24,349 matches
-
în context sociofamilial și cultural presupune, în funcție de nevoile și de particularitățile copilului, aspecte de ordin: a) social; b) psihologic; c) medical; d) educațional; e) juridic. (2) Instrumentele utilizate pot fi cu aplicabilitate generală (de exemplu, ancheta socială) sau instrumente specifice adaptate nevoilor individuale ale copilului. Se recomandă ca, în situațiile specifice, care presupun o intervenție interinstituțională (de exemplu, evaluarea copilului cu dizabilități, a copilului abuzat, neglijat și exploatat) să se utilizeze câte un set de instrumente agreat de toate instituțiile partenere
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nuanțează acest maniheism, mergându-se până la încercarea de impunere a unui nou model cultural, caracterizat de un antierou simpatic, care nu mai este în totalitate negativ, ci uneori se manifestă chiar uman, spre deosebire de eroul care este uneori incapabil să își adapteze morala, prea normativă și riguroasă, la situații concrete, ceea ce îl face relativ antipatic telespectatorului. Acest model cultural, vehiculat în filme precum Erou din întâmplare, Leon etc., a suscitat o amplă discuție asupra caracterului prejudiciabil și a posibilei influențe negative pe
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
se schimbă. Acest lucru se observă atât la nivelul indivizilor, cât și la nivelul actorilor colectivi și al societăților globale. Ele formează un sistem viu, pus la încer-care în mod regulat de către mediul social aflat în evoluție. Câteodată, sistemul se adaptează, păstrându-și în tot acest timp caracteristicile sale esențiale; alteori este bulversat, transformat la modul radical. Ce înseamnă "a schimba"? În contextul nostru, cuvântul "schimbare" are mai multe semnificații: anumite valori urcă, altele coboară în ierarhia valorilor actorului. Patriotismul devine
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
nu fie periculos sau să nu mai poată beneficia de avantajele obținute, dar nici prea târziu, ca să nu fie acuzat de oportunism." (Dutourd, Au bon beurre, p. 365) Există în acest exemplu o schimbare manifestă în va-lorile proclamate, care se adaptează circumstanțelor, dar această schimbare este guvernată de o valoare structurantă, care rămâne aceeași: reușita profesională în detrimentul altor valori, ca fidelitatea sau patriotismul. Funcționarii monarhiei austro-ungare au cunoscut o schimbare și mai dură când imperiul s-a dezintegrat, în 1918. Mulți
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
castitatea era valoarea programată de instituțiile religioase pentru a ghida relațiile dinaintea căsătoriei. Pentru mulți din tinerii epocii, era o situație nesatisfăcătoare, care le punea probleme. Doreau să încalce norma. Fie aveau conștiința încărcată și își mărturiseau greșeala, fie își adaptau valorile dorințelor, elaborând justificări care să îi disculpe: relațiile sexuale înainte de căsătorie erau legitimate, în opinia lor, printr-un motiv oarecare (dragostea sau pornirea naturii). Schimbările radicale Nici măcar lucrurile simple nu se pot explica referin-du-ne doar la o cauză unică
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sau mai puțin lungă. Drumul urmat va fi diferit de la un caz la altul, cu atât mai mult în cazul actorilor individuali sau al celor colectivi. Să verificăm aceste afirmații. Am citat cazul omului din romanul lui Dutourd, care își adaptează valorile și atitudinile după cum evoluează situația războiului. Putem să îl calificăm drept "flexibil" și să îi opunem altă figură, cea a "convertitului". În acest caz, schimbarea este dramatică. Este vorba despre o persoană care abandonează un sistem de valori, de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Germania. De trei secole, democrația se răspândește lent, cu prețul unor conflicte memorabile, cu suișuri și coborâșuri într-o asemenea măsură, încât acum ni se pare regimul politic firesc al umanității. Credem că ea poate fi adoptată de toate culturile, adaptând-o la context. Sunteți optimist sau pesimist, urmând criteriile propriei judecăți. Măsura aprecierilor noastre nu este posibila per-fecțiune a viitorului, ci traiectoria parcursă, în mod real, în trecut. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că achizițiile istorice prind
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
lectură pasivă. Vom elabora, după o primă lectură, o grilă. Elementele acestei grile sunt întrebările pe care le aplicăm documentului nostru. Grila este asemănătoare cu năvodul unui pescar, diferit în funcție de ceea ce vrea să pescuiască: sardine sau ton. Prin urmare, vom adapta grila în funcție de informațiile pe care vrem să le obținem. Totuși, grila conține și elemente permanente, ca: -identificarea actorilor (cei ale căror valori vrem să le cunoaștem, adversarii și aliații lor...); -valorile (sau contravalorile) enunțate (adică numite, precum "curajul"); -revelatorii de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
