23,741 matches
-
masivul pe laturile sale nordice și vestice, ocupând spațiile cuprinse între 500 și 1050 m, iar pe văi urcă pană la 1500 m, îndeosebi în bazinul Grădiștei. În "lungul râurilor" se dezvoltă pâlcuri de anin și specii ierboase, ca: morcovul sălbatic(Daucus carota), floare de nu-ma-uita(Myosotis palustris), ciucuraș(Adenostyles alliariae), stirigoaie(Veratrum album), mușchi(Minium punctatum), pufulița(Epilobium mutans), sovar de munte(Poa trivialis). "Apele curgatoare" constituie mediu prielnic pentru mana de apă(Glyceria aquatica), șovar(Sparganium erectum), floarea de
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliș și aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghișului, peștera Merești, ș.a). În extremitatea de N a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș. Munții Perșani au un mozaic litologic puțin obișnuit, care reflectă o evoluție frămîntată. Alături de șisturile cristaline mai pot fi întîlnite rocile flișului (calcare, conglomerate calcaroase, marne, argile, gresii), cele eruptive (bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire, jaspuri) și
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
Clubul a fost fondat pe 4 mai 1904 sub numele de "Westfalia Schalke" de un grup de liceeni, primele culori ale clubului fiind roșu și galben. Echipa nu a reușit să fie primită în "Westdeutscher Spielverband", jucând ca o "asociație sălbatică" a fotbalului timpuriu al Germaniei. În 1912, după un număr de ani în care a încercat să intre în liga oficială, Schalke fuzionează cu clubul "Schalker Turnverein 1877" pentru a le facilita promovarea. Înțelegerea a ținut până în 195 când "SV
FC Schalke 04 () [Corola-website/Science/306277_a_307606]
-
munte (Dendrocopos leucotus)], pițigoi care coboară toamna din văi [cucuiat (Parus cristatus), cel de munte (Parus atricapillus), cel vărgat (Parus coeruleus) și cel de sat (Parus major) - aflat tot timpul anului], roșchița sau mugurarul (Pyrrhula pyrrhula), vrabia (Passer domesticus). Porumbelul sălbatic (Columba palumbus) este "caracteristic pentru făgete", iar "în pădurile de conifere" apar buha (Bubo bubo), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cucuveaua (Athene noctua), eretele (Falco vespertillus), gaia (Milvus milvus), minunița (Aegolius funereus). "În special în pădurile de conifere și mai
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
a început să publice versuri lirice și satirice dar, deoarece regimul sovietic nu încuraja satira și umorul, debutul editorial al scriitorului a avut loc abia în anul 1962, când a publicat placheta "Soare cu dinți". A continuat cu "Parodii, Trandafir sălbatic" (1965), "Stele verzi" (1967), "Săgeți" (1972) La două săptămâni după apariție, volumul "Săgeți" a fost retras de la vânzare, din motive ideologice, iar a fost pus la index de regimul comunist. În 1990 cartea a fost reeditată, după ce a fost completată
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinți” (1962), urmat de „Trandafir sălbatic” (1965), în care condamnă viciile sociale. Apariția vijelioasă a parodistului zeflemitor, care trage în țeapă regimul, n-a convenit și el este trimis „în surghiun” la Telenești; i-a fost suspendat spectacolul „Umbra Domnului” și arestată cartea „Săgeți” (1972). Spiritul
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
din Bălți și „Licurici” de la Chișinău. A tradus din Esop, Ivan Krîlov, Samuil Marșak, Boris Oleinik, Rasul Gamzatov, François Villon ș.a. Distincții: Medalia „Mihai Eminescu”, Maestru al literaturii, Premiul Național pentru Literatură (2000). Opere: „Soare cu dinți”, Chișinău, 1962; „Trandafir sălbatic”, Chișinău, 1965; „Parodii”, Chișinău, 1965; „Stele verzi”, Chișinău, 1967; „Zodia musafirului”, Chișinău, 1970; „Versuri”, Chișinău, 1970; „Săgeți”, Chișinău, 1972; „Oglinzi”, Chișinău, 1974; „Urzicuțe”, Chișinău, 1979; „Între patru ochi”, Chișinău, 1979; „Vatra”, Chișinău, 1980; „Parodii și epigrame”, Chișinău, 1981; „Cadențe”, Chișinău
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
în sistemul ecologic, s-au luat măsuri de repopulare din Italia sau Polonia cu râs, lup și ursul brun care sunt încadrate în grupa animalelor ocrotite, precum și la o vânare limitată a celorlalte animale carnivore vulpe, vidră, jder, și pisică sălbatică.Sunt de asemenea prezente și alte animale sălbatice ca și căprioara, cerbul, elanul, bourul, capra sălbatică, capra neagră, muflonul, mistrețul și castorul.
