23,734 matches
-
la el acasă, iar tata îl voia înapoi în sat. Directorul îl privi lung, și-i destăinui cu o voce gravă: - Nu voiam să-ți spun, dar după ce te-am ascultat, m-am convis că trebuie să știi. Tocmai a sosit o telegramă de la el, îmi cere actele tale și retragerea din școală, fiindcă-i bolnav, nu se poate descurca singur în gospodărie. Băiatul înlemnise de spaimă. - Și-i veți da ascultare? Să știți, mie îmi place ce fac aici, aș
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
expoziții și audiții muzicale. Era harnic, modest, cu inima bună, de aceea nu putea opri conștient cariera unui tânăr care și-o dorea din toată inima. După o clipă de gândire, răspunse: - Bine, rămâi aici pe timpul vacanței și dacă va sosi tatăl tău, voi vorbi eu cu el. N-avea să afle decît după mulți ani, că la vreo săptămână după aceea, părintele său sosise la Iași, să-i retragă personal actele. Elevul de serviciu, știind că toți elevii claselor inferioare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
toată inima. După o clipă de gândire, răspunse: - Bine, rămâi aici pe timpul vacanței și dacă va sosi tatăl tău, voi vorbi eu cu el. N-avea să afle decît după mulți ani, că la vreo săptămână după aceea, părintele său sosise la Iași, să-i retragă personal actele. Elevul de serviciu, știind că toți elevii claselor inferioare erau plecați în drumeție la prima casă memorială din România, organizată ca muzeu, Bojdeuca lui Creangă din țicău, îl conduse la cabinetul directorului. Profesorul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
locul I pe școală. După ce ieși din sala de examinare, parcă plutea. Pentru o clipă se revăzu acasă la Mateuți, pe când voia să scrie la Orhei. Își aminti despre intervențiile pe lângă părinți a preotului bătrân și a învățătorului, se revăzu sosind la Iași. N- avea cum uita primul 10 la fizică, nici ambiția de a se număra printre premianți. Directorul H., om de suflet, avea să-i rămână în minte ca o figură luminoasă, pentru că-i deschisese ochii spre lume. Realiză
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de încorporare la un regiment din Chișinău, oraș pe care deja-l cunoștea bine. Acolo se găsea, când fu asasinat primul ministru Armand Călinescu. Ca o reacție firească împotriva asasinatului, apărură lângă Sobor cadavrele a patru legionari executați. Dinspre Polonia soseau puhoaie de refugiați, unii pe jos cu copii plânși după dânșii, femei îngrijorate, bătrâni extenuați și bărbați, negri de supărare. Își încărcaseră minimul necesar în mașini - care le aveau -, în căruțe, sau în baloturi voluminoase la care n-ar fi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sunt obosiți. A fost ultima întrevedere cu colonelul, dispărut după aceea suspect de rapid, însă conform ordinelor date de superiori. Soldații de la Comandamentul Grupării Tactice de Nord erau pregătiți să plece, el se frământa așteptând... nu se știa cât! Caii sosiră târziu, abia pe-nserat reușind să ia tunurile de pe poziții. Mulțumit cât se putea, având în vedere contextul, ieși cu unitatea la șosea, atașându-se la o coloană lungă de ostași. Trecu și prin satul Vadu’ lui Vodă, aproape de malul Nistrului
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pe la mijlocul lui iulie, la raport se aduse la cunoștință un ordin care indica următoarea zi de miercuri, ca zi de baie în Siret pentru batalionul de mitraliere. Se prevedea ca fiecare companie să fie condusă de câte un ofițer. Miercuri, sosi la ora mesei medicul batalionului, recomandându-i comandantului companiei să-și conducă oamenii la baie. Ioan fu desemnat să organizeze activitatea. Știa procedura de urmat, pentru evitarea oricărui pericol. Marcă o porțiune din suprafața apei, după verificarea adâncimii și a
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
accident se răspândise și, ca o primă (mult prea tardivă) măsură de precauție, un agent aduse un ordin scris: “Nimeni nu are voie să facă baie în Siret.“ Semnă de primire, după ce consemnă data și ora primirii. La bivuac deja sosiseră anchetatorii, un maior și doi căpitani. Ioan dădu o declarație scrisă, în care specificase că inițial marcase porțiunea de acces, până unde apa era periculos de adâncă, apoi că le atrăsese atenția soldaților să n-o depășească. Specifică și numele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ocupanților în 1940, acum bărbați, copii și femei veneau mereu la unitatea românilor, bucuroși, prietenoși. Numai că unii erau derutați. Rușii se retrăseseră, dar la apariția lor, sătenii își doseau avutul, își mânau vitele prin ascunzișuri. Credeau că din nou sosiseră nemții! O femeie aduse pentru Toloacă și Ioan o farfurie cu plăcinte cu brânză. Pentru a le savura, se opriră amândoi pe marginea drumului lăsându-și armele alături. - Ioane, vom mai ajunge oare ziua în care să ne trezim dimineața
