23,518 matches
-
de expresie mult mai diversificat decât sculptura, permițându-le să realizeze intens colorate privind viața pe malurile Nilului. Asistăm la o evoluție a coloristicii, la un rafinament al formelor și a capacității de surprindere a detaliilor. Frescele înfățișând munca în atelierele regale, cu detalii care ilustrează modul de fabricare al tuturor obiectelor, descrie de asemenea toate ritualurile funerare, de la procesiune către mormânt până la ultimele rugăciuni dedicate celui decedat. Ajungând la cel mai înalt grad de desăvârșire, artele decorative ale Noului Regat
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.<br> În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
ani de admirația sinceră a lui Gustav Klimt. Klimt nu numai că apreciază talentul lui Schiele, dar îl și ajută în mod practic, îi trimite modele (amândoi sunt pasionați de nud și erotism) și îi cumpără desene. Îl introduce în "Atelierele Vieneze" ("Wienerwerkstätten"), ce funcționează din anul 1903 din inițiativa arhitectului Josef Hoffmann (1870-1956), susținător al ideii de sinteză dintre artă și meșteșug ("Gesamtkunst"). În anul 1909, participă la expoziția internațională ""Kunstschau""; tablourile lui Egon Schiele, în vârstă de numai nouăsprezece
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
mai ales cu o fată foarte tânără. Se vor muta la Neulengbach, în apropiere de Viena. Totuși, nici la Neulengbach nu le va fi mai bine, căci oamenii nu se arată deloc îngăduitori față de acest "artist vicios", în al cărui atelier se petrec scene ce jignesc morala comună. Pe Schiele - la care nu se poate exclude o înclinație spre ""voyeurism"" - îl atrage tinerețea adolescenților, îi încurajează să-și dezvolte senzualitatea ce se trezește în ei. Disprețuiește avertismentele și sfaturile prietenilor, în
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
aprilie 1912 este acuzat de corupere de minori și, vreme de trei săptămâni, este reținut în arestul poliției din Sankt-Pölten. În urma acestui fapt, Egon Schiele pierde încrederea unora din prietenii săi. În noiembrie 1912, se stabilește la Viena, în propriul atelier pe "Hietzingerhauptstrasse", unde va locui și va lucra următorii șase ani. În acest timp crește interesul pentru creația lui. Artistul își prezintă lucrările în cadrul multor expoziții: în anul 1912 la München, alături de artiștii din grupul "Der Blaue Reiter", și la
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
1914 la expoziția "Secesiunea Internațională" de la Roma, Bruxelles și Paris. În primii ani de război, din cauza sănătății firave, este scutit de mobilizare. Se desparte de Wally și, pe 17 iunie 1915, se căsătorește cu Edith Harms, care locuia vis-à-vis de atelierul său. Patru zile mai târziu, pe 21 iunie, pleacă la Praga pentru a face instrucție militară. Schiele este repartizat la supravegherea prizonierilor de război ruși, mai întâi în apropiere de Viena, iar în 1916 în lagărul de la Mühling, de lângă Wiesselburg
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
păcate, la 6 februarie 1918, Klimt moare în urma unui atac de apoplexie. O lună mai târziu, la cea de-a 49-a expoziție a "Secesiunii Vieneze", Schiele este numit elogios leaderul avangardei vieneze. În iulie, își deschide un al doilea atelier în cartierul "Hietzing", intenționează să creeze compoziții de mari dimensiuni și să înființeze propria sa școală de pictură. Niciunul din planurile sale nu a putut fi relizat. În toamna anului 1918, Edith - soția sa - se îmbolnăvește de gripă spaniolă, a
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
pictorul Knud Nielsen, de la care va învăța metoda., după care va pleca la Amsterdam, unde face cunoștință cu arta țesutului de goblene. Reîntors la Copenhaga plănuiește să deschide împreună cu țesătoarea artistică Benedikte Herlufsdatter, pe care o cunoscuse la Amsterdam, un atelier de goblenuri, dar mai întâi se duce din nou la Amsterdam la "Weverij d'Uil" să studieze el însuși goblenul. Își termină "lucrarea de diplomă" în timp record de câteva luni. Cumpărând două războaie de țesut gigantice de la castelul Frederiksborg
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
reparații și piese de schimb doar pentru trenurile bucureștene, cu traseu prin Capitală dar in cele din urmă au ajuns o piesă de bază pentru întreaga industrie feroviară din România. Cartierul Grivița din prezent s-a dezvoltat in jurul acestor ateliere. Principalul client al firmei este operatorul feroviar de stat CFR Călători. În septembrie 2008, compania era controlată de omul de afaceri Fathi Taher. În octombrie 2009, pachetul majoritar de acțiuni, de 92,76% din capital, era deținut de Asociația Salariaților
