23,741 matches
-
contra delirului (1995), Căutătoarea de imagini (1995), Liturghia trupului (1998), Căderea zilei (1999), Bărbat de liniște (2000), Temnița (2001), Ce nu pot grăi cuvintele (2001), Poeme în floare (2001), Grădina vertijurilor (2002), La cerul deschis (2002), Căderea vocalelor (2005), Pietre sălbatice (2005) etc. Claudine Bertrand este finalistă a "Marelui Premiu al Festivalului Internațional de Poezie" (pentru volumul de versuri, "O mână împotriva delirului", în 1996); tot în 1996, cu ocazia celei de-a 15-a aniversări a revistei "Arcade", este finalistă
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
Sur Tristan Tzara" - în "Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara", vol. III - IV / no. 5 - 12, 2005, p. 122 sq.), luând atitudine / distanță față de «anemierea literaturii» și față de „câmpia ruginită a imaginarului“ (cf. "Mouvances", articolul-program), ceea ce reverberează (în „capitalismul sălbatic“ și-n „democrația junglei“), de fapt, un alt soi de șabloane / anchiloze, înrudite cu cele de tip proletcultist. Claudine Bertrand descoperă „polidimensionalitatea“ limbii / limbajului "(Limbă-criminal / care zgâlțâie certitudinile // Limbaj gol de cuvinte / Limbă-crucificatoare / Limbă-dâre-de-cerneală / Limbă-pe-hârtie...)", desigur, și dintre limitele tragice
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
sârbesc Ștefan...» ("ibid"., 288); «ei revărsară o ploaie de săgeți asupra năvălitorilor, le omorâră caii...» ("ibid"., 137); «...o adevarată ploaie de pietre se revarsă asupra năvălitorilor...» ("ibid"., 116); "Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn și că nouri de arama și că ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind că vijelia și că plesnetul de ploaie...;" c) și mai aproape de sursa, din Hammer: «Îl voyait ensuite surgir de
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
a fost doborât din nou în 1938 de expediția americană condusă de Charles Houston, care a reușit să atingă altitudinea de 8.000 m și un an mai târziu pe cea de 8.300 m. Houston a denumit K2 „muntele sălbatic” dar nu s-a dat bătut. În 1953 a revenit pe munte și mai mult ca sigur l-ar fi cucerit dacă nu s-ar fi pornit o furtună de zăpadă care a durat 10 zile. Primul succes a fost
Karakorum (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/310488_a_311817]
-
s-au retras spre sud-est, spre capul de pod românesc, și în cele din urmă au traversat granița în România neutră. Nu a existat nicio capitulare oficială, iar rezistența armată a continuat în mai multe locuri. Varșovia a fost bombardată sălbatic pe 27 septembrie, unele unități militare continuând lupta până în octombrie. În cele mai multe zone muntoase ale țării, subunități ale armatei au început lupta clandestină de rezistență aproape imediat. Armata polonez a pierdut cam 65.000 de infanteriști, 400 aviatori și 110
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
cu trei degete (Picoides trydactiylus), forfecuța galbenă (Loxia curvirosta), pițigoiul de brădet (Parus ater), pițigoiul de creastă (Parus cristatus), mierla gulerată (Turdus torquatus), etc. sunt specii caracteristice pentru pădurile de conifere. Este deosebit de bogată. Pădurea reprezintă adăpostul preferat al mamiferelor sălbatice de interes cinegetic. Astfel amintim: cerbul carpatin (Cervus Elaphus), vulpea (Vulpes vulpes), jderul de pădure (Mortes mortes), jderul de piatră (Mortes foina), veverița (Scirus vulgaris), hermelina (Mustella ezminea), nevăstuica (Mortella mirolis), etc. Arifauna pădurilor mixte este bine reprezentată prin specii
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
de metri, fiind cel mai lung oraș din România. Cu o deschidere largă spre est și tot mai îngustă spre vest, Uricaniul este una din porțile principale de intrare în Parcul Național Retezat, o bijuterie a naturii, cu un relief sălbatic ce oferă privirii imagini inegalabile, creste ce au custuri dantelate și multe căldări glaciare. Zona în care se află localitatea face parte din cadrul Carpaților Meridionali, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu, și mai este denumită depresiunea tectono-erozivă «Valea Jiului» sau «Petroșani». În secolul
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
până în regiunea Boemiei, și din zona Serbiei actuale până la gurile Bugului. Dar, în contrast cu tracii dintre Haemus și Marea Egee, care n-au reușit să-și întemeieze o civilizație proprie și o politică a lor, ci serveau numai ca unelte oarbe, mercenari sălbatici, geții, stăpânitorii marelui drum de civilizație al Dunării, de la început își urmăreau o politică a lor și alcătuiau un stat bine închegat, primeau puternice înrâuriri grecești, dar în aceeași vreme ofereau la rândul lor și grecilor și romanilor o consistență
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
