22,632 matches
-
această tradiție culinară dintr-o perspectivă diacronică, deoarece istoria cristalizării bucătăriei franceze este cel puțin la fel de importantă ca respectarea de către ea a celor trei criterii. La originea sa se află întâlnirea dintre la haute cuisine, ajunsă după 1789 la o fericită extindere democratică, și uriașul patrimoniu culinar ce alcătuiește bucătăriile regionale ale Franței. Prima, cea „înaltă“, a fost și este o bucătărie de autor, caracterizată prin creativitatea fiecărui mare bucătar. Ea cuprinde „rețete de autor“, spre deosebire de bucătăria regională, poate la fel de valoroasă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ori iahniile, s-au așezat mai întâi pe mesele boierești, dar în scurtă vreme au fost asimilate în mediile târgovețe, iar de acolo au ajuns - simplificate, adică adaptate la puținătatea ingredientelor existente în mediul rural, însă reprezentând totuși un caz fericit de comunicare între straturile „socio-culinare“ -, în bucătăria țărănească. Franțuzismele, apărute târziu în bucătăria aristocratică, au influențat masiv și repede meniurile târgovețe, dar nu au ajuns pe mesele țărănești. Atât de rapidă și de puternică a fost influența gastronomică occidentală, încât
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
epocii generează o optică până într-atât deformatoare, încât se admite mai curând cazul domnului care „nu prea știa rândul să cârmuiască”, decât cel al unui fanariot respectat de propriii miniștri sau credincios cuvântului dat. Ilustrând o astfel de excepție fericită, Grigore Alexandru Ghica conduce țara cu autoritate, dovedindu-se un bun gospodar, preocupat de lucrări edilitare în capitala Moldovei. Promotor al progresului economic și social, Ghica ridică în Iași așezăminte școlare și înființează prima manufactură de postav la Chiperești. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
astfel, o deosebită importanță disciplinei “Cunoașterea mediului” și am organizat multiple activități practice desfășurate în clasă și în afara ei, activități legate direct de pătrunderea în tainele naturii. Se știe că multe dintre activitățile școlare și extrașcolare se împletesc în mod fericit cu jocul. Pedagogul elvețian Eduard Claparede afirma că “pentru a-l face pe copil să depășească în școală «greutățile greu de învins» important e să nu uităm că una din treburile principale ale copilului este jocul.” Conștienți fiind de faptul
Caleidoscop by Viorica Maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93236]
-
puncte de vedere pertinente și originale, cum ar fi accentuarea „conformației de constructor” a povestitorului (în detrimentul stilului, supralicitat de exegezele precedente), reabilitarea „târgovățului” Creangă (anatemizat de G. Ibrăileanu și de continuatorii săi) ori definirea Amintirilor... drept „anti-bildungsroman”. Predilecția nu întotdeauna fericită a lui R. pentru calambururi s-a concentrat în Reflexii și reflexe (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor), pagini adunându-i „zicerile”, dintre care, multe, au intrat în circuitul oral. O culegere, Întâlniri cu clasicii (1998 ; Premiul Uniunii Scriitorilor), rezumă activitatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
păstrează în mod miraculos sămânța lui Zarathustra. Saošyant va apare la 9000 de ani de la creația efectuată de Angra-Mainyu. Atunci va avea loc învierea și judecata generală. Odată cu venirea Mântuitorului, răul va dispărea din lume și va începe o epocă fericită, în care oamenii nu se vor mai teme de moarte și vor trăi fericiți un timp infinit. În concluzie, concepția mesianică ar fi putut să ia naștere în buddhismul mahayanic independent de contactele cu alte culturi, dar poate fi și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
apere prin cultivarea stăruitoare a idealului feminin, conceput idilic și confruntat cu o realitate decepționantă. De unde, refugiul în vis. Ca orice romantic, el a văzut posibilitatea împlinirii amoroase și în trecut. La gura sobei (1876) imaginează un cămin pașnic și fericit. În ansamblu, lirica lui P. încheagă locurile comune ale vremii într-un întreg oarecum armonios, caracterizat prin fluiditatea limbajului și acuratețea prozodică, situând astfel ciclul Resunete printre cele mai reușite versuri ale deceniului 1860-1870. Broșura Puține cuvinte despre coruperea limbei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
