailey (1888-1977), care avea să fie cel de-al doilea său soț, devine Secretar Național al Societății Teosofice. (Bailey, p. 157) Ei s-au căsătorit în
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
percepute cu ajutorul simțurilor (palpabile). La nivel cosmic aceste șapte raze de energie sunt forțele creative ale planetelor și ale stelelor. La nivel microscopic ele sunt forțele creative ce condiționează constituția fizică, psihică și spirituală a omului.. (Jurriaance, p. 73-152) În ”Psihologia esoterică I”, prima carte din „Tratatul celor Șapte Raze”, Bailey scrie că ” Unica Viață a căutat expansiunea” rezultând în șapte eoni sau emanații, manifestând în expresia vieții, devenind cei ”șapte Rishi ai tuturor scripturilor antice”. Ea îi enumeră pe cei
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
fost un colaborator apropiat al lui Bailey în anii ’30; unele din scrierile sale au fost publicate în revista lui Bailey, "The Beacon"; el a fost unul din conducătorii organizației lui Bailey, Lucis Trust. El a dezvoltat apropierea sa de psihologie, numită Psihosinteză, începând cu 1910; metodele sale au fost mai târziu influențate de unele elemente din opera lui Bailey. Cu toate acestea, autori ca John Firman și Ann Gila scriu că Assagioli a păstrat ceea ce el a numit "un zid
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
117 elevi având vârsta medie de 12 ani și 6 luni. În 1979 Piéron a definit docimologia drept „studiul sistematic al examenelor (moduri de notare, variabilitatea individuală și intra-individuală a examinatorilor, factori subiectivi etc.)”. Este o disciplină din familia psihologiei experimentale, având tangențe cu fiziologia. Termenul de "examen" () înseamnă cântărire. Scopul unei "examinări" este de a pune un diagnostic, o apreciere. Examinarea se face pe baza unor "teste" (probe), care sunt echivalente cu o măsurare. Rezultatul examinării se exprimă printr-
Docimologie () [Corola-website/Science/316260_a_317589]
-
din ) este un sentiment de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele, calitățile sau situația bună a altei persoane. Pentru a cerceta ce provoacă aceste sentimente de ,bucurie la răul altuia” profesorul Richard H. Smith (profesor de psihologie la Universitatea din Kentucky) a invitat două grupuri de studenți să evalueze o așa-zisă ședință video de antrenament despre intrarea la școala de medicină. Unui grup i s-a arătat un film în care actorul interpreta rolul unui student
Invidie () [Corola-website/Science/320032_a_321361]
-
Fleischer (istoria muzicii medievale, notație muzicală), Johannes Wolf, Richard Sternfeld, Hermann Abert (istoria muzicii), Erich Moritz von Hornbostel (folclor comparat, practica înregistrării fonografice), Curt Sachs (teoria instrumentelor), Johannes Wolf (muzica medievală), Max Friedländer (folclor), Georg Schünemann (pedagogie muzicală), Carl Stumpf (psihologie muzicală), Eduard Spranger (folclor comparat), Ferdinand Jakob Schmidt (pedagogie), Riehl, Groethnisen, Dessoir, Breysig. S-a specializat la Laboratorul La Charité cu profesorul Karl Schaeffer. Profesor la Institutele particulare Model, Lolliot și Sf. Gheorghe din București (1914-1916); maestru de muzică (1919-1920
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
București (1926-1927), profesor provizoriu de teorie și solfegiu (1926-1927) și profesor de enciclopedie și pedagogia muzicii (1927-1938; 1945-1946), de teorie-solfegiu (1939-1945; 1946-1953), profesor și șef de catedră de istoria muzicii (1953-1961) la Conservatorul București, profesor onorific de estetică, acustică, pedagogie, psihologie și practică muzicală la Academia de Muzică Religioasă din București (1928-1936); Inspector General al Învățământului muzical secundar din România (1932-1939); profesor de muzică românească și consilier la Liceul Militar Muzical din București (1941-1942; 1950-1953). A cules, transcris și publicat folclor
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
pentru a comunica cu cosmonauți și de control al misiunii. [[Imagine:Shuttle-Mir Astronauts.jpg|thumb|180px|right|echipaj Mir]] În ansamblu, americanii au petrecut aproape o mie de zile la bordul navei [[Mir]], acumularea de experiență în zborurile lungi în ceea ce privește psihologia echipajului și organizarea de experimente pe stațiile spațiale bord. [[File:Mir sts89 big.jpg|thumb|250px|left|Vedere spațială]] Mir era prima stație spațială modular construit vreodată între [[1986]] - [[1996]], și prima stație de cercetare pentru o perioada extinsă locuită