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
repopulare din Italia sau Polonia cu râs, lup și ursul brun care sunt încadrate în grupa animalelor ocrotite, precum și la o vânare limitată a celorlalte animale carnivore vulpe, vidră, jder, și pisică sălbatică.Sunt de asemenea prezente și alte animale sălbatice ca și căprioara, cerbul, elanul, bourul, capra sălbatică, capra neagră, muflonul, mistrețul și castorul.
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
și ursul brun care sunt încadrate în grupa animalelor ocrotite, precum și la o vânare limitată a celorlalte animale carnivore vulpe, vidră, jder, și pisică sălbatică.Sunt de asemenea prezente și alte animale sălbatice ca și căprioara, cerbul, elanul, bourul, capra sălbatică, capra neagră, muflonul, mistrețul și castorul.
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
Babadag, lângă Enisala și în regiunea Ciucurova Izvoru. Viezurele e mai numeros în pădurea Babadagului, Enisala și Niculițel. Jderul de copac și observa mai des în regiunile Niculițel, Carada, Camena, Alba-Celic, ca și în Pădurile dintre Hamcearca și Luncavița. Pisică sălbatică se întâlnește în pădurile dintre satele Greci, Luncavița și Hamcearca (20 exemplare în 2003), în pădurea de la Babadag există cel mai mare efectiv din Dobrogea (25 exemplare). În spațiile deschise iepurele are efective mari câte (700 ex.) în arelele: Făgărașu
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
necesare construcțiilor, nisipurile, balastul, piatra de construcție, care se găsesc în zonă, sunt extrase din dealurile Teliucului-Mic(acolo unde se află o carieră de piatră), Zlaștului, Hășdatului sau din albia râuliui Cerna. Subarboretumul este caracterizat prin prezența boschetelor de liliac sălbatic (Syringa vulgaris), care dau peisajului o notă caracteristică. Alături de liliac crește mojdreanul (Fraxinus ornus), alunul (Corylus avellana), cornul(Cornus mas), lemnul câinelui(Lygustrum vulgare), dârmozul(Viburnun lantana),lemnul râios (Evorynus verrucosa), păducel (Crataegus monogyna) iar printre acestea se întind lianele
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
că piesa principala și în blazonul Huniazilor. În zona pădurilor de șes până la cele de munte se întâlnește și stăncuța(Corvus monedula), gaița(Garrulus glandarius), cinteza(Fringilla coelebs), pițigoiul(Parus caeruleus). La lacul de acumulare Cinciș s-au statornicit ratele sălbatice, iar în pădurile din apropiere au început să apară fazani. Fauna ichtiologică este reprezentată prin păstrăv (Salmo trutta fario) care ajungea până în zona municipiului Hunedoara, retrăgându-se -în acest moment- mult în amonte datorită poluării Cernei. Se mai întâlnesc, tot
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
50% din cele găsite în vatra Sarasăului - cel mai adesea din rasa Brună de Maramureș, bine adaptată condițiilor aspre din această zonă. Oile erau duse vara la munte pentru pășunile bune pe suprafețe imense, iar porcii - rase primitive, asemanătoare celor sălbatici, erau mînați în turme la marginea satelor. Populația fiind rară și pădurile ocupînd zone întinse, vînatul și culesul ciupercilor și a fructelor de pădure erau încă surse importante care completau hrana maramureșenilor. Satele erau mici, 20-25 de case, iar la
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
Recent a creat o substanță capabilă să mimeze alte persoane. Helga Von Guggen este un designer de modă și unul dintre cei mai cunoscuți răufăcători din serial. Are un bodyguard, Trode, care face toate treburile murdare în locul ei. În "Stilul sălbatic", Trode le-a cunoscut pe spioane în timp ce investigau mulțimea de croaziere dispărute cu pasagerii lor. Fetele neștiind, Helga era în spatele răpirilor, și l-a instruit pe Trode să infecteze una din spioane cu serul ei de mutație, rezultând-o pe
Lista personajelor din Spioanele () [Corola-website/Science/306355_a_307684]
-
avocat I.N. Vlădescu a declarat, în cadrul mărturiei depuse la Tribunalul Poporului din București: "„Templul spaniol semăna cu o torță gigantică care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dănțuiau drăcește în bătaia focului, cântând aria «tinereții legionare» în timp ce izbeau, în furia lor sălbatică, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate, pentru a le da pradă flăcărilor. Nenorocitele victime, în dureroasa lor disperare, tăiau văzduhul cu urlete de sfâșietoare durere”" („Jurnalul de Dimineață" din 21 ianuarie 1946). În decursul rebeliunii legionarii bucureșteni au arestat câteva
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
integrală, din cauza pantei foarte accentuate și a anrocamentului. Există o rezervație naturală cu relief ruiniform și cu o vegetație bogată de pajiști, tufărișuri (afin, ienupăr, smârdar, jneapăn) și plante de stâncărie (rogoz verde, floare de colț). În trăiesc numeroase animale sălbatice: urs, mistreț, cerb, râs, vulpe, jder, veveriță, pisică sălbatică, capră neagră. Păsările sunt reprezentate prin vultur, acvilă de munte, uliu, privighetoare, cinteză, scatiu, iar reptilele prin vipera comună și șopârla de munte (Lacerta vivipara).