cu seamă în Franța, lucrurile stăteau cu totul altfel. Patriotismul "de stat" pe care monarhia franceză, asemenea altora, se străduia să-l insufle supușilor săi164 pe măsură ce intensificau confruntările sale cu Marea Britanie, Austria și Prusia, nu găsea teren favorabil. În afara episodului fericit al războiului pentru independență al americanilor, faptele evoluau mai curînd în detrimentul monarhiei. Patriotismul ca atare exista dar nu avea legătură cu statul regal ci, mai curînd era îndreptat împotriva acestuia. Tocmai acest patriotism îi determina pe francezi, a căror conștiință
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cînd spune: "Poporul meu este suveranul rațiunii."288. Tocmai această ambiguitate care se va îndrepta spre credință în 1908, îl va determina să participe la exaltarea Jeanne-ei d'Arc ca figură emblematică a destinului providențial al Franței și să declare: Fericiți sînt cei care au murit pentru pămîntul natal"289 și apoi să cadă pe cîmpul de onoare în septembrie 1914, în calitate de combatant, nu ca revanșă față de Germania, ci ca luptător al războiului național de apărare pe care îl justificase deja
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
generale ceea ce viața locală îi poate da și ceea ce ea are dreptul să-i ceară”, obiectiv atins într-o măsură și de R.M. În ultimii doi ani de apariție publicația își pierde treptat interesul pentru literatură, găzduind în cel mai fericit caz texte folclorice, inserate într-o puzderie de monografii (despre locuri și personaje) ce inundă paginile. Pe lângă studii, se desfășoară și lungi serii de editoriale pe teme de istorie, geografie și învățământ, caracteristice fiind clișeele, sintagmele-lozincă și formulele de discurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (IBMBOR), București, 1982, p. 268. footnote>. Câteva rânduri mai jos, în aceeași operă, tot el completează: „Dar dacă cineva depășește totul și se urcă până la dragoste, acela este cu adevărat mucenic fericit și autentic; că el, prin dragostea lui de Domnul, a mărturisit desăvârșit, atât prin ascultarea de porunci cât și prin supunerea lui față de Dumnezeu; L-a iubit pe Domnul și L-a recunoscut frate; și, afierosindu-se cu totul pentru Domnul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Editura IBMBOR, București, 2008, p. 273-274. footnote>. Martirii refuzul lor de a fi numiți „martiri” Pe lângă mărturisirea cu tărie, devotament și abnegație a credinței lor, pe lângă hotarul dragostei lor nehotărnicite pentru Dumnezeu, martirii ne sunt și paradigme ale modestiei și fericitei smerenii, pe care le-au întrupat și le-au făcut să rodească în mod desăvârșit. Aceasta și pentru faptul că îi opreau pe frați să-i numească martiri, neconsiderându-se vrednici de acest apelativ, care trebuie rezervat doar lui Hristos
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pe Domnul prin cuvânt; de acum încolo să-L lăudăm prin suferință<footnote Din cuvintele unuia dintre cei șapte fii ai preotului Eleazar, ce au primit cununa muceniciei - n.n.; cf. Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 50, Traducerea opurilor a fost realizată de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga și Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat în colecția Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, în PSB, vol. 52, Editura IBMBOR
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de la picioare”<footnote Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXIII, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan Alexe, în PSB, vol. 75, Editura IBMBOR, București, 1998, p. 419. footnote>. Pe fericitul martir Carp, proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l-a întrebat care-I este numele. „Fericitul a spus: «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Ce, mai încoace-încolo? Îți stau la îndemână tot felul de cazne; să știi însă că adevărata credință va birui furia sălbăticiei. Poți să-mi iei viața, dar credința nu!»”<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 46, în PSB, vol. 52, p. 290-291. footnote> Unii martiri, precum fericitul Gordie nu numai că erau departe de gândul de a da înapoi și de a se teme de chinurile ce-i amenințau, încât le chemau
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ce-i amenințau, încât le chemau spre ei și spuneau: „«Pentru ce șovăiți? Pentru ce stați? Să-mi fie scrijelat trupul (striga Gordie)! Să-mi fie răsucite mădularele! Să-mi fie chinuite oricât veți voi! Să nu-mi invidiați cumva fericita mea nădejde! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât îmi veți prilejui o răsplată mai mare! Am o înțelegere cu Stăpânul: în locul rănilor de pe trup, îmi va înflori la înviere haină luminoasă; în locul necinstirii, cununile; în locul închisorii, raiul; în locul osândirii