cu anul 1605. Denumirea orașului, conform unei legende vechi, vine de la numele unui oarecare Volcan. Legenda spune că salvându-se de dușmani și-au găsitaici refugiu niște păstori armeni. Frații Volcan, Vetdu și Carabet s-au așezataici cu traiul în sălbatica stepă. Însă peste câtva timp, fratele mai mare Volcan a murit, iar cei rămași în viață au hotărât să numească aceste pământuri în cinstea lui. Denumirea acestei localități s-a schimbat pe parcursul anilor și a fost modificată dintr-o limbă
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
că și Slobozia are aceeași divizare. Fiecare parte la rândul ei a avut mahalale cu denumiri distincte. În partea moldovenească sunt cunoscute mahalale istorice cu nume Izvor, Capăt, Țarăni. În partea rusă Дикуль [dikul'] de la rus. "дикий" [dikij], adică loc sălbatic și Замша [zamša], de la rus. "замшелый" [zamšelyj], adică acoperit cu mușchi, loc mlăștinos cu mușchi. Celelalte denumiri au venit de la nume de străzi sau obiective, apărute după 1924. Onomastica satului este foarte variată și conține un șir de nume caracteristice
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
bogată. Flora este variată. Este întâlnită vegetația de pădure. Comuna Cociulia este înconjurată de "Codrii Tigheciului" în care se află o floră și o vegetație deosebită. În pădure este întâlnit: fagul, plopul negru, stejarul pufos, salcâmul, bradul, vița de vie sălbatică. Vârsta medie a pădurii este de 40 de ani. Cele mai răspândite specii care se întâlnesc în pădure sunt stejarul, frasinul, teiul, arțarul, ulmul. Plantele rare și cele pe cale de dispariție sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Numărul plantelor
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
teritoriului de către ome, vegetația spontană ocupă suprafețe reduse în văi și în lunca Prutului. În cursul râului cresc sălcișuri în formă de fâșii, dominate de salcie albă ("Salix alba") și plop negru ("Populus nigra"). Pe arbori atârnă vița de vie sălbatică ("Vitis silvestris") și hameiul ("Humulus lupulus"). De asemena, în pe versanții Prutului și văilor se întâlnesc arbuștii zălog ("Salix cinerea"), cătina roșie ("Tamarix ramosissima"), dudul alb ("Morus alba"), soc negru ("Sambucus nigra"), sânger ("Cornus sanguinea"), măcieș ("Rosa canina") etc. Satul
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
pomenit în pragul unei nenorociri. Un băiat din sat s-a căsătorit cu o fată din satul vecin. Se fixase ziua nunții. Trecînd prin pădure cu tot alaiul de nuntă de la un sat la altul, au fost sfâșiați de jivinele sălbatice ce trăiau în pădure. Aceste jivine în popor se numeau javre. După această nenorocire locul din pădure s-a numit locul javrelor. Vecinătatea localității Pocrișeni cu drumul Tighina-Orhei, pe care deseori treceau turcii, era periculoasă. Turcii deseori năvăleau și jefuiau
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
prima dată de așezarea Colibași se pomenește prin hrisoavele din secolul XVII. Oficial, Colibașul a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1711, cu toate că satul era populat cu mult mai devreme. Mulți cercetători leagă denumirea „Colibași” cu valorificarea stepelor sălbatice și a bogățiilor luncii inundabile a Prutului, cînd ciobanii, mereu în căutare de pășuni bogate, își mînau încoace turmele de oi. Astfel, pe malul stîng al Prutului apar colibe. Stăpînilor care le-au ridicat li se mai spuneau colibași. De
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
nu este atît de intensiv în Colibași, poate din cauza numărului foarte mic a animalelor și păsărilor. Totuși în cantități mici se vînează iepurele-de-cîmp, mistrețul. În cantități mai mari se vînează în bazinul rîului Prut, în special păsările acvatice: rațe, gîște sălbatice. Este pe larg răspîndit pescuitul, care în perioada de înmulțire a peștelui, autoritățile locale se confruntă cu adevărate probleme în ceia ce privește braconajul. Nerespectarea regulilor au ca rezultat aplicarea unor amenzi mari. Starea ecologică a satului Colibași este mult
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
astfel plopii care au fost plantați și plantele tipic de stepă sînt aproape ca odinioară. Problemele legate de braconaj sînt foarte mult simțite în ceia ce privește pescuitul și vînatul păsărilor acvatice din bazinul rîului Prut. Se vînează îndeosebi rața sălbatică, gîsca sălbatică. În acest sens deja de cîțiva ani buni în perioada de înmulțire a peștilor autoritățile interzic cu strictețe pescuitul, dînd amenzi foarte mari. În scopul organizării pescuitului industrial în anul 2003, de către Comisia de Acordare a Autorizațiilor pentru
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