Atelierele CFR Grivița () [Corola-website/Science/315271_a_316600]
-
Principalul client al firmei este operatorul feroviar de stat CFR Călători. În septembrie 2008, compania era controlată de omul de afaceri Fathi Taher. În octombrie 2009, pachetul majoritar de acțiuni, de 92,76% din capital, era deținut de Asociația Salariaților Atelierelor CFR Grivița. Titlurile companiei se tranzacționează pe piața Rasdaq, sub simbolul ATRD. Număr de angajați în 2009: 891 Rezultate financiare (milioane euro): <br clear=left> CFR Grivița va fi un nume asociat pentru totdeauna cu Marea Recesiune, deoarece pe 16
Atelierele CFR Grivița () [Corola-website/Science/315271_a_316600]
-
redenumită Grivița Roșie, un omagiu adus comuniștilor care au organizat greva din 1933. În afară de CFR Grivița în zonă își mai are sediul compania GRIRO, care produce utilaje și instalații din domeniul chimic. Aceasta a fost inițial tot o componentă a Atelierelor CFR Grivița. În 1961 Întreprinderea de utilaj Chimic Grivița Roșie devine un producător independent. Numele GRIRO este adoptat în 1990, când compania se divide pe acțiuni. În 2004 se privatizează. În zonă se mai găsesc Spitalul MedLife, policlinica CFR și
Atelierele CFR Grivița () [Corola-website/Science/315271_a_316600]
-
se ocupă în principal cu agricultura. În sat mai funcționează o fermă de creștere a junincilor de rasă pentru fermele din raion și o fermă de producție de ouă. De asemenea, mai există aici o fabrică de cherestea și un atelier de fabricare a țiglei. Satul are 2 oficii poștale: Divizia (cu codul 68150) și Divizia 1 (cu codul 68151) . În timpul alegerilor, în sat au fost înființate 2 secții de votare. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Divizia era vorbitoare
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
din acțiunile Coifer, la un preț de 18,75 milioane de euro. 1993: Înființarea Coifer Impex, nucleul Grupului Coifer. 1994: Coifer realizează primul proiect ca antreprenor general - sala de conferințe Romexpo. 1996: Coifer începe producția de structuri metalice într-un atelier de 400 de mp la Ploiești care apoi extins la 1400 mp. 1997: În Italia Grande Meccanica SpA începe activitatea industrială, producând boilere și executând lucrări de prelucrări mecanice. 2002: Coifer își extinde prima fabrică deschizând o unitate de producție
Coifer () [Corola-website/Science/318587_a_319916]
-
și marilor familii musulmane sau creștine de negustori aservite Inaltei Porți, fântâni frumos decorate, școli coranice (medrese), băi publice (hammam), mausolee imperiale și diverse, după o concepție originală, bouă mari bazare, clădiri destinate ajutorului celor sărmani, edificii pentru spitale rudimentare, ateliere pentru arme, etc. Evoluția urbanistică, arhitecturală și artistică a Constantinopol-ului în perioda otomană poate fi caracterizată de o enumerare a monumentelor de valoare cu care a fost înzestrat timp de patru secole: - primul Palat al lui Mahomed al II-lea
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
mai strict. Ei nu îi era permis să ducă o viață socială normală, fiind mereu însoțită de Führer sau de unii soldati SS condus de Heinrich Himmler. hof 132 La sfârșitul anului 1929, Hitler o întâlnește pentru prima oară in atelierul lui Heinrich Hoffman fiind fotograf nazist pe Eva Braun. Cei doi încep să iasă ocazional împreună, însă Geli rămâne centrul lui de atenție. Legătura amoroasă cu nepoata sa a fost după dragostea față de mamă cea mai importantă, profundă și singura
Geli Raubal () [Corola-website/Science/318607_a_319936]
-
Sărata al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 3.000 locuitori, preponderent români (moldoveni). Locuitorii satului Satu-Nou se ocupă în principal cu agricultura și zootehnia. Se cultivă cereale și se cresc animale (porcine). În localitate funcționează un atelier de tâmplărie, un atelier de producere a faianței și combinat vinicol. Școala din Satu-Nou este o școală mixtă româno-ucraineano-rusă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Satu-Nou era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și ucraineană
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 3.000 locuitori, preponderent români (moldoveni). Locuitorii satului Satu-Nou se ocupă în principal cu agricultura și zootehnia. Se cultivă cereale și se cresc animale (porcine). În localitate funcționează un atelier de tâmplărie, un atelier de producere a faianței și combinat vinicol. Școala din Satu-Nou este o școală mixtă româno-ucraineano-rusă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Satu-Nou era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%) și ucraineană (%).