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și le va citi”. După această maturizare forțată, concluzia la care ajunge Mimi e că „În mine s-a produs o mare schimbare”, „azi știu bine că e destul să ai o odăiță și În ea poți fi atît de fericit” și, vai, „viața nu e așa cum ne-o dorim”. Iată un pasaj despre „intimitatea” În timp de război, „dragoste”/poftă combinată cu „puterea”, ambele pe măsura vremurilor În care are loc acțiunea: „Odaia noastră era nelocuită, dar aveam totuși o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
frunte) este captat pe rînd de diversele ideologii politice ale timpului (naționalism, nazism, socialism etc.). Arhitecții sînt prezentați ca făcînd parte dintr-o generație aleasă, un fel de copii-minune ai secolului care au apărut dintr-o dată, Într-un moment istoric fericit. În acest sens, cartea adoptă un tip (neexplicitat) de istorie urbană (centrată pe personalități, nu pe complexul joc de influențe Între cultură, economic, social și politic) care În ultimele decenii a intrat sub focul Încrucișat al noilor moduri de a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
autor, din literatura căruia mai traduce și alte cărți, reiese atât din formația intelectuală a traducătoarei, cât și din gustul, aproape nedisimulat, pentru scrisul aflat în proximitatea tensională a nuanței, ca spirit interior și ca atitudine publică. M. se situează fericit, alături de Antoaneta Ralian, Mircea Ivănescu, Irina Bădescu ș.a., în rândul celor pentru care actul traducerii înseamnă o pendulare echilibrată între un mimetism superior și o capacitate creatoare, inovatoare, presupunând empatie necesară interpretării. Claritatea, limpezimea, rafinamentul prind contur în realizări textuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
1988; Eduardo Mendoza, Orașul minunilor, București, 1988, Anul Potopului, București, 1997; Jean Starobinski, Melancolie, nostalgie, ironie, pref. Mircea Martin, București, 1993; Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, București, 1994; Denis de Rougement, Elveția sau Istoria unui popor fericit, București, 1996 (în colaborare cu Luminița Brăileanu); Maurice Puinguet, Moartea voluntară în Japonia, București, 1997 (în colaborare); Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte, București, 1997; Jean Rousset, Mitul lui Don Juan, București, 1999; Kjell Esmark, Uitarea, pref. trad., București, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
unui text care începe bine: „O mare împrevizibilă mi-atinge mâinile/ norii atârnă zdrențuiți, cheltuială de prisos/ a unei dimineți în care singurătatea cărnii umple/ toate alveolele memoriei. Un perete de iarbă. Vălul lui Hokusai/ îneacă păsările” (Mic accident). Caz fericit, pentru că de obicei se pot fie selecta frânturi de vers, fie se poate reconstitui, la modul diaristic, „aventura” interioară a unei porțiuni de existență. Din proza semnată de U. - La jumătatea drumului (1986), Visul (1995) -, surprinzător de desuetă pentru o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
era un pahar. Ziua mea a fost 9 aprilie 2008. Eu mă duc la plimbare cu Alex și Cristi. Cumpăr suc. Eu am 16-17 și am tort cineva spune la mulți ani pentru mine și sufla un numânare colegul era fericită.sau Prietenul meu se numește Crinu. Crinu este un băiat frumos, cuminte și are ochi verzi,crinu învață bine și are note bune. Crinu mereu jocul cu mine, uit la televizor și la computer. Eu și Crinu am jucat pe
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
le căra de la o casă la alta. Într-o zi, trezit de chemarea ei, nu am mai adormit la loc... Am auzit ușa noastră pocnind ușor și voci înăbușite pătrunzând în sufragerie. În clipa următoare, una dintre ele a șoptit fericită, uitând de sine: - Oh, ce bine-i la tine, Șura! Parcă aș fi culcată pe un nor... Intrigat de cuvintele acelea, am aruncat o privire după perdeaua care despărțea sufrageria de camera noastră. Avdotia era culcată pe dușumea, cu brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lângă ea pe un scăunel. Și vorbeau amândouă încetișor înainte ca Avdotia să aibă curajul de a porni din nou la drum. În ziua aceea, am auzit câteva cuvinte pe care bunica i le adresa lăptăresei întinse pe jos în fericita ei uitare de sine. Cele două femei au pomenit de muncile câmpului, de recolta de hrișcă... Și am fost stupefiat ascultând-o pe Charlotte cum vorbea despre viața de țăran în deplină cunoștință de cauză. Dar mai ales rusa ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul galopa și lunga lamă înțepenită în pielea lui groasă se mlădia strălucind în soarele scăpătat. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]