23,803 matches
-
cu făină - a răspuns Pâcu, cu o mutră care parcă voia să spună: „Spuneți voi ce credeți, iar eu fac ce vreau”... Soarele n-a apucat să se trezească înaintea cărăușilor. Abia s-a ivit geana de lumină pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prietenii: aista nu, acela nu, și până la urmă n-o mai rămas nici unul. „Ia stai oleacă, Rifcă” - am zis eu „pe cărăuși i-ai pus la socoteală?” „Nu!” „Atunci ei trebuie să fie.” Si de dimineață tot cu ochii pe deal stau. Si uite, n-am stat degeaba. Ați sosit și sunteți bine veniți - a încheiat Aizic vorbăria, în timp ce cărăușii își dădeau coate, zâmbind pe sub mustăți. Bine veniți, bine veniți. Da’ eu aș vrea să fim și bine plătiți, jupâne. Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat la târg după fimeie. Soarele abia și-o arătat ochii de după deal și Surcică se afla deja la poarta spitalului. Dar degeaba. Doctorii nu vin la spital când vrei tu, ci când au ei de venit. Lui Surcică i s-o lungit gâtul uitându-se în lungul uliței, să-l zărească pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o entitate căreia „toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum se rostogolește soarele după deal, luna și stelele cufundate în mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a și osteni vederea: văd
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
aici, cînd sînteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrîncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui pînă la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă se depozitează tot cărbunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Tristețe prin veacuri Elena Marin Alexe Ce trist este dealul jertfirii, când stai și-l privești în amurg Vezi crucea, pe Isus, tâlharii, șiroaie de sânge cum curg. Ce trist este dealul ce poartă pe el toată dragostea mea Și frica și patima lumii și tihna în clipa cea grea
Triste?e prin veacuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83225_a_84550]
-
Tristețe prin veacuri Elena Marin Alexe Ce trist este dealul jertfirii, când stai și-l privești în amurg Vezi crucea, pe Isus, tâlharii, șiroaie de sânge cum curg. Ce trist este dealul ce poartă pe el toată dragostea mea Și frica și patima lumii și tihna în clipa cea grea. Ce trist este dealul durerii, prin vremuri rămâne marcat, Păstrează în el sfânta jertfă a sângelui ce-a fost vărsat. Ce trist
Triste?e prin veacuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83225_a_84550]
-
și-l privești în amurg Vezi crucea, pe Isus, tâlharii, șiroaie de sânge cum curg. Ce trist este dealul ce poartă pe el toată dragostea mea Și frica și patima lumii și tihna în clipa cea grea. Ce trist este dealul durerii, prin vremuri rămâne marcat, Păstrează în el sfânta jertfă a sângelui ce-a fost vărsat. Ce trist este dealul iubirii, nu-i altul ca el pe pământ, La cruce plecată stă fruntea, de mila lumii plângând. Ce trist este
Triste?e prin veacuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83225_a_84550]
-
poartă pe el toată dragostea mea Și frica și patima lumii și tihna în clipa cea grea. Ce trist este dealul durerii, prin vremuri rămâne marcat, Păstrează în el sfânta jertfă a sângelui ce-a fost vărsat. Ce trist este dealul iubirii, nu-i altul ca el pe pământ, La cruce plecată stă fruntea, de mila lumii plângând. Ce trist este dealul Golgota, cu ramuri de spini îmbrăcat, Tronează din veacuri ca martor, e trist însă adevărat.
Triste?e prin veacuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83225_a_84550]
-
durerii, prin vremuri rămâne marcat, Păstrează în el sfânta jertfă a sângelui ce-a fost vărsat. Ce trist este dealul iubirii, nu-i altul ca el pe pământ, La cruce plecată stă fruntea, de mila lumii plângând. Ce trist este dealul Golgota, cu ramuri de spini îmbrăcat, Tronează din veacuri ca martor, e trist însă adevărat.
Triste?e prin veacuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83225_a_84550]
-
de față, mai ales scenele din timpul războiului. Am făcut adăugirile cu infinită grijă, pentru a nu leza nici cu gândul amintirea sa, veșnic luminoasă. Autorul Notă: Fotografia de pe copertă este făcută din curtea Școlii Normale Vasile Lupu, iar peste dealurile din planul îndepărtat este Basarabia. I. Soarele amiezii, darnic în Basarabia anului 1936, lumina clar casele din piatră, grădinile oamenilor și viile dese din depărtare. Tânărul de statură potrivită, slăbuț dar bine făcut, cu părul rar mai mult șaten decât
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mâine dimineață mergi la ,,Vasile Lupu’’. Odată lămurită plecarea, își schimbă tonul: zi-mi, că n-am mai fost de multă vreme pe acasă, se mai face tutun în Basarabia noastră ? Dimineața următoare economisi banii rămași, urcând tot pe jos dealul Copoului, efectiv înfiorat la vederea zidurilor masive ale Universității. Privea copacii grădinii Copou, în care poposise cândva, știa de la învățătorul de acasă, Eminescu, apoi casele boierești de mâna întâi. N-avea nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Mai avea atâția oameni în subordine, se simțea răspunzător pentru viitorul lor și, ordinele trebuiau îndeplinite. În acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
curajoși și responsabili, îl traseră la adăpost. Spitalizarea a fost scurtă, fiindu-i atins doar mușchiul. Un alt moment culminant a fost bătălia de la Răscăieți. Se retrăgeau din fața puhoiului inamic și ocupaseră poziții dincoace de Nistru. De pe un bot de deal, dușmanii dotați cu arme cu lunete, împușcau soldații chiar și-n șanțurile de apărare. Comandamentul superior ordonase desfășurarea unui atac, pentru a-i respinge de pe pozițiile avantajoase. Nemții aduseseră armament mult și sofisticat, tunuri de calibru mare. În seara dinaintea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