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
în 2005: 12,9 milioane euro Primele încercări de realizare a unor produse cu ”iz industrial” pe actualele spații pe care se află Aversa de astăzi datează din anul 1882, când un neamț stabilit în România a înființat un mic atelier de forjă pe un teren situat în fostul ”Câmp al Moșilor” din ”Gura Oborului ”. La începutul celui de al Doilea Război Mondial fabrica este ocupată de armată și își schimbă profilul în fabricarea armamentului. Se produc piese pentru mitraliere, branduri
Aversa (companie) () [Corola-website/Science/318639_a_319968]
-
regionale în bani sau natură, (pentru întreținerea drumurilor, desecări, șa). Țăranii statului purtau răspundere colectivă pentru plata tuturor taxelor, contribuțiilor și obligațiilor în muncă. În schimb, țăranii statului aveau permisiunea să efectueze comerț cu amănuntul și cu ridicata, să dechidă ateliere meșteșugărești și să ocupe „terenurile nelocuite”, adică terenuri care nu se aflau în proprietatea moșierilor și prin urmare nu erau locuite de iobagi. Ca urmare a crizei de terenuri agricole și a creșterii obligațiilor către stat, la începutul secolului al
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
țăranii agricultori erau supuși obligațiilor militare, iar la sfârșitul perioadei de serviciul obligatoriu în armată puteau să se reîntoarcă în regiunile de origine. În perioadele în care nu erau mobilizați în armată, țăranii agricultori puteau să lucreze în agricultură, în atelierele meșteșugărești proprii sau se puteau ocupa cu negustoria. Ei erau sprijiniți de la buget cu împrumuturi în bani sau grâne. În fiecare district rural au fost aleși la recomandarea comandanților militari, câte patru comandanți de sotnii, care primeau o anumită sumă
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
târziu perceptor de impozite. Mama sa era proprietara unui magazin de lenjerie din Paris. Édouard frecventează cursurile liceului "Condorcet", unde este coleg cu viitorul pictor Maurice Denis. În 1885, părăsește liceul și intră - împreună cu prietenul său apropiat Ker-Xavier Roussel - în atelierul pictorului Diogène Maillart, unde ia lecții de desen artistic. Vuillard începe deasemenea să frecventeze muzeul Louvre și se decide să se consacre unei cariere artistice. Îi admiră pe pictorii olandezi Rembrandt și Vemeer, dintre italieni pe Rafael și pe Tițian
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
fascinat de opera lui Chardin pentru liniștea carese revarsă din picturile sale. În luna martie 1886, se înscrie în Academia "Julian" în clasa profesorului Tony Robert-Feury, iar în iunie 1997 este admis la Academia de Arte Frumoase din Paris în atelierul profesorului Jean-Léon Gérôme. Îl interesează pictarea tablourilor cu naturi moarte realiste și interioarele domestice. Mai târziu, Vuillard va picta deasemenea peisaje sub formă de mari panouri decorative. În 1889, Maurice Denis îl convinge să se asocieze unui grup de artiști
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
iugoslave și 6 sârbești. A fost organizator al colecțiilor naționale pentru 7 Bienale FIAP, ce au câștigat 15 de medalii și diplome, precum și organizator a peste 150 de participări la saloane internaționale de fotografie. Expoziția itineranta pe care Predania și Atelierul de grafică o propune publicului Românesc aduce fotografii din cumplită vară a anului 1999, cănd Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo și Metohia, iar NATO și formațiunile paramilitare Albaneze au preluat controlul asupra regiunii. Milinko Stefanovici, ca fotograf, a
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
să mai meargă la școală și s-a angajat ca muncitor agricol pe pământurile nobililor sau a țăranilor bogați - culacii. La vârsta de 17 ani s-a angajat ca ucenic de zugrav în Huliaipole. A continuat să lucreze la un atelier metalurgic din zonă, unde s-a calificat într-un final ca turnător. În această perioadă a fost atras în mișcarea revoluționară.
Nestor Mahno () [Corola-website/Science/318799_a_320128]
-
este o companie producătoare de vopsele din România. Este subsidiară a companiei americane ICC Industries. Compania Azur și-a început activitatea în 1844 la Timișoara, ca un atelier în care se fabricau lumânări, iar în 1923 Eugen Farber a înființat "Fabrica Unită de Lacuri și Vopsele". În 1990 are loc un proces de restructurare al companiei, iar în 1999 "ICC Industrie INC NY" cumpără de la FPS pachetul majoritar
Azur Timișoara () [Corola-website/Science/318846_a_320175]