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
o rezervație naturală cu relief ruiniform și cu o vegetație bogată de pajiști, tufărișuri (afin, ienupăr, smârdar, jneapăn) și plante de stâncărie (rogoz verde, floare de colț). În trăiesc numeroase animale sălbatice: urs, mistreț, cerb, râs, vulpe, jder, veveriță, pisică sălbatică, capră neagră. Păsările sunt reprezentate prin vultur, acvilă de munte, uliu, privighetoare, cinteză, scatiu, iar reptilele prin vipera comună și șopârla de munte (Lacerta vivipara).
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
western, acestea sunt cele mai celebre. Stilul de compoziție a lui Morricone este cunoscut mai ales in western-urile "spaghetti" ("The Good, The Bad and the Ugly" și "Once Upon A Time În The West" (A fost odată în Vestul sălbatic), ambele regizate de Sergio Leone). În 2007 a primit premiul de onoare pentru întreaga carieră al Academiei Americane de Film, fiind al doilea compozitor de muzică de film care primește acest premiu (după Alex North). Morricone s-a născut în
Ennio Morricone () [Corola-website/Science/305773_a_307102]
-
El rey de las gorillas"" și la numai 13 ani, cunoaște gustul succesului cu rolul din „"Los ricos también lloran" (Și bogații plâng)", unde joacă alături de deja celebra Veronica Castro. În 1993, carieră ei explodează cu rolul din „Inimă sălbatică / Corazon Salvaje”, unde este partenera regretatului Eduardo Palomo. Deși inițial a fost tentată să refuze rolul, fratele ei a convins-o să accepte. „Inimă sălbatică / Corazon Salvaje" devine cea mai iubită telenovelă a tuturor timpurilor, iar celebritatea lui Edith traversează
Edith González () [Corola-website/Science/305805_a_307134]
-
alături de deja celebra Veronica Castro. În 1993, carieră ei explodează cu rolul din „Inimă sălbatică / Corazon Salvaje”, unde este partenera regretatului Eduardo Palomo. Deși inițial a fost tentată să refuze rolul, fratele ei a convins-o să accepte. „Inimă sălbatică / Corazon Salvaje" devine cea mai iubită telenovelă a tuturor timpurilor, iar celebritatea lui Edith traversează lumea. A fost prima „Aventurera” a producătoarei Carmen Salinas în anul 1998, unde a dat viață unei femei ușoare, seducătoare și posesivă. În 1999
Edith González () [Corola-website/Science/305805_a_307134]
-
fost distruse 40% din gospodării. Pe teritoriu se află o carieră de piatră.Flora e reprezenta tă prin vegetație de stepă. în pădure se întîlnesc co paci cu lemn tare și moale, arbuști, precum și diferite plante rare, păsări și animale sălbatice, înscrise în „Cartea Roșie”. Legenda satului vorbește, precum că moșiile satului îi aparțineau boierului Leurdache. în par tea de sud platoul este acoperit de pădure pîna la movilă. însă boierul a vîndut moșia boierului Enache, care a dat dispoziția să
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
sugerat că „Speer și-a pierdut orientarea”. Wolters a afirmat că Speer nu făcea acum decît să „umble în haine de sac împrăștiindu-și averea printre victimele nazismului, pierzînd toate vanitățile și plăcerile vieții trăind cu lăcuste și cu miere sălbatică”. Speer s-a pus la dispoziția istoricilor și altor cercetători. În iunie 1971 a susținut un interviu extins pentru revista Playboy în care afirma „Dacă eu nu am văzut era pentru că nu am vrut să văd”. În octombrie 1973 Speer
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
mediului și/sau despre micșorarea dimensiunilor medii ale prăzii ( în cazul răpitoarelor ). Oseminte din holocen au fost descoperite în insulele Java și Borneo. Colții de tigru aflați în posesia băștinașilor din Borneo au fost, după spusele acestora, ai unor tigri sălbatici pe care strămoșii lor i-ar fi ucis 4-7 generații mai înainte, ceea ce indică faptul că tigrul din Borneo ar fi dispărut acum aprox. 200 de ani. Cea mai evidentă dovadă este recenta descoperire a unui fragment de dinte printre
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
până atunci era considerat indochinez). Conform ultimei evidențe a tigrilor malaezieni, numărul lor este de 600-800, astfel încât aceasta este a treia subspecie după numărul de exemplare. Tigrul sumatran ("Panthera tigris sumatrae") populează numai insula Sumatra din arhipelagul indonezian. Numărul indivizilor sălbatici este estimat la 400-500 exemplare, din care majoritatea viețuiesc în parcuri naționale și rezervații naturale. Cercetări recente în domeniul geneticii au descoperit în genotipul subspeciei caracteristici unice; aceasta înseamnă că, treptat, tigrul sumatrian poate evolua într-o specie aparte. Cea
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]