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
prindă toate cadrele didactice. Scopul? Cum se știe, copiii nu au vacanță și, drept urmare, de Crăciun vor fi chemați la școală, pentru a desfășura diverse activități: săniuș, schi, vor face oameni de zăpadă... Cuvântul de ordine trebuie să fie: “A sosit Moș Gerilă”. În acea clipă, s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftim - a răspuns Nicu, zâmbind. Îndată a intrat Despina, urmată de doctorul Gruia. ― Sărut mâinile, doamnă. Să trăiți, domnule profesor - a salutat doctorul. ― Dragă mami, el este asistentul meu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Poftiți, vă rog - a fost răspunsul de dincolo de ușă. A intrat. În fața lui se afla medicul Suiedeal, care l-a Întâmpinat cu familiaritate: ― Bine ați venit, domnule doctor. Poftiți cu mine, să vedeți pe doamna și minunea de băiat abia sosit În astă lume... O să vă las singuri câteva minute, până văd cine a mai fost internat... Maria, cu semne de oboseală pe chip, dar cu aer de fericire, l-a Întâmpinat: ― Uite aici, scumpule! Gruia s-a apropiat și a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și cu asistentul meu, doctorul Gruia - a mai spus profesorul, ieșind din salon... ― Voi veni negreșit, domnule profesor... Profesorul tocmai discuta cu directorul spitalului, pe care Îl Întâlnise pe holul clinicii, când doctorul Vatră, Împreună cu Gruia și cu „doctorașul”, au sosit. ― Ne-am prezentat, domnule profesor - a deschis vorba doctorul Vatră, după ce l-a salutat pe director.. ― Poftiți În cabinetul meu. Domnule director, sunteți invitatul meu - a plusat profesorul. Directorul nu mai era fostul administrator al spitalului - cel pus de proaspeții
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
secretară: ― Sună la centrală, să-mi facă legătura cu... Cu... știi cine - a conchis directorul, zâmbind ghiduș. În câteva minute, avea legătura cu securistul. ― Alo! La telefon este profesorul Tacitu, directorul spitalului. M-ați sunat la ora zece. Abia am sosit În cabinet. ― Și Hliboceanu a terminat operațiile? ―Tocmai asta e problema. Cred că pe la ora douăsprezece și jumătate - probabil - va ieși din operație și... ― Și? ― Fiindcă este o operație foarte grea, solicitantă, va avea nevoie de cel puțin un ceas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică cu Maria. El o tachina: „Uite-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la cine, scumpo? ― Întâi plata și pe urmă... În clipa următoare, erau Îmbrățișați... ― Și acum poftește scrisoarea de la mama Maranda și de la tata Toader. Da’ mai bine lasă-mă să ți-o citesc eu, fiindcă tare mult Îmi place
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pi marginea șanțului - uiti colea - sî mai schimbăm șî noi o vorbî”... Spuneai că nu știi unde stă Petrică. Ai auzit de Ulița Sărăria Veche? ― ??? ― Dar de Târgu Cucului? ― E un loc ușor de aflat din primele momente când ai sosit În Iași - a răspuns Gruia. ― Atunci, să-ți explic: din Târgu Cucului, ia-o ușurel la deal pe „mâna stângă”, cum se spune, și a doua ulicioară te Îmbie să intri pe ea. După câțiva pași de cătană - pe „mâna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cautî șî el prospăturî” - răspundea bunica Catinca râzând. ― Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos reproduceți cuvintele locului! ― Abia aștept să-i reîntâlnesc și să-i aud vorbind pe mama Maranda și pe tata Toader. ― Păi, ca mâine sosesc - și-a permis Gruia să răspundă cam „colorat”, sub zâmbetul de aprobare al profesorului. ― L-am invitat pe Petrică să vină mâine la orele douăzeci. Ce părere ai? E bine? ― Cred că da. ― Dacă-i așa, atunci s-o luăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi numele, așa-i și omul! Nicu Îl asculta urmărindu-i mimica, care exprima Încărcătura fiecărui cuvânt. Bătăile În ușă au primit răspunsul