224,743 matches
-
transfera bagaje și provizii din unele care în altele. Deși familia lui suferise cele mai grele pierderi, Reed a luat din nou inițiativa și a cerut membrilor grupului să-i dea un inventar al tuturor lucrurilor și proviziilor de care dispuneau; el a propus ca doi oameni să meargă la Sutter's Fort, pentru că auzise că John Sutter era foarte generos cu pionierii și i-ar fi putut ajuta furnizându-le alte provizii. Charles Stanton și William McCutchen s-au oferit
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, pășuni, și răriști de molidișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Călimani (grupare montană ce aprține lanțului carpatic al Orientalilor); ce adăpostește elemente floristice caracteristice zonei depresionare a Giurgeului. Situl dispune de două tipuri de habitate naturale: Pajiști aluviale din "Cnidion dubii" și Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"). La baza desemnării sitului se află două specii floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Borzont (sit SCI) () [Corola-website/Science/331284_a_332613]
-
este însușirea unui cuvânt de a evoca mai multe sensuri, capacitatea acestuia de a indica fie mai multe caracteristici semantice ale aceluiași obiect, fie caracteristica semantică comună a mai multor obiecte. Unii lingviști tratează și polisemia afixelor. Un cuvânt polisemantic dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printr-o caracteristică comună. De exemplu caracteristica semantică „scălda”, „spăla” leagă formele "băi" („scalde”), "băi" („scăldători”), "băi" („camere de spălat”) și "băi" („localități cu instalații speciale destinate curei balneare”). Cuvântul polisemantic are în
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
de 25 cm. Corpul este alungit, fusiform, puțin comprimat lateral; capul aproximativ conic, botul rotunjit sau obtuz. Profilul dorsal al corpului slab convex, la unele exemplare rectiliniu, din zona cefei până la inserția dorsalei. Gura este mică, subterminală. Dinții faringieni sunt dispuși pe 2 rânduri (formula 2.5—5.2 sau 2.5—4.2). Înotătoarea dorsală cu baza scurtă are marginea dreaptă. Înotătoarea caudală este bifidă cu lobii egali. Înotătoarea anală scobită. Coloritul corpului este cenușiu pe spate, cu o nuanță
Clean dungat () [Corola-website/Science/331286_a_332615]
-
Mădărașul Mic). Arealul „Harghita - Mădăraș” a fost desemnat că sit Natură 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din Munții Harghita. Aria protejată dispune de șase tipuri de habitate; astfel: Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării active, Turbării cu vegetație forestiera
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
1884 și 1890, după proiectul arhitecților Cassien Bernard și Albert Galeron, lucrările fiind supravegheate de arhitecții Grigore Cerchez și E. Băicoianu. Ultima restaurare datează din perioada 1992 - 1994. Printr-o hotărâre a Consiliului General al B.N.R. din 1914 s-a dispus înființarea muzeului. Muzeul a fost organizat începând din 1933, prima expoziție fiind vernisată în iulie 1943. Colecția este apoi mutată și redeschisă, în 1949, în blocul Rosenthal de pe Calea Victoriei. În toamna anului 1952 se amenajează spațiul de la parterul imobilului pentru
Muzeul Băncii Naționale a României () [Corola-website/Science/331327_a_332656]
-
final la alcătuirea unei colecții etnografice deosebite, la care au contribuit diferite genuri de artă: icoane pe lemn și pe sticlă, ceramică, obiecte de cult și scoarțe care întregesc ansamblul sălii. Spațiile de expunere sunt pe două nivele, piesele sunt dispuse în cele cinci săli, reprezentând șapte secțiuni mari (pictură, grafică, sculptură, artă populară românească și artă decorativă europeană, orientală și extrem-orientală). Spațiile de expunere comunică între ele printr-o scară interioară, pe al cărui palier, o serie de exponate introduc
Muzeul de Artă „Vasile Grigore - pictor și colecționar” () [Corola-website/Science/331328_a_332657]