exemplu, valoarea de "credință religioasă" poate fi abordată prin întrebări despre Dumnezeu, Iisus Hristos, despre credința în viața de apoi, despre obiceiul de a se duce duminica la biserică, despre existența unui crucifix la domiciliu... (bineînțeles, aceste întrebări vor fi adaptate în funcție de mediul catolic, protestant, musulman). Această valoare poate fi pusă la încercare printr-o întrebare care îl invită să aleagă între mai multe valori. Se pot introduce istorioare care imită situații trăite: reacțiile celui interogat vor scoate la lumină valoarea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
marile instituții care "fabrică" și "inculcă" valorile. -4. Fericirea persoanelor are întâietate asupra imperativului colectiv. Dacă ele aleg un mod de viață care se îndepărtează de modelele "clasice" (ca celibatul sau căsătoria), legislația trebuie să îi urmeze și să se adapteze (pactul de solidaritate civilă, contractul de viață în comun, căsătoria între homosexuali etc.) -5. Căutarea echilibrului psihologic este o preocupare frecventă. Chiar cu ajutorul tranchilizantelor sau a somniferelor, în colaborare cu psihiatrul sau cu psihanalistul. Având în vedere spiritul timpului, ne
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
metodă pentru "a folosi bine gândirea" (Descartes), au criticat (Kant) facultatea de a judeca. Iată deci un prim criteriu prin care verificăm judecățile (noastre) de valoare. Rămân aceste valori intacte după confruntare? Aceste demers are totuși limitele sale. Nu este adaptat la anumite căi ale cunoașterii, asemenea credinței, artei sau dragostei, unde rațiunea nu poate servi drept metodă supremă de validare. O operă de artă nu este frumoasă deoarece este confruntată cu rațiunea. Un balet are foarte puține lucruri în comun
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să înțeleagă natura și semnificația „fenomenelor psihice morbide”. Din acest punct de vedere, metodologia psihopatologiei se deosebește atât de observația clinico-medicală a psihiatriei, cât și de tehnicile psihodiagnostice specifice ale psihologiei. Ea va utiliza, în explorarea anormalității psihice „metoda filozofică” adaptată la cerințele specifice ale obiectului său. Prin aceasta psihopatologia se situează net în câmpul științelor umane, devenind o psihoantropologie a vieții psihice morbide. Fenomenul psihic morbid este privit de psihopatologie atât ca natură a persoanei - prin urmare ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de socializare reprezintă achiziția aptitudinii de a putea efectua eforturile de adaptare socială continuă, pentru a-și însuși și menține rolurile sociale dobândite. Cu toate acestea s-a constatat faptul că pentru un individ normal este imposibil să se poată adapta la toate grupele sociale. Din acest motiv E. Trillat preferă să utilizeze drept criteriu al normalității „adaptabilitatea” afirmând că „individul normal nu este niciodată complet adaptat, în schimb psihopatul este o persoană inadaptabilă”. Atât normalitatea cât și anormalitatea depind de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic un proces de dezorganizare al normalității psihice. În cadrul acestei dezorganizări se disting mai multe forme specifice. Dezorganizarea în psihopatologie trebuie considerată din punct de vedere dinamic, ca un proces extrem de complex. Ea trebuie înțeleasă ca reprezentând noi modele funcționale adaptate condițiilor patogenetice care au produs dezorganizarea. Aceste „modele patologice” provin din structurile normale ale persoanei și ele depind de tipul de personalitate, de capacitățile de „a se opune” acțiunii factorilor morbigenetici, de nivelul de dezvoltare-maturizare al personalității, de dispozițiile ereditare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pomului, testul persoanei umane etc.). 3) Scalele de evaluare reprezintă un mijloc standardizat de evaluare a datelor furnizate de examenul clinic și ele sunt reprezentate prin următoarele: inventare generale de simptomatologie, scale de evaluare pentru bolnavii psihotici internați, scale special adaptate pentru investigarea unei anumite tulburări clinice (anxietate, depresie, tulburări nevrotice). 4) Listele de criterii diagnostice. Acestea corespund necesității de a ameliora concordanța diagnosticelor diferite rezultate din observațiile clinicienilor cu „concepții psihiatrice” deosebite între ele. Se urmărește prin aceasta stabilirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nici prin cultură; b) dizarmonii morale, reprezentate prin divergențe de caracter, opinii, religie, lipsă de solicitudine și de simpatie; c) dizarmonii verbale, constând din neînțelegeri verbale, comunicare defectuoasă etc; d) dizarmonii științifice caracterizate prin refuz sau neglijență de a se adapta la gustul bolnavilor, refuzul noului, al altor opinii etc. Referindu-se la „rolurile” medicului în relația sa cu bolnavul, P. Le Gendre menționează următoarele: a) Medicul confident, legat de bolnav prin deținerea „secretului profesional” privind natura bolii, cauza acesteia și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indiferent de modul în care ceilalți îi percep calitățile reale și indiferent de metodele care sunt utilizate în analiza personalității. G.W. Allport accentuează, în mod deosebit, asupra aspectului metodologic în investigarea și psihodiagnosticul personalității afirmând că „trebuie să ne adaptăm cât mai mult metodele la obiect și să nu definim obiectul în funcție de metodele noastre imperfecte”. Autorul citat recunoaște în organizarea personalității