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
Chastagnol ”portretul pe care l-a trasat Marguerite Yourcenar împăratului Hadrian corespunde fără îndoială cu ceea ce sursele istorice spun despre el.” Istoricul Paul Petit este de părere că ” Doamna Yourcenar a folosit, pentru a-i surprinde portretul, instrumente fine de psihologie și o bună cunoaștere a surselor istorice, fără a pretinde că romanul său prezintă adevărul istoric.” Scriitorul american Gore Vidal, care a publicat în 1964 romanul „Julien”, cuprinzând memoriile împăratului Iulian apostatul, a adus în 2006 o critică severă operei
Memoriile lui Hadrian () [Corola-website/Science/321109_a_322438]
-
pe această temă, Jabra nu a fost niciodată adeptul fenomenului de segregare culturală indiferent de formă. Pentru a dezvolta acest subiect, facem referire la teoria lui Jung legată de inconștiință colectivă într-un popor. Inconștiența Colectivă este un termen al psihologiei analitice, subliniat de Carl Jung. Este din partea inconștientă a minții, prezentă în toate formele de viață cu sistem nervos și descrie cum experiența acumulată este organizată automat datorită structurii de așa natură a psihicului. Jung a diferențiat inconștiența colectivă de
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
cor), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Eugenia Ionescu (pian auxiliar), Constanța Bădescu (canto). A studiat în paralel și Facultatea de Litere a Universității din București pe care a absolvit-o în 1946 cu "magna cum laude", având ca lucrare de licență Psihologia percepției auditive. A beneficiat de îndrumarea unor profesori de renume: Ion Petrovici (istoria filozofiei), Mircea Florian (istoria filozofiei vechi și medievale; logică), Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl (sociologie), Traian Herseni (sociologie rurală) Mircea Vulcănescu (etică), Tudor Vianu (estetică și
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
Petrovici (istoria filozofiei), Mircea Florian (istoria filozofiei vechi și medievale; logică), Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl (sociologie), Traian Herseni (sociologie rurală) Mircea Vulcănescu (etică), Tudor Vianu (estetică și critică literară), Nicolae Bagdasar (teoria cunoașterii), Anton Dumitriu (logică), G. Zapan (psihologie), G. G. Antonescu și Constantin Narly (pedagogie). și-a început activitatea ca profesor de muzică la liceele "Spiru Haret" și "Gheorghe Sincai" din București. Se transferă apoi la Arad unde exista perspectiva înființării unei filarmonici. Predă muzica la liceele "Moise
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
iubirii adolescentine incestuoase cu vărul ei, Eduardo, toate aceste sentimente se întretaie și se decantează treptat în jurnal. Întreaga viață a lui Anaïs Nin stă sub semnul explorării sinelui, căutare căreia i se subordonează atât panerotismul, cât și pasiunea pentru psihologie. Incendiar și violent în distrugerea preconcepțiilor asupra vieții de cuplu, fidelității, căsătoriei, sau iubrii senzuale, „Henry și June” conturează trei personaje puternice și contradictorii, care sunt de fapt trei proiecții de conștiință. Cum și conștiința poate fi poate fi pusă
Henry și June: Din Jurnalul Dragostei (necenzurat) () [Corola-website/Science/320744_a_322073]
-
În cazul oamenilor, sintagma comportament autodistructiv are o utilizare extinsă, care "conceptualizează" anumite tipuri de acte distructive îndreptate împotriva propriei persoane. De asemenea, se folosește pentru a caracteriza anumite tipuri de acte violente îndreptate împotriva propriei persoane. Termenul provine din psihologia obiectivă, în care totalul abuzurilor îndreptate împotriva propriei persoane este tratat ca fiind o "colecție de acțiuni" și, de aceea, ca un sindrom. Actele de "autodistrugere" pot fi atât metaforice ("sinucidere socială") sau literale (sinucidere). La modul general, acțiunile autodistructive
Comportament autodistructiv () [Corola-website/Science/320756_a_322085]