experiență decisivă, un punct terminus al dramei intelectuale, o dramă a personalității. Ștefan Gheorghidiu, intelectual lucid, privește situațiile .<ref id="10"> 10 Constantinesu, Pompiliu, Scrieri , vol . 4 , Editura Minerva, 1970, p .388.</ref> Fundalul pe care se desfășoară acțiunea celui deal doilea plan se concentrează pe două relații: moștenirea și războiul. Moștenirea generează conflictul cu o serie de personaje făcând parte din familie și cu Ela. Aceasta apare într-o altă lumină; intervine să obțină o cât mai mare parte din
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
pui că pacientul trebuie să-l asculte pe doctor... Vântul, purtând parfumul furat de la floarea caisului din grădinița din fața cerdacului, l-a Întâmpinat pe Gruia În acea dimineață cu mare generozitate. Un cer limpede și deschis spre Înalturi, Întins deasupra dealurilor albastre ale Iașilor, i-a amplificat respirația... A răsuflat adânc, cu aducere aminte de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor... Era o dimineață
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
greblî. Atuncea, coada l-o pălit drept În frunti. Da’ tari, nu șagî. O chicat gios șî puni-ti pi făcut nani, frati. Când s-o trezât, nu mai cunoște pi nimini șî cât l-am știut umbla zălud pi dealuri - a intervenit un țăran hâtru. ― Ci spui, dumneata?... SÎ vez’. Avem În sat unu’ cari be’ șî papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o Întâmpinat fimeia cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
stă Petrică. Ai auzit de Ulița Sărăria Veche? ― ??? ― Dar de Târgu Cucului? ― E un loc ușor de aflat din primele momente când ai sosit În Iași - a răspuns Gruia. ― Atunci, să-ți explic: din Târgu Cucului, ia-o ușurel la deal pe „mâna stângă”, cum se spune, și a doua ulicioară te Îmbie să intri pe ea. După câțiva pași de cătană - pe „mâna dreaptă” de această dată - te Întâmpină o căsoaie cât o lume. Trebuie să bați zdravăn În poartă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pară mai scurtă, au ieșit pe cerdac. ― Ia hai, fata moșului, să ne așăzăm colea pe foteluri și să ni uităm oleacă cum asfințăști soarele aici la Iași. Cu pălăria trasă pe ochi, tata Toader nu-și lua privirea de pe dealul Galatei. ― Uite tu, fata moșului, la dealu’ ceala. Seamănă cu Ponoarele de la noi. Numai că acolo nu este biserică, ca aici. Oare cum se cheamă biserica ceea pe care asfințâtu’ parcă o Învelit-o În jaratic? ― Aceea Îi mânăstirea Galata
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ia hai, fata moșului, să ne așăzăm colea pe foteluri și să ni uităm oleacă cum asfințăști soarele aici la Iași. Cu pălăria trasă pe ochi, tata Toader nu-și lua privirea de pe dealul Galatei. ― Uite tu, fata moșului, la dealu’ ceala. Seamănă cu Ponoarele de la noi. Numai că acolo nu este biserică, ca aici. Oare cum se cheamă biserica ceea pe care asfințâtu’ parcă o Învelit-o În jaratic? ― Aceea Îi mânăstirea Galata. Așa mi-o spus Maria ieri, când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o hartă a sectorului care trebuia cercetat de noi metru cu metru... ― Aici este această lizieră de pădure, dincolo de care curge un pârâu, pe malul căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi fiecare câte opt oameni. Tu cunoști oamenii. În marginea lizierei, vă așteaptă un ofițer al comandamentului diviziei. Pentru pregătire, aveți la dispoziție o oră și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fundul căreia, cândva, a curs un fir de apă. Inamicul nu-și arătase interesul pentru acea gârlă, care semăna cu un... Cum se cheamă hăurile acelea de prin America? ― Canioane, Petrache - a intervenit Nicu. ― Așa. Crăpătura ceea dintre cele două dealuri ar fi trebuit să ne ducă... În brațele rușilor? Dincoace de liniile lor? Dincolo? Cine știe unde? Ofițerul de la divizie nu ne-a putut preciza dacă există vreun post de observație Înaintat al inamicului. Acum Însă mersul prin această gârlă va fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
creastă, am plecat la punctul de adunare. „Ia să auzim ce ați observat În acest timp?” - ne-a Întrebat căpitanul. Fiecare am prezentat raportul. ― Cum se vede rușii nu prea erau precauți - a remarcat Nicu. Inamicul nu deținea controlul asupra dealului despicat de râpă. Asta se arăta la suprafață, dar noi nu știam care-i adevărul... Așa că trebuia să trecem prin acea crăpătură, ca un duh! Pe urmă, văzând și făcând... Ce ne interesa În mod deosebit era transportul auto al
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lăcrimând pentru un timp. ― Bietul tata Toader - l-a căinat Maria. ― Așa i, da’ el nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât noi ne-am târât prin văgăună? Pe mine trageți-mă la soare, că m-a cam luat cu frig” - a ordonat Toader, lucid și precaut... ― Se arătau deja urmările pierderii de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului nostru” - am comentat eu bâzâitul avionului... Ne-am tras În umbra tufelor de la intrarea În crăpătura dealului, rămânând cu ochii pe cer, În direcția de unde se auzea sforăitul motorului. După o vreme, a apărut și avionul În Înalturi. Era unul de recunoaștere. Ne așteptam să-i vedem stelele roșii pe aripi, dar, spre surprinderea noastră, avea Însemne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]