două aspecte fundamentale: 1) o structură externă, vizibilă, manifestă, direct deschisă și analizabilă, care reprezintă „percepția celorlalți” despre persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de debut ale PGP, în oligofrenii, stările demențiale, melancolie și schizofrenie. O exagerare a atenției este semnalată în cursul crizelor de excitație maniacală, delirurile sistematizate, stările ipohondriace, ideile obsesive. Tulburările de orientare Orientarea este capacitatea unei persoane de a se adapta sau integra în toate situațiile vieții, generale sau particulare, în raport cu timpul, spațiul și propria sa persoană. Orientarea este o aptitudine psihică legată de gândire, memorie, învățare și de starea de conștiință. Rezultă din afirmația de mai sus că tulburările de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sexuală a individului, perpetuarea speciei, dorința de a avea copii, sentimentele de ocrotire și de creștere a copiilor. Instinctul de asociere, privește instinctele sociale, altruiste, în raport cu viața colectivă. Aceste instincte grupează ansamblul de tendințe constituționale care permit individului să se adapteze la viața colectivă, să aibă un statut si un rol social, să-și ordoneze relațiile și conduitele în raport cu normele modelului socio-cultural. Toate aceste tendințe derivă, după E. Dupré, Th. Ribot și M. Scheler din „instinctul de simpatie”, în virtutea căreia individul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau o fraza cu caracter stereotip, înlocuind răspunsul corect la întrebarea adresată. Este o „intoxicație prin cuvânt” a bolnavului. e) Barajul constă în oprirea bruscă a desfășurării cursului gândirii. 3) Tulburările de imaginație Acestea sunt tulburările care privesc construcțiile intelectuale, adaptate la circumstanțe. Din punct de vedere psihopatologic, ele au o mare varietate de manifestări, descrise in mod special de E. Dupré. Acestea sunt următoarele: a) Sărăcia imaginativă este specifică persoanelor cu deficiențe de intelect (debili mintali și imbecili), precum și la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindroamele psihopatice sau stările de dezechilibru psihic, reprezintă stări psihice permanente, independente de orice atingere psihotică și care se manifestă prin imposibilitatea unui subiect de a avea un mod de existență armonios, în conformitate cu interesele sale și de a se putea adapta la exigențele vieții sociale. Aceste stări au o mare importanță atât din punct de vedere psihiatric, cât și social. Descrise inițial de A. Morel, în cadrul teoriei referitoare la degenerescentă, ele au fost preluate de V. Magnați, E. Dupré, A. Delmas
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1) Dezechilibrații simpli: hiperemotivii, stările astenice constituționale, instabilitatea psihomotorie, ciclotimia, paranoia constituțională, schizofrenia sau constituția schizoidă, epileptoidă sau constituția glischroidă-vâscoasă, bradipsihică. 2) Dezechilibrații majori: reprezintă o categorie mai nuanțată: a) subiecții care au reușit, într-o anumită privință să se adapteze la un anumit tip de mediu, care este el însuși anormal, viciat; b) stările nevrotice dezvoltate pe un teren constituțional anormal psihic, de slăbire a conștiinței morale; c) stările de intensitate psihotică ce necesită internarea bolnavilor; d) stările perverșilor, corespunzând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mult de factură „exterioară”. Häfner, la rândul său, face o analiză comparată între nevroze și psihopatii. După acesta, nevrozele sunt tulburări ale comunicării inter-umane, individul rămânând însă în limitele stabilite ale lumii. Spre deosebire de aceștia, psihopatul este incapabil de a se adapta, de a se integra sau de a se pune de acord cu lumea, cât și de a putea fi egal cu sine-însuși, dificultatea sa fiind legată de o tulburare caracterial-constituțională. Nevrozele sunt conflicte situate „în interiorul normelor social-umane”, pe când psihopatiile depind
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de ideea de superioritate a propriei sale persoane în raport cu ceilalți și cu lumea, suspiciozitate cu tendință la formarea de idei prevalente, sentimentul propriei sale insecurități în raport cu lumea și cu celelalte persoane, intoleranță la frustare cu dificultatea de a se putea adapta în situații-limită de viață, agresivitate crescută, orientată către lume, o mare tendință de proiecție asupra lumii sau a altor persoane, a propriilor trăiri cu culpabilizarea celorlalți și recul ulterior asupra sa, tendință la supradominare, incapacitate de suplețe în relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nivelul clasei a II-a. Pot învăța să circule independent prin locurile familiale. Ca adulți se pot autoîntreține prin practicarea de munci necalificate sau semicalificate sub supraveghere strictă sau în cadrul unor ateliere protejate. Necesită supraveghere în condiții de stres. Se adaptează bine la viața în comunitate, dar, de regulă, în cămine supravegheate. 3) Retardarea mintală severă Acest grup cuprinde un procent de 3-4% din totalitatea cazurilor. Această categorie de indivizi au o dezvoltare motorie redusă și achiziționează foarte puțin sau deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]