știut: ―Poftim, intră! În clipa următoare, a apărut Gruia. ― Bine ai venit. Uite că Petrică a și sosit. ― Nici nu mă gândeam că va Întârzia. Cercetașul este ca un metronom sau ca „un ceasornic de la chefere” - cum spune tata Toader. ― „Tata Toader!” Ce frumos! Parcă Îi simt prezența... - a comentat Petrică, dus pe gânduri. ― Unde credeți că putem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mese a hanului - Încape un pluton Întreg! Mă mir că Încă n-au venit să mă scoată din ea... Întrebarea e când vor avea loc Întâlnirile noastre, că... Că cu una-două nu ne-om mulțumi... ― Păi, dacă musafirii noștri sosesc joi, atunci prima Întâlnire „În plen” - cum spun „bolșăvicii” - cred că poate avea loc sâmbătă seara. Așa cam pe la ora nouă. Ce părere aveți? - a Întrebat profesorul. „Hanul cerceta ului” - cum Îi spun eu și cu nevastă-mea casei ― E
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi spun eu și cu nevastă-mea casei ― E bine. Acum să facem socoata câți om fi, ca să știu cum mobilez „salonul” - a propus Petrică zâmbind. ― S-o luăm pe Îndelete: aici de față suntem trei. Cu cei doi musafiri sosiți de la drum lung se fac cinci. La aceștia mai adăugăm pe Maria, soția lui Gruia, pe tatăl meu, pe Despi și, pe soția mea, plus soția ta. În total ar fi nouă oameni. La aceștia, să-l adăugăm și pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică. ― Cum să ascunzi? În fața unui medic nu poate rămâne nici o enigmă nedezlegată. Altfel cum ar pune un diagnostic? - a intervenit Gruia. ― Mulțumesc, pentru lămurirea lucrurilor. Și să nu uit. Sâmbătă seara, pe la ora douăzeci și treizeci de minute, va sosi nenea Mitru cu cele necesare. Să-i deschizi repede poarta Hanului tău. ― Ai de-a face cu un cercetaș, nu cu Mutu’ de la am să vă spun că eu sunt a treia generație care viețuiește În el - a găsit de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
glas părerii sale profesorul. ― Rămâneți cu bine, dragii mei dragi, și să ne revedem sănătoși... ― Mergi În pace, Petrică - a răspuns profesorul. În seara aceea, Gruia nu-și găsea locul. ― Mami, cât e ceasul? ― Abia e ora șapte și trenul sosește la ora opt. Ai tot timpul. Când ajungi În gară, caută o birjă. Arvunește-o, că dragii noștri n-o să aștepte tramvaiul. Știi cum merg hârburile astea. Ca niște oi rătăcite... ― Am să caut un birjar de Doamne-ajută, că o dată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toader să-și vadă nepotul... Eu am s-o pornesc apostolește către gară, să mai iau o gură de aer, că numai acolo, În spital... Tu să-l trezești pe somnorosul de Tudor și să-i spui că Îndată vor sosi bunicii de departe. De acolo unde pădurea lui Anastasie Bașotă abia Îl așteaptă să se facă mare, ca să alerge prin ea după veverițe... Mergea cu mâinile la spate și privirea fără țintă. Așa se deprinsese să pășească pe ulițele Iașilor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Apâi am dat șî eu În cărț’, sî văd ci mai faci bunu’ șî dragu’ nostru domnu’ doctoru’... ȘÎ așa ni s-o aratat cum ț’-am spus... ― Vă rog să mă iertați, dar trebuie să mă grăbesc, fiindcă Îndată sosește trenul pe care Îl aștept. La revedere și căsătoria feciorului să fie În ceasul cel bun ― La noi sî spuni: baftî! ― Atunci: baftă ! ai sî ti afli În fața la oamini mari șî ai sî treci cu ghini di ei... - au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ghini di ei... - au fost ultimele cuvinte pe care le-a mai auzit Gruia, În timp ce se pierdea În mulțimea străzii... S-a oprit În piața gării, să găsească un birjar. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci un puhoi de călători sosiți cu un alt tren să ia toate birjele... Alarmat, Gruia s-a uitat la ceas. Până la sosirea trenului mai erau vreo douăzeci de minute. Timp destul pentru a se Întoarce vreun birjar. A rămas În așteptare. Norocul nu l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia a urmărit pasul Ducipalului... I-a plăcut. A alergat spre locul unde s-a oprit birja. ― Bună seara, stimate domn. Unde doriți să vă duc? - l-a Întâmpinat birjarul. ― Bună seara. V-aș ruga să zăboviți câteva minute, până sosește trenul de Dorohoi. Atunci vom pleca spre Sărărie. ― În Sărărie mergem, stimate domn, dar... ― ??? ― Un aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea clipă s-a auzit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]