-
din al doilea deceniu al secolului trecut, Muzeul de Antichități și Muzeul Municipal. Din anul 1954, Muzeul a primit spațiu în aripa vestică a Palatului Culturii, la parter. În prezent, Muzeul de Istorie a Moldovei este muzeu de rang național, dispunând de un patrimoniu variat, care permite reprezentarea tuturor epocilor istorice raportate la întreg spațiul carpato-danubiano-pontic și european. A fost conceput ca muzeu pilot, experiența sa stând la baza înființării celorlalte muzee de istorie din Moldova. Patrimoniul muzeului numără în prezent
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
acvariul), flora și fauna specifică mediului acvatic din zona Porțile de Fier (Sala III). Expoziția se încheie cu aspecte legate de cosmogonie, apariția vieții pe Pământ, dovezi paleontologice, originea și evoluția omului (Sala IV). Secția de etnografie și artă populară dispune de un patrimoniu prețios și bogat, valoros din punct de vedere documentar. Expoziția de bază prezintă în primul rând aspecte ale civilizației rurale în Mehedinți și în zona Porțile de Fier. Alături este castrul roman Drobeta. Clădirea muzeului este declarată
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
de care s-a bucurat se datorează în primul rând faptului că, lada destinată fetei de măritat este principala mobilă, ce o va însoți în noul ei cămin. Pentru Valea Teleajenului e caracteristică compoziția ornamentală strict geometrică, cu motive liniare dispuse pe panoul frontal, cât și pe capac. Păstoritul din zonele înalte ale Văii Teleajenului nu a format obiectul unor cercetări ample și amănunțite dar avem totuși suficiente date pentru a afirma că păstoritul a fost practicat intens în această zonă
Muzeul de Etnografie al Văii Teleajănului () [Corola-website/Science/331367_a_332696]
-
anul 2003 a intrat în administrația ICEM Tulcea. Clădirea are valoare istorică și a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din 2004. Construcția, de formă tronconică, din cărămidă legată cu mortar de var, cu o înălțime de 17,34 m, dispune la parter de două încăperi mari, amenajate muzeal, spațiul de expunere fiind de 70 mp. Camerele construite în jurul Farului, în număr de șapte, care foloseau ca locuințe pentru personal și depozite pentru materialele necesare funcționării farului, sunt folosite în prezent
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
este un muzeu județean din Râmnicu Vâlcea, amplasat în Calea lui Traian nr. 143. Este adăpostit într-o clădire construită în 1898, reamenajată arhitectonic în perioada 1978 - 1981 și declarată monument de arhitectură. Colecțiile expoziției permanente sunt dispuse cronologic, dezvăluind vizitatorilor anii de viețuire neîntreruptă pe aceste locuri, care se întind de-a lungul văii Oltului, la poalele Carpaților. Expoziția permanentă se deschide cu mărturii arheologice din epoca paleolitică, neolitică și din cea a bronzului expuse într-o
Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoteanu” Vâlcea () [Corola-website/Science/331380_a_332709]
-
de meșteri populari din Cristur (jud. Sălaj) fiind transformată în muzeu în anul 1997. Poartă numele fondatorului Sipos László (1948-1997), profesor . Este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită pentru oameni mai înstăriți. De forma dreptunghiulara, dispusă perpendicular pe stradă, este clădita pe o fundație de cărămizi, combinate cu piatră de rău, pereții groși fiind clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Este înconjurată de un târnaț în formă de U, în partea dinspre stradă, pe lungimea
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
van berendezve, bútorokkal, használati tárgyakkal és a szövés eszközeivel. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Casă care adăpostește muzeul a fost construită în jurul anilor 1880 - 1885 de meșteri populari din Cristur, județul Sălaj, si este compusă din două camere dispuse de o parte și de alta a tindei.