care au fost plantați și plantele tipic de stepă sînt aproape ca odinioară. Problemele legate de braconaj sînt foarte mult simțite în ceia ce privește pescuitul și vînatul păsărilor acvatice din bazinul rîului Prut. Se vînează îndeosebi rața sălbatică, gîsca sălbatică. În acest sens deja de cîțiva ani buni în perioada de înmulțire a peștilor autoritățile interzic cu strictețe pescuitul, dînd amenzi foarte mari. În scopul organizării pescuitului industrial în anul 2003, de către Comisia de Acordare a Autorizațiilor pentru genurile de
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
lumea acvatică din bazinul rîului Prut: crap, caras, șalău, plătică, știucă etc. Zonei de stepă îi sînt caracteristice prezența reptilelor: șarpele cu abdomen galben, șarpele de casă, vipera de stepă etc. Animalele se vînează în catități mici: iepurii, gîștele, rațele sălbatice. Pentru acest teritoriu este caracteristic prezența solurilor de ciornoziom, care conțin o cantitate mică de humus, însă necătîn la aceasta ele sînt cele mai fertile soluri de pe teritoriul satului. Factorul negativ este dezvoltarea eroziunii plane și liniare, care duce la
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
aici au scos la iveală cioburi de ceramică, bogat ornată, prâsnele și greutăți pentru războaie de țesut, răzuitoare, cuțite și topoare de silex, unelte din corn și os. Au mai fost găsite oase de animale domestice (bou, oaie, porc) și sălbatice. Locuitorii așezării se îndeletniceau cu agricultura și creșterea animalelor, cunoșteau țesutul". Deși siliștea de pe malul stâng al Prutului avea altă denumire - Zubreuți transformată mai târziu în Vasileuții de Jos, ea a fost menționată în scris la 3 iunie 1374 (Documente
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
a populării acestor locuri. O altă legendă veche ne spune, că prin aceste locuri a trecut Ștefan cel Mare după o luptă cu tătarii. Pe atunci se întindeau Codrii până aici. Au făcut popas într-o poienița plină cu bujori sălbatici. Acum aceste flori se găsesc numai în sere, crescute artificial și sunt ocrotite de Cartea Roșie, iar nu departe susurau câteva izvoare cu apa rece și limpede ca lacrima ... au băut oștenii apa, s-au odihnit ... și au pornit iar
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
care vin le facem excursie, hranim impreuna animalele. Copii sunt incantați de plimbarile pe cai"", spune administratoarea gradinii zoo. Gradina zoo de la Bardar prezintă interes deosebit pentru turiștii moldoveni, dar și pentru cei din afară. Aici turiștii pot admira cai sălbatici, ponei, păuni, fazani, lebede negre, rățuște și șoimi. O dovadă că animalele sunt bine îngrijite aici, este că anul trecut, pe data de 18 aprilie, la zoo, o căpriță a dat naștere la doi ieduți de mărimea unor pisoi. Ieduții
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
km și o înălțime până la 2,5 m, care au adăpostit triburi primitive în epoca pietrei cioplite. În peșteri au fost descoperite unelte primitive din paleolitic și urmele unui mare rug care în timpuri preistorice încălzea oamenii și speria fiarele sălbatice. Pentru prima dată localitatea a fost menționată în scris la 8 martie 1613. Iată ce zice documentul: "...1613 (7121) Martie 8 - Noi, Lupul diac din Dumești și Marco din Brănești și Avram diac din Taxăbeni...”. Dintr-un hrisov scris la
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
Movilă” și pe “Țiglău” din insuficiență de umiditate sînt poiene cu plante graminee, clopoței, garofițe, iar printre pietrele dezgolite cresc arbuști de măceș, drăcilă, păducel, corn, porumbar. Acolo unde stratul de roci este mai mare apare coada șoarecelui. Din animalele sălbatice se întîlnesc: dihorele de stepă, dihorele de pădure, vulpea, iepurele sălbatic, popîndăul comun, popîndăul pătat, veverița, șoarecele gulerat, șoarecele de cîmp și șoarecele de pădure.
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
plante graminee, clopoței, garofițe, iar printre pietrele dezgolite cresc arbuști de măceș, drăcilă, păducel, corn, porumbar. Acolo unde stratul de roci este mai mare apare coada șoarecelui. Din animalele sălbatice se întîlnesc: dihorele de stepă, dihorele de pădure, vulpea, iepurele sălbatic, popîndăul comun, popîndăul pătat, veverița, șoarecele gulerat, șoarecele de cîmp și șoarecele de pădure.
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
2002, izolat depășind maximele istorice. În zona de pe malul Prutului, pe o fâșie restrânsă s-a conservat, datorită gardului de sârmă ghimpată,o vegetație de tip zăvoi. Dintre arbori și arbuști se întâlnesc: plopul alb, plopul tremurător, sălcia albă, cireșul sălbatic, mărul pădureț, salcâmul, sângerul, malinul, porumbarul, șocul, lemnul câinesc, cătina. În această zonă poți întâlni mistrețul, iepurele sălbatic, vulpea, bursucul, căprioare, țistarul, vipera comună; dintre păsări:rate sălbatice, cocostârci, bâtlani, nagâți.În apele Prutului se găsesc numeroase specii de pești
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]