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
medievală și Bucovina. De asemenea, aripa de pe latura de nord a clădirii, ocupată în prezent de Filiala Suceava a Arhivelor Statului, urmează să găzduiască secția de artă a Muzeului Bucovinei. Clădirea are două niveluri (parter și etaj), unde încăperile sunt dispuse simetric. Atât la parter, cât și la etaj, de o parte și de alta, se deschid din holul central, coridoare longitudinale, de-a lungul cărora se înșiruie camerele (câte 25 pe nivel). Modulul arhitectural central, care depășește prin înălțime aripile
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
două extremități ale edificiului, dinspre Strada Ștefan cel Mare. Fațada este împărțită pe orizontală în două registre: cel corespunzător parterului, cu ferestre dreptunghiulare prinse într-un parament de bosaje de tip rustic, și cel superior, cu ferestre deasupra cărora sunt dispuse elemente în relief, fie sub formă triunghiulară, fie sub formă de bare orizontale, alternând grupat. Clădirea are un stil arhitectural eclectic, trăsăturile baroce îmbinându-se cu elemente neoclasice caracteristice edificiilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece. La data de 2
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
lui 2014, placa a fost înlăturată ca urmare a începerii lucrărilor de modernizare și consolidare a clădirii muzeului. este cea mai importantă instituție de profil din județul Suceava, fiind constituit în prezent dintr-un ansamblu de muzee și situri medievale dispuse atât în municipiul Suceava cât și pe teritoriul județului. Înființarea unui muzeu la Suceava este strâns legată de începerea lucrărilor de restaurare la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf Romstorfer, după ce
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
cavaleriei armatei, ceea ce a impus efectuarea în regim de urgență a unui import de fân din Imperiul Austro-Ungar. Parlamentul a votat un credit extraordinar de două milioane de lei pentru cumpărarea de fân pentru vitele armatei, dar ministrul agriculturii Nicolae Fleva dispune achiziționarea de fân în valoare de șapte milioane de lei. La livrarea mărfii afacerea se va transform într-un mare scandal public atunci când se va constata că fânul era de slabă calitate și mare parte din el deteriorat și inutilizabil
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
a debutat în prima rundă preliminară pentru turneul Euro 2017 Feminin, calificându-se în etapa următoare după ce a terminat pe primul loc într-o grupă de calificare cu Letonia, Lituania și Luxemburg. În afară de naționala feminină de senioare, Republica Moldova, de asemenea, dispune de selecționate feminine Under-19 și Under-17, care au reprezentat țara în competițiile internaționale la turneele cu limita de vârstă respectivă.
Echipa națională de fotbal feminin a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/334024_a_335353]
-
Valley) în producție de serie mare din iunie 2012. Model S P100D este primul automobil electric capabil de a parcurge distanțe lungi (500 km (EPA), 615 km (NEDC)) fără reîncărcarea bateriilor. Este disponibil doar cu tracțiune pe patru roți. Modelul dispune de Acumulator Li-ion (max 85 kWh) amplasat în podea, sub compartimentul pentru pasageri. Pentru accelerație la 100 km/h Model S are nevoie, în funcție de acumulator, între 5,6 și 6,2 Secunde. Modelul P100D (Performance) însă atinge 100 km
Tesla Model S () [Corola-website/Science/334037_a_335366]
-
subțire. Nara este mărginită de cinci scuturi (rostral, nazal, primul supralabial și două postnazale). De cele mai multe ori există cinci perechi de scuturi inframaxilare. Solzii dorsali sunt hexagonali, vizibil carenați, mai înguști pe spate și se lățesc spre flancuri și sunt dispuși în câte 37-49 într-un șir transversal la mijlocul corpului. Are 13-17 pori femurali. Scuturile temporale sunt relativ numeroase (în număr de 14-36, în medie 23) și destul de mari, iar scuturile ventrale sunt dispuse în opt șiruri. Puii și juvenilii au
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
și se lățesc spre flancuri și sunt dispuși în câte 37-49 într-un șir transversal la mijlocul corpului. Are 13-17 pori femurali. Scuturile temporale sunt relativ numeroase (în număr de 14-36, în medie 23) și destul de mari, iar scuturile ventrale sunt dispuse în opt șiruri. Puii și juvenilii au pe un fond brun-bronzat deschis (după eclozare), care se închide cu vârsta, cinci dungi dorso-laterale longitudinale paralele, verzi-gălbui sau albe-gălbui - 2 supraciliare, 2 suboculare și una vertebrală. Dungile au lățimea de 2-3 solzi
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
a Depresiunii colinare a Transilvaniei. Acesta conservă mai multe specii de floră spontană și protejează o gamă diversă de faună sălbatică. Aria protejată asigură culoar ecologic de pasaj (între Carpații Meridionali și cei Orientali) pentru carnivore mari (urs, lup) și dispune de opt clase de habitate naturale ("Păduri dacice de fag; Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; Păduri medio-europene de fag
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
germane datorate restricțiilor impuse de armistițiu. Astfel, zona liberă plătea o importantă contribuție financiară la efortul de război german și era dependență economic de Germania. Zona liberă avea o suprafață de 246.618 km, adică 45% din teritoriul francez. Zona dispunea de circa 33% din populația activă a Franței. Linia de demarcație dintre zona liberă și cea ocupată era o frontieră de facto, trecerea dintr-o parte în alta a graniței necesetând obținerea unei autorizații speciale și a unui document de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]